Ce iese pe gura cu o viteza de peste 900km/h si duce la oprirea(temporara a) tuturor functiilor corpului, chiar si a inimii? Rasfoind un anuar de medicina am aflat ca este vorba de stranut. 900 km/h! Doamne ce putere pot degaja cand sunt bolnav sau cand ceva ma irita…
Stranutul verifica si normele de bune maniere in societate atat pentru cel care-l exprima (te feresti sa-l lansezi spre cei din jur) cat si pentru cel/cei care il recepteaza (ii urezi de bine). Cand cineva stranuta ce-i raspunzi? “Sanatate!”; sau mai comun intalnim “Noroc!”(la mine in cartier se spunea “Noroc…ca nu m-ai stropit!”; stiu bucuresteni smecheri…) Pe aici prin NordAmerica e populara expresia “Bless you!” ori “God bless you!; asa imi dau seama ca nu exista vre-o iritatie prin corpul uman mai sacralizata precum cea prezenta in traiectul nazal.
Cand cineva iti ureaza de bine (…cuvantare, sanatate, noroc, implinire, etc.) purtatorul expresiei isi evidentiaza politea si manierele, urarea unor binecuvantari sau chiar a unei stari exceptionale de bine aducand o unda de simpatie intre oameni. Sanatate, fericire, implinire – ce poti sa exprimi mai bine catre cineva?
Cineva care a fost martor la unul dintre ultimele mele stranuturi “sanatoase” mi-a spus si-n engleza si romana: “Bless you!”, “Noroc!”, “Succese!”.
Si nu stiu ce mi-a venit dar multumindu-i am intrebat automat: “ce-mi doresti mai mult, binecuvantare sau succes?” Si-am inceput sa dialogam despre similitudini si deosebiri intre cele doua. Translatarea succesului in termenii binecuvantarii lui Dumnezeu este ceva ce inteleg dar nu prea sunt sigur cu traducerea asta; cred ca exista mai degraba mai multe diferentieri decat similitudini.
Iata cateva idei prinse in disputa noastra pro si contra:
· Succesul este implinirea unui obiectiv, atingerea unui scop. Binecuvantarea este abilitatea de a experimenta bucurie indiferent daca ai success sau esec combinata cu capacitatea de si invata ceva pe drumul asta.
· Deseori succesul este shtantat a fi de sorginte lumeasca in timp ce binecuvantarea are aprobarea si semnatura divinului. Succesul implica finalitate in timp ce binecuvantarea pare un process ce reclama o continuitate. Ai uneori succes pe drumul vietii si crezi ca Dumenzeu a fost sau nu a fost si El p’acolo.
· Succesul este intotdeuna o binecuvantare in timp ce o binecuvantare nu este mereu un success. Intelegand ca Dumnezeu este cu tine tot timpul si ca El este in controlul lucrurilor cum nu poate fi succesul tau o binecuvantare de la El? Domnul a dat, Domnul a luat, Numele Domnului fie binecuvantat, nu?
· Succesul este ceva ce ating eu; binecuvantarea este ceva ce imi da Dumnezeu. Succesul este un fel de fruct al binecuvantarii.
· Succesul aduce cu el foamea in a cauta aprecierea celor din jur. Beneficiul binecuvantarii poate nu este zarit azi si nici maine , dar pacea ce-o insoteste este incomparabil mai mare decat a primi marire din partea altora.
· Satan i-a oferit lui Isus success - toate imparatiile pamantului ii vor fi supuse daca se va inchina inaintea intunericitului; aici succesul este o cursa si un blestem.
· Succesul este unul din dumnezeii timpului nostru. Este ceva ce fiecare vrea sa atinga; fiecare si-l doreste la nivel personal sau in dreptul celor dragi. Pentru atingerea lui intocmim planuri sau mergem la scoala, facem cursuri, dam bani.
Intr-un anumit sens inteleg succesul este ceva bun, natural. Nimanui nu-i place sa traiasca o viata mediocra(sper eu…) Sa traiesti cu ambitia de a fi bun azi decat ai fost ieri este un mecanism catalizator spre dezvoltarea personala, promovand un sens al schimbarii si-mprejur.
