In august 2003, in Orientul Mijlociu s-a declansat asa-zisul Jihad anti-american, “razboiul sfint” islamic impotriva civilizatiei noastre. Si pina astazi, 12 Ianuarie 2009, ziua in care scriu aceste rinduri, iata ca nici una dintre Puterile lumii inca nu poate anihila acest “sfint razboi” islamic. Ba, mai mult, in viitorul apropiat chiar, nu se anunta nici un cer senin al Pacii rasarind dinspre lumea islamica, fie cea a Orientului Apropiat si Mijlociu, fie cea a Orientului indepartat. Ce poate fi sfint in asa ceva ? Ce poate fi sfint in uciderea de catre islamicii arabi a toti acei arabi copii, femei si barbati – chiar islamici fiind si ei ? “Razboi sfint ” impotriva propriei tale religii ? “Razboi sfint ” impotriva Civilizatiei Iudeo-Crestine, civilizatie care astazi este cea a intregului Pamint (fiind astfel cel putin pentru faptul ca… spre exemplu, exista si pentru islamicii de pretutindeni, desigur, automobilul, avionul, televizorul, computerul, Crucea rosie internationala, universitatile americane si europene, libertatea religioasa cu moschee cu tot si in SUA si Europa, dreptul la vot si opinie politica ale isalmicilor cetateni americani, sau cetateni europeni etc.etc.etc.?) “Razboi sfint” pentru ce?! Pentru reinstaurarea unor mentalitati tribale si rasiale salbatice…si simultan a noi dictaturi, a noi tiranii singeroase?!
Iata-l deci, nu dintr-o data, caci istoria mereu a marturisit despre el; iata-l acum in toata infricosata sa infatisare si pe cel de-al treilea frate bun de singe al nazismului si comunismului : terorismul Islamic actual.
Nazism = Comunism = Terorism Islamic actual = RAUL. Acelasi oriunde. Oricind. Intotdeauna impotriva noastra insine.
Si nu mai continui. Dar fiindca sint crestin si nu pot sa nu recunosc ca si noi avem vina noastra, vreau sa va reamintesc spusa Domnului Iisus Christos: “Ferice de cei care aduc Pacea, caci ei vor fi chemati Fii ai Lui Dumnezeu.“ (Matei 5; 9)
De aceea si nu altfel, vreau sa va mai reamintesc ceva anume....
Cititi si cugetati singuri: “Vechiul Holocaust – Noul Holocaust ...”
...in America, mai precis in Boston, exista un monument inchinat Holocaustului. Straniu monument. Sint sase turnuri de veghe, rectangulare, din sticla transparenta. Cerul se uneste mereu cu ele si de jur imprejur sint oameni vii… Umbla, se agita, vorbesc… ii vezi aievea. Sint liberi.
Sint sase capele de aducere aminte si ruga: Auschwitz-Birkenau, Belzec, Chelmno, Majdanek-Lublin, Sobibor si Treblinka. Cele sase lagare de exterminare naziste din Polonia… Citesti aceste sinistre amintiri pe fiecare prag… Si calci – peste. Cu fior.
Capelele acestea stranii sint ca niste porti… Dintr-una intr-alta… Abia pasesti… Deasupra cerul. De jur imprejur oamenii vii. Si liberi.
La intrare, in stinga ta, pe partea inimii e o placa de marmura neagra. Cu litere albe sapate, adincite in ea pe scurt, sec si la obiect – definita nazismului si istoria nazismului. 1933 – 1945 , 12 ani? Sau dincolo de timp masurabil ?
Inlauntrul fiecarei capele pasesti pe un gratar metalic din care se inalta un abur alburiu, cald… Mereu.
Pe peretii exteriori – numere. Pe sticla. Milioane de numere. Milioane de evrei si odata cu ei altii mii si mii, slavi, preoti catolici, tigani… Exterminati. In aceste lagare. Nu altundeva. Nu. Citesti numere - nu nume. Numere pina la cer inaltind scari de durere.
Pe puntile de piatra dintre capele, de o parte si de alta a lor, daca nu esti atent poti calca pe acele doua-trei propozitii durate in piatra ce-ti vorbesc despre cei 500.000 de copii ucisi : acolo.
Dar si despre Puterile lumii atunci, inca din 1942 stiind despre Holocaust. Insa refuzind sa vada, sa auda… Precum si despre tot ce a insemnat jerta unor evrei – putini si neajutorati - luptind atunci, in lagare, impotriva calailor nazisti. Precum si despre cumplita indiferenta a majoritatii… Daca nu esti atent pasesti pe singe , pe eroi si pe gropi comune imense…
In interiorul fiecarei capele, pe sticla transparenta poti citi povesti.
Trei dintre ele suna cam asa:
“Intr-o dimineata, in curtea lagarului, linga baraca noastra, am gasit o boaba de zmeura. Am ascuns-o in buzunar. Seara am pus-o pe o frunza si am impartit-o cu prietena mea, cu mare grija si teama ascunzindu-ne in spalator. Va puteti inchipui o lume in care tot ce ai este doar o boaba de zmeura pe care o imparti cu prietenul tau… pe ascuns ?” (Marturia unei supravietuitoare.)
