În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe cînd eram între prinşii de război dela rîul Chebar, s-au deschis cerurile, şi am avut vedenii dumnezeieşti. În a cincea zi a lunii-era în anul al cincilea al robiei împăratului Ioiachin, Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în ţara Haldeilor, lîngă rîul Chebar; şi acolo a venit mîna Domnului peste el.
Text de referinta: Ezechiel 1: 1-28
Introducere
Cartea lui Ezechiel prezintă pe de o parte evenimente din viața personală a autorului și a comunității de evrei într-o perioadă când ei erau în captivitatea babiloniană, pe de altă parte informație profetică despre viitorul îndepărtat al națiunii evreilor, la vremea sfârșitului. Momentul robiei babiloniene pentru evrei a fost un unul deosebit de sumbru în istoria lui Israel. Distrugerea țării, ridicarea locuitorilor țării și colonizarea lor în ținuturile Babilonului a fost o perioadă de mare durere atât pentru exilați cât și pentru cei rămași în țară. Informații referitoare la această perioadă sunt prezentate în 2 Regi 24: 10-16 și în Psalmul 137: 1-6..
Pentru a înțelege mesajul Cărții lui Ezechiel noi trebuie să ne plasăm în poziția sa, în circumstanțe robiei și să analizăm cu atenție imagistica și simbolistica folosită de autor.
Contemporanii lui Ezechiel, inclusiv cititorii cărții lui au fost convinși că Dumnezeu i-a abandonat pe evrei. Altfel nu-și puteau explica această dezrădăcinare atât de cruntă… Dar profeția începe cu manifestarea vizibilă a slavei lui Dumnezeu ceea ce transmite ideea că Dumnezeu își manifestă slava în poporul Său chiar și în momentele istorice cele mai sumbre. Vom vedea că depărtarea slavei lui Dumnezeu de locul unde a este temporară, și Dumnezeu nu a părăsit pe poporul Său, chiar dacă trebuie să pronunțe pedeapsa acestuia și să îi aplice disciplina exilului. Exilul va fi temporar, dar protecția poporului și prezența lui Dumnezeu cu poporul său va fi permanentă. Dumnezeu își va îndeplini planurile sale cu poporul Său indiferent prin ce situații sumbre va trece acest popor.
Înregistrarea trimiterii lui Ezechiel venită din partea lui Dumnezeu este cea mai lungă chemare profetică de acest fel din Biblie (vezi Isaia 6; Ieremia 1). Ezechiel, ca și Isaia și Ieremia, a fost pregătit pentru lucrarea sa prin primirea unei viziuni a slavei și măreției lui Dumnezeu, înainte de a fi chemat să slujească pe Domnul.
I. APARIȚIA SLAVEI
A. Circumstanțele viziunii: Sunt mai multe și fiecare are semnificație.
Data și locul viziunii: pe când eram între prinșii de război de la rîul Chebar, s-au deschis cerurile, și am avut vedenii dumnezeiești.
1. Această viziune are loc în a cincea zi a lunii a patra din-al cincilea an de exil al împăratului Ioiachin (Eze.1:2) - 7 dec., 594 î.H.
2. Ezechiel a fost printre captivii evrei la canalul Chebar de lângă Babilon. Expulzat din țara sa natală; dar nu părăsit de Dumnezeu. Înconjurat de oameni triști și debusolați. Într-o atmosfera deprimantă.
3. Într-o scenă liniștită din natură. Dumnezeu este prezent pe pământul larg la fel de sigur ca și în orice templu. Ezechiel mergea la locul de rugăciune, în apropiere de râul Chebar. Acolo Dumnezeu I se arată. Dumnezeu se revelează lui Ezechiel într-un mod neobișnuit. El i se arată stând pe tronul Său, ceea ce semnifică faptul că Dumnezeu stăpânește și în circumstanțele când credincioșii Săi sunt în situații dificile sau aparent disperate. Dumnezeu este pe tronul stăpânirii Sale și în Babilon după cum era și în Ierusalim.
B. Ocazia viziunii: S-a arătat pentru a oferi chemarea ca profet a lui Ezechiel
1.Unui preot. Dintre toți oamenii, cei care slujesc altora în lucrările spirituale trebuie mai întâi să aibă propriile lor viziuni ale lui Dumnezeu.
