Ce poate fi nou in Noul An? Sperante, asteptari, dorinte ce vrem sa le vedem implinite la nivel personal sau colectiv. Printre si peste toate acestea avem o singura certitudine – va fi complicat, nu intotdeauna usor, cu varii implicatii emotionale. Aceasta este realitatea nemachiata a vremurilor prezente. Si cand lucrurile scapa de sub controlul nostru avem optiunea de a ne uita spre Biblie acolo unde inainte ca aceste timpuri sa apara, ca lucrurile sa se intample am avut mereu principii, valori ce prin aplicarea lor ne pot ajuta sa mergem inainte cu un castig spiritual (cel putin).
Uitandu-ne la ultimele luni, considerand ce s-a intamplat in ultima saptmana, putem intelege ca presiunea la care azi sunt supusi cei credinciosi este mare. Vin spre noi in valuri tot felul de situatii si ne simtim bulversati si nepregatiti. In acest context m-am gandit la cel putin trei surse de presiune existente in viata Domnului Isus si cum s-a raportat la ele.
Persoanele religioase au fost constant o sursa de iritare si presiune pentru Domnul Isus. Crestinismul nu este singura religie prezenta acum in lume. Asta uneori nu ne place pentru ca ne predispune la conflicte sau discutii. In Palestina anului 30 dH oficialii religiosi ai vremii doreau sa pastreze pozitia, avantajele si prioritatile lor. Scopul lor era sa pastreze status quo-ul, iar acest tanar invatator reprezenta o amenintare pentru modul lor de viata, pozitia si puterea lor. El era unul dintre ai lor, dar erau prudenti cu privire la invatatura sa radicala si la modul in care ar putea rasturna tot ceea ce stabilisera in numele lui Dumnezeu.
Langa cei religiosi exista si administratia statala. Guvernul, presedentia, regalitata – orice forma de guvernare. Atunci, acolo era Roma. Pentru autoritatile romane din Palestina, Domnul Isus era o problema, o durere de cap. Roma avea deja destui zei, nu aveau nevoie de altul, mai ales de unul care pretindea autoritate asupra tuturor. Planul Romei era fie sa-l ignore, fie sa-l indeparteze daca ar provoca prea multe probleme.
Langa aceste doua grupri mari mai era unul cu o popularitate aparte - zelotii. Persoanele, partidele, grupurile populiste, ce vor independenta cu orice pret, acceptand violenta ca mijloc de a-si impune punctele de vedere. Pentru zeloti Domnul Isus era conducatorul militar si guvernamental promis ca va rasturna Roma si va restabili guvernarea geo-politica a lui David. Ei sperau ca Isus Christos sa devina conducatorul lor triumfator si in numele Sau vor face schimbul de putere.
La inceput de veac in Palestina anului 30 d.Hr Domnul Isus se afla in mijlocul unei lupte de putere intre trei forte care lupta pentru controlul regiunii. Declarandu-se a fi Mesia, Isus Christos s-a pus in contradictie directa cu fiecare dintre ele. Isus Domnul raspunde la fiecare si trebuie sa intelegem aplicabilitatea raspunsului Sau in vremea noastra.
Liderilor religiosi le-a mustrat egoismul si a proclamat venirea imparatiei lui Dumnezeu in mijlocul lor. In Imparatia Sa, biserica va indeplini mandatul de a propovadui Evanghelia celor saraci; de a vindeca pe cei cu inima zdrobita, a proclama libertatea captivilor, a oferi vedere celor orbi, sa aduca eliberare pentru cei asupriti si sa proclame Indurarea lui Dumnezeu.
In fata autoritatilor romane Isus Christos a refuzat sa fie intimidat, amintindu-i lui Pilat: „Nu ai putea avea nici o putere impotriva Mea decat daca ti-ar fi fost data de sus” (Ioan 19:11). In schimb, el a anuntat venirea Imparatiei lui Dumnezeu in mijlocul lor si in opozitie cu incercarile lor de a-l reduce la tacere.