In acealsi timp a cauta succesul cu orice pret este una din marile prostii ale vietii. Si cand spun asta ma gandesc la faptul ca succesul este o tinta schimbatoare; daca tinta este intotdeuna in miscare orice ai face nu te ridici niciodata constant la nivelul dorit.
In conexiunile noastre intalnim oameni care sunt mult mai realizati, impliniti si gandim ca au avut mai mult succes decat noi; asta ne face sa ne simtim vulnerabili, descoperiti, in nesiguranta. Sau gasesti oameni cu mai putin succes prin viata decat tine si asta te va expune unei stari de mandrie de toata frumusetea (si linistea).
In prima perioada a slujiri mele publice am incercat sa fiu un tip de succes, cu cele mai bune materiale, cele mai bine elaborate, imbinate, inchegate, etc. Am incercat din greu si cred c-am reusit sa face cateceva bun dar parca nimic indejuns pentru ego-ul meu.
Indiferent cat de bun as fi fost, ar fi existat cineva mai bun decat mine.
Pentru satisfacerea impliniri personale, nu conteaza cat de mult succes ai avut pana acum, intotdeuna va fi inca loc de acumulat. Mereu va fi un munte de urcat, un varf de cucerit. O noua tinta va minimaliza succesul anterior.
Celebru pentru persistenta sa in a atinge tinte, Don Juan spunea: “Diferenta de baza intre un om simplu /obisnuit si un luptator este acea ca un luptator ia totul ca o provocare in timp ce omul obisnuit ia totul fie ca o binecuvantare, fie ca un blestem”. Consider ca ma aflu in categoria luptatorilor. Recunsoc ceea ce Dumnezeu a facut pentru mine si cu mine si nu ma mai simt biciuit si pedepsit cand lucurile nu se intampla cum vreau eu, cum mi-ar palcea mie sa fie.
Cred ca atata vreme cat nu lumea imi da standardul pentru success sunt pe o traiectorie buna. Caut, si-mi propun sa vreau, ce vrea Dumenzeu pentru mine? Raspunsul la aceasta intrebare defineste perimetrul scolii in care sunt acum.
Succestul e bine a fi definit, masurat prin progresul spiritual pe care il aduce. Recomandand crestinilor din Filipi sa fie multumiti in toate imprejurarile, Apostolul Pavel lega prezenta succesului in viata de relationarea individuala la Christos, indiferent de situatia prin care treci. Datorita regenerarii, mangaierii, indrumarii, tranformarii aduse de Duhul Sfant in viata celui credincios, cred ca tot ceea ce traim are marca unei binecuvantari. Tonul vietii noastre este setat de ce vine din inima. O inima multumita va fi binecuvantata indiferent de esecurile sau reusitele avute pana acum. O boala, o infirmitate, un handicap, pot avea in ele binecuvantarea unei nemaintalnite/surpinzatoare/incantatoare apropieri de Creator.
Dumnezeu face lucruri neasteptate; binecuvantarea celor care nu merita(in opinia noastra/a mea) este unul din acestea. Gandind asta imi aduc aminte de o relatare biblica – in cazul fiului risipitor – unde tatal face ceva ce nici unul din fii sai nu se asteapta; nici cel cuminte si docil si nici cel ratacitor nu se asteaptau la o asa primire.
Un parinte – tatal - isi sfatuia astfel adoelscentul: “inceteaza sa cauti sa fi un om de succes. Cauta sa fi un om binecuvantat”. Profunzimea noii pozitii – binecuvantare – reclama o schimbare de metoda, de plan, de gandire. Cand doresti sa fii binecuvantat si te transformi intr-o binecuvantare pentru altii, are loc un paradox: apare si succesul. Ispita de a inlocui binecuvantarea cu succesul este ispitirea cenusii de a a deveni praf de aur.
Incercand sa fi un om de succes, rar vei constata ca esti cu adevarat unul; dorindu-ti sa fii un om binecuvantat, vei gasi ca ai si succes. Una din nuantele ce alimenteaza sau estompeaza mandria este reflectata de incercarea de a fi tu de succes sau incercarea de a ajuta pe cineva, binecuvnatandu-l.
Fii o binecuvantare, acolo unde esti! Si apoi vei avea si succes(e).
Emanuel C. Pavel
Pastor, Agape Christian Church – Vancouver, BC
www.blog.punctul.com