2.Unui profet. Profetul trebuie să fie mai întâi un clarvăzător. Nimeni nu poate vorbi pentru Dumnezeu dacă nu a auzit înainte vocea lui
C. Sursa viziunii: este divină.
1. Din cer - de la Dumnezeu. Prin deschiderea cerului. Dumnezeu se descoperă.
2. Prin Cuvânt: „Cuvântul Domnului a vorbit lui Ezechiel”. Ezechiel urma să primească mesajul pe care Dumnezeu a vrut ca el să-l transmită mai departe (2:8-3:11).
3. Din „Mâna Domnului”: și acolo a venit mâna Domnului peste el. Dumnezeu i-a înmânat mandatul lui Ezechiel pentru lucrarea sa de profet.
D. Natura viziunii - Dumnezeu se revelează într-o furtună - cu fulgere și lumină sclipitoare.
Un Nor din Nord: M-am uitat, și iată că a venit de la miază-noapte un vânt năprasnic, un nor gros, și un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare
a. „un vânt năprasnic”-un simbol al Puterii și a Pedepsei lui Dumnezeu. O viziune a lui Dumnezeu care vine să distrugă Ierusalimul – Ezechiel 43: 3. Furtuna Domnului deseori prevestește pedeapsă - Ieremia 23:19.
Din cauza deșertului aflat la est de țara sfântă și a Marii Mediterane la vest, armatele invadatoare au lovit în general Israelul din Nord, deci, un Nor din Nord era un simbol al distrugerii în desfășurare - Ieremia 1:14; 6: 1; 10:22; 46:20; 47: 2; 50: 3. Dar în imaginea văzută de Ezechiel norul din nord nu era unul ce anunța distrugerea prin armate străine, ci manifestarea prezenței lui Dumnezeu.
b. un nor gros - un simbol al Prezenței și a Protecției lui Dumnezeu. Dumnezeu apare de multe ori într-un nor în Vechiul Testament. Dumnezeu vine în mare slavă și putere. Prezența lui Dumnezeu văzută ca un nor de furtună în alte locuri din Biblie:
· nor negru pe Mt. Sinai - Deuteronom 4:11, Psalmul 18:11
· Dumnezeu călătorește pe nori - Psalmul 104: 3
· Dl. Isus venind pe norii - Matei 24:30
· El apare într-un nor, atunci când Solomon dedică Templul lui. 1 Regi 8: 10-13.
· Dumnezeu se revelează lui Iov în acest fel (Iov 38:1).
c. și un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare… mai strălucitoare decât soarele, asemănătoare unei explozii atomice.
Snop de foc – un simbol al Călăuzirii și Curățirii făcută de Dumnezeu. Ezechiel observa ca in mijlocul furtunii era ceva ca o „lumina” care emana din „mijlocul” ei. Această părea „ca o aramă lustruită”. Biblia ne spune că Dumnezeu nostru este un foc mistuitor.
Aceasta simbolizează judecata lui Dumnezeu. Judecata lui Dumnezeu este manifestarea sfințeniei Lui, vizavi de păcatul omului. - Psalmul 144: 6; Matei 24:30. Evreii au numit slava lui Dumnezeu -Șechinah. Dumnezeu apărea într-un nor și stâlp de foc noaptea evreilor în pustie.
E. Creaturile vii: Tot în mijloc, se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfățișare avea o asemănare omenească. Fiecare din ele avea patru fețe, și fiecare avea patru aripi. (identificate ca heruvimi în Ezechiel 10:20). Ele sunt descrise de mai multe ori în cartea lui Ezechiel, dar detaliile se schimbă în funcție de context.
1. Patru fețe: Înregistrând mai multe detalii despre heruvimi (v. 10-14), Ezechiel, mai întâi a descris „fețele” lor. Partea din față a fiecărui heruvim era „o față de om; la dreapta lor… aveau câte o față de leu”; „la stânga” aveau câte „o față de bou”; și „o față de vultur” care se pare că era în spate.
De-a lungul istoriei, aceste creaturi au reprezentat simbolic anumite calități, astfel:
a1). Din punct de vedere al creației:
· Omul este imaginea inteligenței
· Leul este întotdeauna o imagine de suveranitate, de supremație, forță, regalitate.
· Boul este întotdeauna simbolul servituții, al sacrificiului.
· Vulturul este simbolul puterii și al rapidității.