Sau: “Dupa ce am fost eliberati din lagar, am fost martor la deschiderea uneia dintre gropile comune ale lagarului. Intre zecile de cadavre i-am putut recunoaste si pe toti membrii familiei mele.” (Marturia unui supravietuitor.)
Ori: “In curtea lagarului, deodata , am zarit ceva negru si lucitor. Parea o piatra, dar era altceva. Am luat acel obiect si l-am pipait… Era dur si l-am simit oarecum ciudat. Doamne, mi-a spus brusc, este o bucata de os… Atit ramine dintr-un om, Doamne ?! A doua zi am ales un loc ferit si cu iarba si am ingropat acea ramasita dintr-un om. “ ( Marturia unui soldat american.)
La iesire – in dreapta ta, o alta placa de marmura… neagra.
Citesti confesiunea unui pastor protestant care, in 1933 fusese anti-semit convins. Iar mai apoi I-a multumit Lui Dumnezeu ca a scapat cu viata dintr-un lagar de concentrare nazist… Omul isi marturiseste rusinea. Vesnica. Intru iertare.
Pasestei pe gratarele metalice din-launtrul fiecarei capele. Un abur alburiu si cald se inalta necontenit. Miroase a cadavru ars ? Sau mi se pare…?
De multe ori am fost aici. In aceste capele de ruga si aducere-aminte. De aducere-aminte si neuitare prin ruga. Dar parca niciodata nu a fost ca astazi. Caci n-am mai singe in vine. Nici carne pe oase. Iar lacrimile se uscasera de mult, de mult. Ca un schelet m-am simtit. Stiti cum e sa te simti un schelet? Intr-o groapa comuna ? Aceasta este povestea mea despre Holocaust. Cind veti trece prin Boston, va rog amintiti-va povestea asta care, ca si mine, sta marturie impotriva oricarui holocaust nascut si ingrijit de nazisti, comunisti sau islamicii-teroristi.”
***
Finalmente – repet apasat ce am mai afirmat:
in identitatea nazism=comunism=islamul terorist actual, macar atit se poate admite: existenta acelui om-carne-de-tun si drept-credincios care moare fericit “la datorie”, indiferent de crima pe care o comite in mod terorist sau altfel, luind viata unui om sau ucigind cu aceeasi senina convingere sute sau mii de oameni a caror virsta, sex, religie ori cetatenie nu mai are nici o importanta atita timp cit ideologia cu care a fost inoculat, nazista, comunista sau islamica il motiveaza perfect soteriologic.
***
Si, iarasi repet raspicat: vad, traiesc insa consecintele existentei terorismului isalmic astazi, in mileniul III.
Si mai stiu ca in unele tari islamice, din nefericire, nu putine, astazi domina autoritar acel Coran fanatic-ortodox in care nu exista liber-arbitru… Numesc astfel lumea in care s-a nascut (si terorizeaza global astazi) Al Queda.
Al Queda fiind astazi, nu doar definitia terorismului global, ci chiar spiritul, mintea si trupul terorismului global in plina actiune, ale unui razboi religios anti-iudaic, anti-crestin si anti-american, dar si anti-european in plina expansiune. Iar consecintele sunt deja catastrofale – la nivel planetar…
Si, din nou intreb fara sovaila: oare tot ceea ce s-a intimplat in lume , cel putin incepind cu “9-11”, 2001, pentru “stralucitele” minti ale politicii Europei occidentale, nu este un quod erat demonstrandum despre necesitatea irefutabila a razboiului total impotriva terorismului islamic actual ?
***
Si, spre exemplu, gindindu-ma la marea-minoritate musulmana a Frantei, a Germaniei, oarecum profetic, intreb direct: ati incercat oare sa va imaginati o Europa musulmana in Mileniul III ?
***
Va re-amintesc totusi, inceputul acestui eseu:
In august 2003, in Orientul Mijlociu s-a declansat asa-zisul Jihad anti-american, “razboiul sfint” islamic impotriva civilizatiei noastre. Si pina astazi, 12 Ianuarie 2009, ziua in care scriu aceste rinduri, iata ca nici una dintre Puterile lumii inca nu poate anihila acest “sfint razboi“ islamic. Unele Puteri chair nu doresc sa fie astfel… Astfel, mai mult, in viitorul apropiat chiar, nu se anunta nici un cer senin al Pacii rasarind dinspre lumea islamica, fie cea a Orientului Apropiat si Mijlociu, fie cea a Orientului indepartat. Ce poate fi sfint in asa ceva ?
Din nefericire, nu istoria se repeta – noi sintem cei care repeta istoria.“Ferice de cei care aduc Pacea, caci ei vor fi chemati Fii ai Lui Dumnezeu. “(Matei 5; 9)