"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

"Statele Unite vor lua intotdeauna decizia cea mai buna atunci cand toate celelalte posibilitati au fost epuizate." Unul dintre citatele marelui om politic Winston Churchill, care pe jumatate american (mama lui Winston Churchwill, Jennie Jerome s-a nascut in Brooklyn, New York, in familia milionarului american Leonard Jerome), poate sa fie privit obiectiv si nu doar ca o remarca gratuita menita sa stirbeasca sensibilul orgoliu american.

 
John Maynard Keynes, economist britanic, considerat a fi unul dintre fondatorii macroeconomiei moderne, si poate cel mai influent economist al secolului XX, unul dintre pionii principali in stabilirea bazelor pentru noua ordine mondiala economica postbelica, a pledat asiduu pentru utilizarea si implementarea masurilor fiscale si monetare necesare atenuarii efectelor negative ale recesiunii si depresiunii economice. Chiar daca Keynes a considerat deficitele publice ca un paliativ pe termen scurt pentru combaterea depresiunii economice, pana si Keynes ar fi privit cu specticism traiectoria dezolanta a economiei americane din ultimii ani. In mod sigur Keynes ar fi fost consternat de gradul de dependenta al Americii privind imprumuturile externe.
Conform Biroului Bugetar al Congresului American, scenariul fiscal cel mai viabil e sumbru: deficitul national ar ajunge la 344% din Produsul Intern Brut (PIB) pana in anul 2050, iar plata dobanzilor ar absorbi aproape toate veniturile fiscale federale.  Nu e de mirare ca atentia tuturor este indreptata inspre relatia dintre Statele Unite si creditorul sau principal, China.  Valoarea mica a Yenului favorizeaza exportul, si orice produs cumparat in America are de cele mai multe ori provenienta chineza.  Chinezii vor trebui sa se dezobisnuiasca de aceste valori scazute ale monedei lor nationale asa cum la randul lor americanii vor trebui sa se dezobisnuiasca de datoriile externe.

 


As vrea sa cred ca dupa mai multe scenarii incercate si puse in aplicare, America a inteles in sfarsit ca sistemul de credit si imprumut nu poate fi folosit la nesfarsit ca o sursa de venit in viata de zi cu zi.  Pentru o lunga perioada de timp multi oameni s-au agatat de iluzia ca Statele Unite ar putea imprumuta pur si simplu trilioane de dolari pe an pentru o perioada de timp nelimitata, scadenta ramanand mai mult de domeniul fantasticului decat de cel al realului. Ne raman doar doua posibilitati cat de cat viabile; prima posibilitate este cea elaborata de catre Republicanul Paul Ryan, care va elimina deficitul in mare parte prin reducerea cheltuielilor si o revizuire profunda a sistemului medical Medicare.  Cea de-a doua posibilitate vine din partea actualului presedinte american Barack Obama si se bazeaza pe reducera deficitului bugetar si majorari mai modeste pentru impozitul pe venit pentru cei bogati. O alegere dificila intalnita des de-a lungul istoriei, sufera guvernul sau cei bogati! 


Nu pot sa nu inchei acest articol fara unul dintre citatele mereu de actualitate ale marelui economist, John Maynard Keyne care ne demonstreaza ca umorul britanic este intr-adevar incorigibil: ”Daca datorezi bancii o suta de lire, ai intr-adevar o problema.  Dar daca ii datorezi un milion, cea care are problema e banca!”