Omul a fost menționat primul pentru că el era apogeul lucrării de creație a lui Dumnezeu. El era urmat de leu, „rege” peste fiarele sălbatice; venea apoi boul, unul din cele mai puternice animale domestice și în final vulturul, „domnul” păsărilor.
b1). Simbolurile acestea mai pot fi înțelese ca o descriere a taberei poporului ales pe când mărșăluia prin pustie. Ele sunt emblematice pentru cele patru grupe de seminții ale poporului Israel, ceea ce este o trimitere la trecutul istoriei triburilor lui Israel. Atunci când tabăra lui Israel se ridica să plece-la porunca lui Dumnezeu, cele 12 triburi se grupau în 4 tabere având fiecare un steag simbol:
· Dan, Neftali și Așer purtau un steag cu chip de vultur
· Efraim, Manase si Beniamin purtau un steag cu chip de bou
· Iuda, Isahar și Zabulon, purtau un steag cu chip de leu
· Ruben, Simeon și Gad, purtau un steag cu chip de om
c1). Semnificativ lucru este că cele patru fețe corespund exact cu quadrupla prezentare a Domnului Isus Hristos. Astfel, El apare în
· Evanghelia după Matei ca Rege - Leul, regele animalelor, precum și suveranul tuturor.
· El apare în Evanghelia lui Marcu ca slujitorul nostru simbolizat de Bou.
· Evanghelia după Luca în postura Omului perfect în inteligența lui, în perspectiva lui, în înțelegerea sa de viață.
· Evanghelia lui Ioan în poziția de Fiu al lui Dumnezeu, Divinul. Dumnezeu simbolizat de vulturul în zbor.
Aceste patru simboluri reflectau caracterul lui Isus Hristos. Viziunea lui Ioan în Apocalipsa capitolul 4 este o paralelă cu această viziune a lui Ezechiel. Cele patru fețe ale acestor creaturi simboliza natura perfectă a lui Dumnezeu. Ceea ce vede Ezechiel, în general vorbind, este puterea și măreția lui Dumnezeu.
2. Aripile heruvimilor
Două din cele patru „aripi” de la fiecare heruvim „erau întinse în sus”, sau întinse deasupra heruvimilor și „aripile lor ajungeau până la cele învecinate”. Efectul era formarea unei „patrulater” mare cu câte un heruvim în fiecare colț. Cu celelalte „două aripi” a fiecărui heruvim își „acopereau trupurile” Deoarece aceste creaturi slujeau în prezența Dumnezeului sfânt, ei își acopereau trupurile lor în reverență (vezi Isaia 6:1-3).
Mișcarea heruvimilor era totdeauna „drept înainte”. Ei puteau merge în orice direcție și „nu se întorceau în nici o parte” cu fețele lor. Ei erau îndrumați în mișcarea lor de „duhul”, probabil Duhul lui Dumnezeu. 1:12-14
e. Roțile - patru roți: Mă uitam la aceste făpturi vii, și iată că pe pământ, afară de făpturile vii, era o roată la fiecare din cele patru fețe ale lor (Ezechiel 1:15,16).
Uitând-se sub heruvimi, Ezechiel a văzut niște roți. El a descris roțile în general (v. 15-18) și apoi a spus cum sunt legate între ele roțile și heruvimii (v. 19-21). „Pe pământ… era o roată la fiecare” heruvim. Fiecare roată „ părea de crisolit” - străluceau cu o strălucire galben-verzuie. 1:15-18
Roțile -–reprezintă neîncetata activitate a energiei, a puterii divine. Sunt simbolul lui Dumnezeu care înaintează și acționează. Cele două roți ale fiecărui heruvim erau de o formă neobișnuită; o „roată” se intersecta cu altă „roată” în unghiuri drepte. De aceea ele se putea roti „pe toate cele patru laturi” fără să fie întoarse și se puteau mișca cu heruvimii. „Înălțime înspăimântătoare” a lor adăuga ceva la aspectul lor înfricoșător.
Acest aspect înspăimântător era accentuat de „obezi” ale roților care erau „pline cu ochi de jur împrejur”. Această trăsătură neobișnuită probabil zugrăvește omnisciența divină (vezi 2 Cronici 16:9; Proverbe 15:3), ochii reprezentând natura atotvăzătoare a Celui care stă pe carul tronului.
Roata într-o roată- a fost modul în care Dumnezeu i-a descoperit lui Ezechiel capacitatea Sa de a se muta oriunde, și în orice direcție. El nu a fost limitat de granițele geografice ale lui Iuda. El nu a fost împiedicat în venirea la poporul Său de păcatele și neîncrederea babilonienilor. Nici măcar nu a fost împiedicat de convingerile limitate ale evreilor care nu se așteptau să-L vadă acolo.
