"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Ceea ce se desfasoara acum sub ochii nostrii in lumea occidentala si America de Nord este o inlantuire de convulsii. Apar de peste tot crize perpetue ce modeleaza panica perpetua. Apoi urmeza frica perpetua si agitatie perpetua. Situatia se potriveste de minune unor conducatori  politici ce sunt fericiti sa se continue asa spre control complet al puterii. Si incredibil, majoritatea maselor de oameni par a fi perfect fericite de toate acestea, oferind suport benevol politicilor duse.

Din fericire nu toata lumea este asa. Unii oameni au avertizat despre acest lucru cu ceva vreme in urma.

Razboiul impotriva Occidentului se desfasoara de mai mult timp, prin revolutii de nuanta marxista atat in interior cat si in exteriorul civilizatiei iudeo-crestine. Scopul este acelasi: eliminarea Occidentului „decadent” si inlocuirea acestuia cu o stare marxista de lapte si miere.

Nici o civilizatie nu este perfecta, dar unele sunt in mod clar mai bune decât altele. Pentru toate defectele sale, civilizatia occidental de sorginte iudeo-crestina a meritat sa fie sustinuta si este acum atacata la scara larga de activisti care par a fi cu totul neclintiti in legatura cu alternativele pe care le propun. Tot ceea ce am aproape si drag - lucruri precum credinta, familia si libertatea - sunt pe deplin atacate militant de activisti media ce actioneaza radical si neuniform.

Sigur, ca si crestin, imi dau seama ca la sfârsitul zilei, pana la urma culturile vor veni si vor pleca, natiunile vor creste si vor cadea si societatile vor prospera doar temporar. Asa cum a spus C. S. Lewis despre demnitatea individului, facuta dupa chipul lui Dumnezeu:

„Nu exista oameni “obisnuiti”. Nu ai vorbit niciodata cu un simplu muritor. Natiuni, culturi, arte, civilizatii - acestea sunt muritoare, iar existenta aceastora este pentru noi precum o musca ametita.” Dar, chiar stiind ca natiunile si culturile nu sunt permanente, ar trebui totusi sa ne intristeze foarte mult acest razboi cultural cu radacini spirituale al vremii noastre.

De asemena stiu, ca si crestin, ca Dumnezeu stapâneste istoria omenirii si isi va implini triumfator scopurile Sale chiar si atunci când se pare ca raul câstiga pretutindeni. L-am vazut pe Dumnezeu facând lucruri marete in trecut si continua sa actioneze si sa-si indeplineasca scopurile. Pentru a intelege deplin asta avem nevoie sa ne bazam pe doua volume vitale: Biblia si cartea de istorie.

Daca civilizatia occidentala, influentata de crestinism, se prabuseste, ar trebui sa intelegem ca s-a mai intamplat. Roma fusese un mare imperiu, aducând statul de drept, civilizatia clasica si - odata ce imperiul s-a convertit - credinta crestina in toata Europa, Asia Mica si nordul Africii. Dar in secolul al V-lea, Roma s-a destramat, iar când ultimul imparat a fost destituit in 476, s-au desfasurat secole de anarhie, barbarii arzând biblioteci si jefuind orasele. Aceste secole au fost asa-numitele Vremuri Intunecate (a nu fi confundat cu Evul Mediu).

Dar Evul Intunecat s-a incheiat in cele din urma. Cum? Biserica i-a convertit pe barbari! La patru secole dupa caderea Romei, Carol cel Mare - regele crestin al francilor - a cucerit si evanghelizat pagânii ramasi. El marcheaza inceputul Evului Mediu, un moment in care crestinismul a devenit din nou influentat cultural, fondând primele universitati, readucând un clasicism crestinizat si inspirând artele si stiintele.

O noua Epoca Intunecata este intr-adevar acum peste noi. A aparut un nou pagânism. O noua barbarie este in jurul nostru. Trebuie sa luam acest lucru in serios. Asadar, intrebarea este: care este calea de urmat? Cum raspundem la aceste vremuri incredibil de intunecate in care ne gasim?

G. K. Chesterton spunea: „Cel putin de cinci ori credinta a fost aruncata la caini. In fiecare dintre aceste cinci cazuri, câinele a murit.” Sau dupa cum mentiona cu o alta ocazie: „Crestinismul a murit de multe ori si a inviat din nou; caci venea de la un Dumnezeu care stia cum sa iasa din mormânt”.

Pe termen scurt lucrurile NU arata bine - lucrurile se vor inrautati cu siguranta inainte de a se imbunatati. Dar - daca Domnul nu intârzie - este posibil sa vedem lucrurile intorcandu-se inapoi  pe termen lung. Dumnezeu are mereu timpul in Mana Sa.

Dar, ca intotdeauna, avem o treaba de facut intre timp. Chemarea noastra de a fi sare si lumina NU s-a schimbat. Indiferent de modul in care lucrurile post-crestine si anticrestine devin aici in Occident si pretutinideni, sa continuam sa lucram pâna vine El, Domnul Isus.

Pe masura ce civilizatia din jurul nostru continua sa se prabuseasca - atât din dusmanii din afara, cât si din apatia si indiferenta din interior - trebuie sa continuam sa sustinem ceea ce este corect si ceea ce este adevarat. Asta inseamna, mai presus de orice, sa continuam a promova Evanghelia Mantuirii despre viata Domnului Isus Hristos, impreuna cu toate celelalte bunuri sociale extraordinare pe care ni le ofera crestinismul biblic.

Emanuel C. Pavel – Vancovuer B.C., Canada