Romanian Times | August 2026

ROMANIANTIMES Angela FURTUNĂ Rolul suprem al scriitorului este acela de a deschide un drum nou (I) 7 Meditații est-etice *** Simona-Grazia Dima este un nume al excelenței în literatura română contemporană, având notabile apariții și fiind tradusă în multe limbi de circulație internațională. Cele două recente cărți publicate, Armura de lacrimi (Editura Academiei Române, 2025) și Ucenicul din măr (Editura Neuma, 2026), ne vorbesc despre locul României între alte țări ce învață să prețuiască literatura, despre frumusețea umană oferită prin călătoria literaturii și despre vocația rară, de a fi Rege al cuvintelor , pe care o are un scriitor adevărat. Patru premii pentruPoezie primite deja în România, prezența consecventă pe scena literară publică (cercetare, reviste, antologii, edituri, recitaluri, festivaluri), precum și consecvența de a-și forma un statut de critic literar impecabil ne atrag către o personalitate rară a României de azi. Dialogul purtat recent cu domnia sa, din care redămaici unele fragmente de interesmai general, este elocvent. Membră marcantă a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN CLUB România & Internațional, Simona-Grazia Dima reamintește despre tot ce nu trebuie pierdut privind rolul literaturii române și al scriitorului român în viața culturală internă și internațională. *** Angela Furtună: - În contextul paradigmei postmoderne și al hipertehnologizării, asistăm la o reconfigurare a receptării textului literar. Cum (re)definiți funcția estetică și ontologică a poeziei, într-un spațiu cultural suprasaturat de discursuri utilitariste și media digitale? SimonaGrazia-Dima: -Efiresc săconștientizăm momentul în care scriem, să ne situăm în lume. Cu toate acestea, e indispensabil să ne reamintim că natura noastră esențială ține de subiectivitate și niciun progres al tehnicii (continuare in pagina 15) nu o va putea înlocui. Așadar, poezia, resort adânc al sinelui nostru, va căuta întotdeauna să se exprime, fără a putea fi redusă la un obiect și va reda sentimentul infinității, atât cosmice, cât și spirituale, textura inefabilă, ascunsă, răspunzătoare de păstrarea elementelor în unitate. E adevărat, societatea se lasă târâtă din ce în ce mai mult de exterioritate, o satisfac pârghiile pregătite pentru a obține anumite efecte, însă existența veritabilă, de o esență cu totul diferită, presupune o autonomie a gândirii și a simțirii, niște nevoi sufletești inconturnabile, iar poezia nu va obosi, sper, să exprime această prețioasă libertate. În momentul în care va dezerta, înseamnă că omul se limitează să trăiască numai pe dimensiunea exterioară a personalității sale – o atitudine sinucigașă. Eu nu pot prezice viitorul receptării. Este posibil ca oamenii să renunțe la savoarea poeziei, dar acesta va fi sfârșitul umanității lor și debutul unei existențe reificate, mecanice, sublunare, întruchipând trădarea legilor spiritului. *** Angela Furtună: - Calitatea dumneavoastră de membră a Uniunii Scriitorilor din România implică o perspectivă din interior asupra sociologiei câmpului literar românesc. Cum caracterizați evoluția instituțională a statutului scriitorului în perioada post-tranziție și care sunt mecanismele structurale care afectează astăzi autonomia literaturii? Simona Grazia-Dima: - A fi scriitor presupune o vocație, deci, din start, singularizare, încât este benefică existența unor structuri scriitoricești organizate, ale creatorilor reuniți spre a-și proteja interesele, dar mai ales a-și pune în lumină și a-și apăra valorile specifice. Condiția scriitoricească este una dificilă, fiindcă solicită simultan independența creației și constrângerileunui statut lumesc. În aparență scriitorul este un omobișnuit, dar el se deosebește printr-o viață sufletească foarte bogată și prin puterea de a reflecta independent cele experimentate, de a nu fi trăit de altcineva, ci de a propune suveran anumite tipare și structuri. Pentru latura sa strict omenească are nevoie de un standard în acord cu normele societății. De aici și ispita unor compromisuri, spre a fi, așa-zicând, în rândul lumii, inevitabile până la un punct, atunci când această activitate e corelată unui statut instituțional. Scrisul adevărat începe acolo unde se șterge sau nu mai funcționează această mentalitate, adică în momentul - Angela Furtună în dialog cu Simona-Grazia Dima (fragmente de dialog) genezic, al creației, dacă autorul se poate exprima fără opreliști, răpit de adevărul său intim. În acel moment el este rege. Și dintr-un punct similar s-ar cuveni să purceadă și receptarea. Totuși, ea e cu totul altceva, poate cuprinde notabiledozedeconformism, încât ooperă foarteoriginală își va face drum mai greu, îi vor fi preferate scrierile care reflectă șirul pașilor pe un drumdeja bătut. Cititorul e prea puțin dispus să depună un efort considerabil pentru a se cufunda într-un univers unic și preferă cele cunoscute, familiare. De aceea, unii scriitori pot alege deliberat căi ceva mai accesibile, spre a înlesni receptarea. Statutul scriitorului nu este astăzi unul de mare anvergură sau popularitate, deși există cazuri de receptare susținută,dacăs-afăcutunmarketingcorespunzător.Totuși, rolul suprem al scriitorului ar fi acela de a deschide un drumnou, îndrăzneț în conștiințe, de a fi un revoluționar în felul său, de a iniția dezbateri la înalte niveluri intelectuale, privind opțiunile societății, dar și destinul omului. Restul, secundar, ar urma. La noi, într-o societate preponderent tradițională, asemenea efecte ale artei scriitorului sunt mai puțin probabile, inerția funcționează statornic, dar până la urmă se impun și noile universuri circumscrise de un creator. Din păcate, este nevoie de mult timp și străduință, care, în general, lipsesc, și, astfel, impactul este de multe ori defazat, un mesaj complex, inovator fiind perceput prea târziu. Iar instituțiile rămân adesea în urmă cu intuiția și receptarea. Ele au numai rolul de a sprijini valoarea, dar un creator poate resimți anumite presiuni instituționale ca pe niște chingi, mai ales că punerea laolaltă a scriitorilor constituie, până la urmă, un artificiu, fiecare fiind unic, distinct. Simona GRAZIA-DIMA