In familie sau intr-un grup se intampla la fel. Investim timp si energie in relatii, in a-i influenta spre bine; ii antrenam, ii “hranim”, ii ajutam sa se dezvolte. Le dam oportunitati sa puna in practica si creem spatiu pentru a castiga sau a fi infranti. Ii ridicam atunci cand sunt cazuti si ii mai temperam cand sunt prea exaltati.
Si apoi, intr-o zi se intampla. M-au/te-au depasit.
Atunci am varianta sa las mandria mea ranita, orgoliul meu sangerand si sa ma bucur alaturi de el/ei si de culmea pe care a/au atins-o. Ei sunt cei in care ai investit si investitia ta da semne de profit. Probabil cel mai bun compliment pentru un lider, pentru un formator de oameni, pentru un mentor este sa-i vada pe cei din echipa sa depasindu-l in abilitati, performante, rezultate. E momentul in care – continuand exemplificarea din lumea sportului - treci de la a le da tu o pasa lor, la faza in care trebuie sa te bucuri daca mai primesti din cand in cand vreo pasa.
Cum te raportezi la situatia cand altul te depaseste, cand altul e mai bun? Pe teren sau in biserica? Il faultezi sau te transferi la alta echipa?
Tocmai “impachetam” saptamanile in care am citit si recitit prima scrisoare soborniceasca a lui Ioan. Finalul este unul scurt, sec: “Paziti-va de idoli”. Normal e un bun prilej sa-mi mai fac o data inventarul. Ce se mai afla prin inima mea si miroase a idolatrie?
Unul din idolii ce se cuibaresc adanc in sufletul celor aflati temporar intr-o pozitie de leadership este dorinta de a fi bine vazut. Partea mai slefuita a acestei stari inseamna a exercita conducerea cu dorinta de a fi iubit. Mai toti vor sa obtina o pozitie insemnata, vizibila in grupul de care s-au lipit. Orice numire sau alegere intr-o structura organizatorica are atractia ei si ofera desfatare pentru un suflet insetat de putere si nu de slujire. Asteptand sa fi apreciat, iubit, in loc sa apreciezi si sa iubesti conduce la deviatii relationale extreme ce devin paguboase.
Cand dorinta de a fi apreciat si iubit nu gaseste raspunsul sperat orice incercare de a intelege si a vedea vreo semnificatie in ceea ce faci este absorbita de o gaura neagra emotionala.
Daca doresti sa obtii putere (influenta, apaluze, sa fii “capitan de echipa” pe viata…) atunci
• cosmarul tau se numeste umilinta
• oamenii din jurul tau se simt deseori folositi
• iar problema ta emotioanala centrala este mania
De esti infometat dupa aprobare /acceptare atunci
• cosmarul tau este respingerea
• oamenii din jurul tau se simt neascultati
• iar problema ta emotional-centrala este lasitatea.
De cauti in jurul tau sa detii mereu controlul (tu esti cel care definesti standardul) atunci
• cel mai mare cosmar al tau este incertitudinea
• oamenii din jur se simt condamnati
• iar problema emotional-majora a ta este ingrijorarea
Pe panta umilintei trebuie sa accept si sa traiesc cu faptul ca nu pot multumi pe toata lumea, nu-i pot incanta pe toti.
Daca vei cauta sa spui doar ceea ce place si iti aduce raspuns favorabil vei termina prin a nu mai zice nimic. Nici macar despre tine.
Cineva mi-a recomandat mai de mult sa traiesc cu J-O-Y; Jesus first, Others next and Yourself last. Poate iti foloseste asta si tie…
Emanuel C. Pavel,
Pastor, AGAPE Christian Church;