Afirmația „duhul făpturilor vii era în roți”, ar putea însemna „roțile” erau ca o extindere a heruvimilor pe carul tronului lui Dumnezeu. 1:19-21
f. Zgomotul- Vocea lui Dumnezeu: și am auzit glasul Unuia care vorbea.
Zgomotul. Vocea lui Dumnezeu: maiestuoasă - Iov 37: 4-5; Psalmul 29: 3-4; Apocalipsa 1:15
g. Întinderea Deasupra capetelor făpturilor vii era ceva ca o întindere a cerului, care semăna cu cristalul strălucitor, și se întindea în aer sus peste capetele lor (1:22-24). Ezechiel a văzut Dumnezeul universului ca o platformă mobilă. În măsura în care El direcționa heruvimii, „roțile” răspundeau și carul era propulsat în drumul său.
„Aripile” întinse a heruvimilor se legau împreună. „Deasupra” aripilor lor era o zonă despre care Ezechiel a spus că „semăna cu cristalul strălucitor”. Același cuvânt a fost folosit pentru a descrie spațiul creat de Dumnezeu în a doua zi a Creației (Geneza 1:6-7). Acel „spațiu” era zugrăvit acolo ca ceva solid care susținea apele de deasupra lui.
Sclipirea strălucitoare a spațiului de deasupra heruvimilor i-a adus aminte lui Ezechiel de „cristalul strălucitor” în lumina soarelui. Este interesant că Apostolul Ioan a spus că întinderea din jurul tronului lui Dumnezeu este „asemenea cristalului” (Apocalipsa 4:6).
Când „aripile” heruvimilor „umblau”, „vâjâitul” lor era „ca vâjâitul unor ape mari” care cădeau într-o cascadă și era la fel de intens ca „glasul Celui Atotputernic” (probabil o aluzie la tunetul pe care uneori descrie vocea lui Dumnezeu, Iov 37:4-5; 40:9; Psalmul 18:23; 104:7) – zarva ca „a unei oștiri” în luptă.
h. Tronul deasupra întinderii - Dumnezeu este încă pe tronul Său. Dumnezeu se revelează pe un tron V.26. Dumnezeu dorește ca Ezechiel să-și amintească că, deși lucrurile păreau scăpate de sub control (cu robia babiloniană), Dumnezeu era încă pe tron. Babilonienii au spus că ei erau stăpânii, ei erau pe tron, dar Babilonienii aveau doar putere pentru că Dumnezeu le-a dat-o ca un instrument de pedepsire. Dumnezeu este suveran. Dumnezeu este în controlul istoriei umane.
Isaia 6:1 Isaia a văzut, de asemenea, pe Dumnezeu pe un tron. Rev.4: 2-8 - Dumnezeu este înfățișată pe un tron. Atunci când heruvimii s-au oprit și sunetul făcut de „aripile” lor s-a oprit, Ezechiel a conștientizat existența unui alt sunet. Era „un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor”. Aceasta era vocea lui Dumnezeu așezat pe un tron.
Când Ezechiel a aruncat privirea în sus în direcția vocii, el a văzut deasupra cerului „ceva ca o piatră de safir”. „Safir” sau, mult mai potrivit, lapis este o piatră albastră-azurie, prețioasă încă din vremurile antice. Ea este gravată și lustruită pentru scopuri ornamentale.
i. Așezat pe acest tron albastru strălucitor era Cineva care arăta ca „un om”. Privirea lui Ezechiel a fost atrasă mai întâi de partea superioară a trupului său și apoi de partea inferioară. Cu toate că Ezechiel a putut descrie heruvimii în detaliu, tot ceea ce a putut spune despre Dumnezeu era că era ca „o lucire de aramă lustruită ca niște foc”. Splendoarea slavei sale era atât de strălucitoare încât Ezechiel a putut să-i vadă numai forma sa înainte de a fi obligat să se uite în jos. Apoi Ezechiel a observat ceva „care strălucea de jur împrejur”.
j. El este înconjurat de un curcubeu: Ca înfățișarea curcubeului, care sta în nor într-o zi de ploaie, așa era și înfățișarea acestei lumini strălucitoare, care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului
Curcubeul a fost un semn al promisiunii lui Dumnezeu –al legământului- Geneza 9:13. Ea arăta „ca înfățișarea curcubeului”. Strălucirile multicolore ale curcubeului erau reflectate din lumina aprinsă a slavei lui Dumnezeu. Apostolul Ioan a descris aceeași frumusețe în viziunea sa asupra tronului lui Dumnezeu în cer (Apocalipsa 4:3).
