Suntem martori ai unui eveniment surpriză, care s-a petrecut la un an de la deschiderea Locului de Închinare la Muntele Templului. Le luăm pe rând, și în unele aspecte pentru o înțelegere și interpretare corectă voi reveni cu ceea ce am scris în ediția din ianuarie 2018.
La încheierea sărbătorii Hanukah, luni 10 decembrie 2018, Sinedriul israelian a găzduit dedicarea altarului pentru cel de-al Treilea Templu, marcând evenimentul cu o reînnoire completă a procesiunii numite Korban Tamidi (ofertă veșnică). S-a scos în evidență din nou moneda israeliană, care pe o parte are poza președintelui Trump peste poza împăratului Cir, inscripția de 70 ani de existență a statului Israel și 50 de ani ai Ierusalimului; iar pe a doua fațadă poza Templului și inscripția: ”The Temple Coin”
Altarul a fost realizat din beton gazos și a fost construit pe un cadru metalic proiectat special pentru a fi ușor transportat. Specialiștii în materie au declarat că e foarte potrivit pentru noul templu.
Vasele dedicate ceremoniilor de la Templu au fost, de asemenea, prezentate și verificate pentru ca apoi, să fie folosite la serviciile din cel de-al treilea Templu. Alături de altar a fost prezentată sigla Menora construită din lemn. Deși nu este exactă cu cea originală, a fost special construită să poată fi purtată de o singură persoană. De asemenea, ligheanul de aramă, construit special, asemănător cu cel care a fost la Templul lui Solomon, și a fost folosit, efectiv, pentru spălarea mâinilor și picioarelor preoților.
La ceremonie au fost invitați și prezenți ambasadorul Guatemalei, ambasadorul țării Honduras și Moshe Feiglin, șeful partidului Zehut și fostul membru al Knesset.
Marele preot, Rabi Baruch Kahane, special pregătit dintre candidații la poziția de mare preot, Kohanim, verificat și confirmat ca fiind descendent din Aaron, a îmbrăcat hainele preoțești, a urmat toate regulile scrise pentru dedicare de spălarea mâinilor și picioarelor înainte de a efectua slujba din Templu, a aprins focul pentru prima dată pe altarul celui de-al treilea Templu, punând chiar și carne de jertfă pe altar. Trompetele de argint au răsunat pe parcursului serviciului special.
Sinagoga de la Muntele Templului
Am început anul 2018 detaliind informații legate de deschiderea sinagogii la Muntele Templului. Joi, 28 decembrie 2017, evreii au deschis, într-adevăr, o sinagogă la Muntele Templului. Timp de aproximativ 12 ani s-a lucrat la săparea și consolidarea clădirii. Estimarea investiției este de peste 50 milioane de dolari, și este situat direct sub Zidul de Vest, unde israeliții s-au adunat timp de secole să se roage la zidul de susținere al Muntelui Templului.
Sinagoga nou-nouță în zona locului sfânt are semnificații extraordinare. “Designul unic al sălii de rugăciune combină arta rară și iluminatul unic, creând un contrast minunat între vechi și modern”, a declarat printre altele reprezentanții Fundației Western Wall Heritage.
În noua sinagogă, mobilierul este din lemn. Are altar. E la dimensiuni mai mici decât dedicat celui de-al treilea Templu. Sinagoga oferă bănci elegante, aranjate în secțiuni separate pentru bărbați și femei.
Arca Tora este împodobită cu scrisori de metal care încorporează versurile biblice ale rugăciunii “Shema Yisrael”.
Locul nou de închinare
E ceva foarte interesant și acest loc de închinare nu e ca oricare altul. În primul rând e un loc de închinare cu ALTAR. În al doilea rând este construit în locul numit Muntele Templului. E necesar a readuce în atenție importanţa politică şi escatologică a „centrului scoarţei terestre”, a locului care a fost făcut şi este măr de ceartă pentru întreaga lume, peticul de pământ din centrul Ierusalimului, și revin cu o scurtă incursiune în istorie, legată de Ierusalim, Muntele Moria sau Muntele Templului și Templu.
În anul 2000 BC – Avram, Evreul, pleacă din Berşeba cale de trei zile la Muntele Moria la porunca lui Dumnezeu să-l aducă jertfă pe Isaac. (Genesa 22, Evrei 11:8-19).
În anul 1000 BC - David cucereşte Ierusalimul şi cetatea Sionului devine cetatea lui David. (2 Samuel 5:1-15). În acea vreme se presupune că Ierusalimul era în partea de sud-vest al muntelui Moria.
