Noul Legamant - Un PACT Neconditional

Page 87 of 200 Deși, era în perioada când oamenii vremii căutau un prilej să-l aresteze, în ciuda împotrivirii, El Domnul știa că trebuie să împlinească profeția lui Zaharia: Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit și biruitor, smerit și călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgărițe. (Zah.9:9) Și această profeție ca și altele s-a împlinit întocmai. Domnul Isus este Cel ce creează cadrul și pregătește elementele necesare. Fiind Domn, știa totul, și astfel îi trimite pe doi din ucenici, la un sat cu localizare precisă, și în acel sat la un loc precis se va găsi un mânz al unei măgărițe, un măgăruș legat. Domnul care știa totul, îi informează pe ucenici, că vor fi întrebați cum își permit să ia ce nu este al lor, să dezlege măgărușul fără a cere permisiunea nimănui, și le spune să zică: "Pentru că Domnul are trebuință de el." Pronunțarea cuvântului Domnul a fost suficient. Are nevoie Domnul de ceva? Pentru El însuși nu, pentru împlinirea planurilor Lui, da, are nevoie. El fiind Domnul, este așezat deasupra, și se aduce la îndeplinire profeția lui Zaharia, chiar dacă fariseii nu acceptau bucuria ucenicilor și a mulțimii. Să urmărim mai adânc evenimentul. Împăratul vremii vroia să-L omoare pe Domnul: câțiva farisei … I-au zis: "Pleacă și du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare." (Luca 13:31) În capitolul prezentării evenimentului intrării Triumfale în Ierusalim, preoții, cărturarii, bătrânii lui Israel vroiau să-L omoare. Isus învăța în toate zilele pe norod în Templu. Și preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii norodului căutau să-L omoare, dar nu știau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze. (Luca 19:47-48) Domnul știa ura care i se adresa, și totuși, în ciuda împotrivirilor politice, El întră Triumfal ca Împăratul care vine în Numele Domnului. Cuvântul „domnul” are cel puțin două întrebuințări: este folosit în relațiile dintre oameni sub forma de respect, de politețe. Petru a menționat în prima sa epistolă respectul lui Sara față de soțul ei Avraam: Sara, … asculta pe Avraam și-l numea "domnul ei" (1Petru 3:6)