Dumnezeu se revelează într-un curcubeu V.28. Curcubeul este un mementomori-o aducere aminte a legământului harului lui Dumnezeu. El simbolizează mila lui Dumnezeu. Chiar și în judecată, Dumnezeu își amintește milă (Apoc.4:3. Dumnezeu nu dorește să condamne pe oricine. El nu a dorit să pună oamenii lui în exil. El nu dorește pentru orice pentru a merge la iad.
Ca nu cumva cineva să se îndoiască de ceea ce Ezechiel a văzut, el a afirmat în mod clar că „astfel era arătarea slavei Domnului”. Referință la slava Domnului se face de 16 ori în Ezechiel (1:28; 3:12, 23; 8:4; 9:3; 10:4, 18-19; 11:22-23; 39:21; 43:2 [de două ori], 4-5, 44:4). Ezechiel a văzut o teofanie, așa cum i-a apărut Dumnezeu sub forma unei viziuni. Prin folosirea termenului „în chipul” și „ca un fel de”, Ezechiel a arătat că el nu a văzut slava lui Dumnezeu în mod direct. Aceea i-ar fi cauzat imediat moartea (Exodul 33:18-23; Ioan 1:18). Se deduce, ca Ezechiel a văzut de fapt pe tron pe Dumnezeu Fiul.
II. ATITUDINEA PROFETULUI FAȚĂ DE VEDENIE
Reacția lui Ezechiel este cea de uimire. Când Ezechiel a avut viziunea lui Dumnezeu, răspunsul lui imediat a fost să cadă la pământ într-un act de smerenie.
Rădăcina cuvântului umilință este humus care înseamnă „murdărie” sau „sol-pământ”. În smerenie noi ne recunoaștem locul nostru. Și locul nostru în fața unui Dumnezeu sfânt este întotdeauna întins pe pământ.
Este interesant faptul că Dumnezeu a numit Ezechiel "fiul omului" sau "fiul de praf." Dumnezeu a recunoscut distincția între el și Ezechiel. Acum, Ezechiel a recunoscut diferența. Uimit și el cade la pământ la fel ca Isaia (6: 5). Acesta a fost postură de umilință pe care a luat-o Ezechiel în fața lui Dumnezeu. „Când am văzut (slava), am căzut cu fața în jos și am auzit un glas” (Eze.1:28).
Concluzia
Viziunea lui Ezechiel a slavei lui Dumnezeu a asigurat o perspectivă și o motivație pentru această sarcină. El avea nevoie și de un mesaj, a cărui conținut venea de la Domnul (vezi „cuvântul Domnului”, 1:3). Profetului I s-a spus să primească cuvântul Domnului (2:8-3:3) și apoi să îl transmită (3:4-11).
Imaginile pe care Ezechiel le-a văzut: creaturi de om combinate cu părți de diferite animale sau păsări, nori, furtuni cu fulgere aceste imagini au avut un mesaj distinct către evreii aflați în exil.
Ele au fost imagini oarecum familiare care simbolizau prezența și slava lui Dumnezeu - dovedind că DUMNEZEU este nelimitat.
Aceste imagini ciudate pe care le-a văzut Ezechiel a spus exilaților: "Dumnezeu este aici El este cu noi. El nu este doar Dumnezeul Templului din Ierusalim sau al unei regiuni mici cum era zona seminției lui Iuda. El este Regele universului și Domnul creației El este!.. peste tot. "
Până atunci, evreii au avut o înțelegere îngustă sau limitată despre omniprezența lui Dumnezeu. Ei Îl știau pe Dumnezeu doar în Sfânta Sfintelor din Templu. Cumva gândeau că Dumnezeu a fost închis în Templu. Ce jalnică înțelegere au avut despre Dumnezeul lor! Dumnezeul slavei se află triumfător în carul său, nevăzut omului muritor.
Dumnezeu nu este legat de nici un loc, cum ar fi Ierusalimul, este prezent pretutindeni. Dumnezeu este mai mare decât omul îl poate descrie... Dumnezeu este minunat în puterea și splendoarea Lui. El merita toata cinstea si adorarea noastră. La fel ca Ezechiel atunci, se cade ca și noi astăzi să cădem la pământ în fața Slavei Lui.
IOAN SINITEAN, PREZBITER IN BISERICA LOGOS, CHICAGO