După 20 de ani, în 980 BC – David, din Ierusalim, ordonă să se facă numărătoarea poporului. Printre regulile obligatorii date de Dumnezeu, lui Israel era una cu privire la numărătoarea poporului: „Când vei socoti pe copiii lui Israel şi le vei face numărătoarea, fiecare din ei să dea Domnului un dar în bani, pentru răscumpărarea sufletului lui, ca să nu fie loviţi de nici o urgie, cu prilejul acestei numărători. (Ex. 30:12). David a făcut numărătoarea poporului, dar nu conform regulii prescrise de lege. Rezultatul a fost că David a trebuit să aleagă una dintre trei nenorociri: şapte ani de foamete, trei luni să fugă dinaintea vrăjmaşilor sau trei zile de ciumă în ţară. David a ales ciuma că zicea el: „... mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite; dar să nu cad în mâinile oamenilor!” (2 Sam 24:14). Când ciuma s-a apropiat de Ierusalim, David şi-a recunoscut păcatul şi a înălţat un altar Domnului în aria lui Aravna sau Ornan, care este muntele Moria. David a cumpărat Muntele Moria cu 600 sicli de aur (1 Cron 21:25). David ca răspuns la oprirea urgiei a zis: „Aici să fie Casa Domnului Dumnezeu...” (1 Cron 22:1). Solomon a început zidirea Casei Domnului la Ierusalim, pe muntele Moria, care fusese arătat tatălui său David, în locul pregătit de David în aria lui Ornan, Iebusitul.(2 Cronici 3:1)
Prin anii 515 BC al doilea Templu este refăcut pe locul stabilit de David: Iosua, fiul lui Ioţadac, cu fraţii săi preoţii şi Zorobabel, fiul lui Şealtiel, cu fraţii săi, s-au sculat şi au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. Au aşezat din nou altarul pe temeliile lui... (Ezra 3:2,3).
După ce evreii au reconstruit Templul, nu există niciun indiciu că prezența lui Dumnezeu a locuit vreodată acolo, așa cum a avut-o în Templul lui Solomon. Prezența lui Dumnezeu a venit în cele din urmă în cel de-al doilea templu, dar într-o formă pe care evreii nu au recunoscut-o, prin prezența Domnului Isus.
Nicăieri în Scriptură și în literatura evreiască extrabiblică nu se afirmă că prezența divină a umplut al doilea Templu, așa cum a umplut Cortul și Primul Templu. Mai degrabă, izvoarele evreiești au arătat un punct al absenței sale și au prezentat o speranță a prezenței divine în perioada escatologică cunoscută ca “perioada restaurării tuturor lucrurilor”.
Al doilea Templu, nu mai era un loc de jertfă, ci mai mult un loc de închinare. Așa a fost și la venirea pe pământ a Domnului Isus. Domnul a intrat în cel de-al doilea Templu și nu l-a restaurat din punct de vedere spiritual, ca un Templu al jertfelor. Domnul Isus a respectat Templul, a curățit Templul, a învățat în Templu și de câteva ori a semnalat zidirea unui alt Templu prin moartea și învierea Sa. Din punctul de vedere al evreilor, Domnul nu s-a concentrat pe al doilea Templu, pentru că ei ajunseseră să se focalizeze mai mult pe Templu decât pe Domnul Templului.
Din punctul de vedere a lui Dumnezeu, Domnul Isus, în primul rând a spus ca El este Unul mai mare decât Templul. (Matei 12:6). Așadar avea autoritatea să vorbească de la un nivel mai mare ca Templul.
Când a curățat Templul a zis: „Stricaţi templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.” Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?” Dar El le vorbea despre templul trupului Său. (Ioan 2:19-21) Aceste cuvinte au constituit una din acuzațiile ce au dus la răstignirea Lui. Când a fost judecat a fost învinuit de două grupuri de dușmani că a zis „Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile.” (Matei 26:61; Matei 27:39-40).
Prin moartea și învierea Sa, Domnul Isus, a instituit un alt Templu, care nu este făcut de mâini omenești și care este Templul Trupului Său, Biserica Lui, în care prezența Lui este autentică. Învățătura despre Noul Templu este foarte importantă și întreg Noul Testament o tratează în toate cărțile. Pavel în Coloseni spune clar că Trupul Lui Christos este Biserica (Col 1:24). Lui Timotei îi scrie Pavel, tot, foarte direct, fără a fi nevoie de nici o interpretare: casa lui Dumnezeu, … este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul şi temelia adevărului. (1 Tim 3:15)
Mai adânc, acest concept al Noului Templu se extinde la cei ce au Duhul lui Dumnezeu: Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? (1 Corinteni 3:16); Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? (1 Corinteni 6:19) … noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” (2 Corinteni 6:16); … voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul. (Efeseni 2: 19-22)
Purtătorii Duhului Sfânt sunt cei ce alcătuiesc Templul viu al lui Christos, Biserica Lui. Aceștia sunt cei, care, adunați împreună, prezența lor, determină prezența Domnului Dumnezeu. Acolo rugăciunile sunt ascultate, acolo se află calea iertării, a mântuirii, acolo străinul care nu are o relație cu Tatăl, poate găsi mijlocul de apropiere de El.
Noul Templu, Biserica, este locul rugăciunii, al închinării.
Sinagoga nou construită la Muntele Templului este un loc al rugăciunii, al închinării. S-ar putea să nu mai fie necesar construirea unui alt Templu pentru că în Apocalipsa 11:1-2, bătrânul Ioan ne spune: Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini şi mi s-a zis: “Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el. Dar curtea de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni”. Nu se vorbește de cei ce aduc jertfe ci, de cei ce se închină.
Sinedriul a oficiat dedicarea altarului pentru al treilea templu, dar conform Scripturilor nu va fi folosit pentru aducerea jertfelor.
”Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheați !” v-o spun eu pentru că de fapt a spus-o Domnul Isus (Marcu 13:37).