Fata de zeloti, partidul si grupul patriotic, Isus le-a respins incercarea de a-l coopta pentru cauza lor sau de a folosi mesajul sau ca motivatie pentru triumfalismul lor. In schimb, El i-a introdus in etica Imparatiei lui Dumnezeu; iubindu-si dusmanii, slujind aproapelui, actionand cu smerenie, ingrijind saracii si dand cu generozitate – asa vor schimba lumea.
Toata aceste forme de presiune ne sunt familiare si noua astazi. Ca purtatori ai imaginii Domnului Christos in zilele noastre, trebuie sa luam in considerare contextul in care traim si sa extragem principiile de actiune din principiile Celui pe care il urmam.
Precum in vremea Domnului Isus, exista oameni religiosi, exista biserici ce incearca sa pastreze status quo-ul. Dupa peste 2000 de ani, se pare ca inca ne intrebam ce sa facem cu acest Isus. Trebuie sa ne intrebam in zilele noastre daca noi, ca trup al lui Hristos in lume, am imbratisat vreodata pe deplin ideile radicale ale imparatiei lui Dumnezeu? Ne iubim toti dusmanii? Intoarcem celalalt obraz? Ii consideram pe altii mai mari decat pe noi insine? Aceste semne definitorii ale urmasilor lui Isus trebuie sa devina parte din marturia noastra publica zilnica.
Curand in America se va asista la inaugurarea unei noi administratii care va functiona intentionat pe o platforma unde valorile umanismului socialist vor fi ideologia fundamentala. Ne putem astepta drept urmare la politici ostile valorilor crestine, la aparita unor norme concepute sa-l alunge pe Isus Christos si pe adeptii sai din piata publica si sa limiteze mai mult comunitatile crestine. Va fi o provocare pentru fiecare credincios sa proclame cu indrazneala adevarul biblic. Dar nu e nimic nou, nu? Vroiam cumva un sistem administrativ care sa ne faca plecaciuni si eventual sa evanghelizeze in locul nostru prin legislatia adoptata?
La fel ca pe vremea lui Isus, astazi exista zelotii moderni care incearca sa coopteze numele lui Isus si autoritatea spirituala care vine odata cu acesta pentru a-si continua castigurile politice. Recent s-a putut vedea in spectrul politic american partea urata a triumfalismului, unde pasiunea politica a revendicat o autoritate divina unica pentru sustinerea unor acte de revolta. Intr-un fel i-am pus lui Isus arma in mana pentru a ne justifica manios frustrarile.
In aceste momente pline de tensiune si periculoase pentru directia in care umanitatea se poate indrepta, cred ca nu este de prisos a ne intreba inca o data: cum il urmez eu pe Domnul Isus? Poate ar fi de folos a reciti Cuvantarea de pe Munte (Matei 5). Si de ce nu, sa folosim acest moment pentru a reconsidera chemarea lui Isus; de a confirma ascultarea deplina, nedivizata fata de El. Ceea ce se asteapta de la noi nu este o manifestare triumfalista, ci roada Duhului ce este: dragoste, bucurie, pace, rabdare, bunatate, blandete, fidelitate, stapanire de sine.
A sta alaturi de Isus Christos in zilele noastre inseamna a te opune celor trei puteri care incearca fie sa-L coopteze, fie sa-L exileze, fie sa acomodeze o versiune impotenta a invataturilor Sale. A sta alaturi de Isus astazi presupune curaj pentru a respinge toate aceste alternative si a face singurul lucru pe care ne-a chemat sa il facem; sa-L iubim. Iubeste-l cu adevarat. Iubeste-l mai presus de orice. Iubeste-l si lipeste-te de El. Ceea ce vine…a mai fost…si El ramane mereu Acelasi.
Emanuel C. Pavel, Vancouver B.C., Canada