"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel


Venind din concediu o femeie a fost foarte surpinsa intr-o duminca cand a fost imbratisata de o alta femeia care stia ca nu o suferea. Se gandea ce s-a intamplat de a cauzat o schimbare de comportament; a aflat raspunsul dupa teminarea predicii atunci cand pastorul a spus:
“aplicatia practica pentru data viitoare este aceiasi: mergi si imbratiseaza pe cineva pe care nu il poti suferi...” (adaptat din Readers Digest, [4/02], p. 48).

Zambim, si realizam ca a iubi pe cineva nu este la fel de usor ca a imbratisa pe cineva. Atunci cand iubesti sunt alte resorturi ale relatiilor umane ce se impletesc si se amplifica. Ioan este remarcat pe parcursul Evangheliilor si prin scrierile sale drept Apostolul Iubirii in cel mai curat sens crestin. De aceea de la Ioan avem a invata mereu. El cu siguranta isi aducea aminte de ceea ce s-a intamplat in camera de sus cand Isus la ultima Cina a luat un lighean si le-a spalat picioarele (Ioan 13:34-35), “va dau o porunca noua sa va iubiti unii pe altii cu v-am iubit eu prin aceasta veti fi cunoscuti ca si discipoli/urmasii/ucenicii mei.”

Apoi putem remarca cel putin de 6 ori in primele 2 epistole ale sale referiri directe la porunca Domnului Isus Christos de a ne iubi unii pe altii cum ne-a iubit El (1 Ioan 3:11, 23; 4:7, 11, 12; 2 Ioan 5; plus o aluzie in 1Ioan 2:7).  Dragostea ne testeaza si in textele sale, Ioan incerca fiecare inima prin testul moral al ascultarii de Christos – dragostea de Dumnezeu, prin testul social al dragostei unul pentru altul si prin testul doctrinar de a crede ca adevarat ceea ce este afirmat despre Isus Christos Domnul.
Dragostea este un subiect vast, nu mereu usor de inteles si de cele mai multe ori, greu de aplicat. Putem sa mascam neiubirea prin gesturi politicoase si e bine sa recunoastem ca a trai aceasta porunca nu este usor. Mai ales intr-un context contemporan in care putem vedea usor cum amprenta lumii este ura iar amprenta crestinismului este (ar trebui sa fie) dragostea.

Aceasta afirmatie clara poate fi contrazisa de o serie intreaga de manifestari din partea celor care nu sunt crestini si care fac lucruri bune si in acelasi timp sunt o gramada de crestini (sau crestini gramada) care nu traiesc porunca biblica.

Cea mai simpla metoda de a evidentia o notiune sau un concept este sa o tratezi prin contrast. Ioan contrasteaza dragostea print-un prim exemplu al urei. Personajul este Cain. Cain l-a omorat pe Abel si apoi el face o aplicatie directa: nu fiti surprinsi daca lumea va uraste (3:13). Ioan reflecta din memorie cuvintele Mantuitorului (Ioan 15:18-19), “Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu Sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.”

Ura implica mereu egoism, arata neglijenta fata de altii si cauta doar interesul propriu. Esenta simtamantului de ura este autocentrarea pe sine: te ajut daca ma ajuta pe mine sau daca nu-mi aduce nici o paguba; lumea este motivata doar de interesul propriu. Sacrificiul de sine este pentru cei din lume o nebunie.

Te poti intreba ce este atunci cu accentele de sacrificu prezente in diferite contexte; toate acelea sunt exprimari, reflectii ale faptului ca Dumenzeu ne-a creat sa iubim si se vede asa de izolat... Dragostea lui Dumnezeu nu este eliminata total din oamenii care nu-l recunosc pe El ca Tata.

Cred ca Ioan l-a ales pe Cain pentru ca el a fost primul om nascut pe pamant dupa ce blestemul pacatului a afectat rasa umana. Ura sa indreptata impotriva fratelui sau se gaseste autoindreptatire; In Epistola catre Evrei gasim o alta mentionare despre acel episod al umanitatii: Evrei11:4 Abel a oferit o jetfa mai buna prin credinta.

Din moment ce credinta este raspunusul la revelatia lui Dumnezeu putem gandi ca Dumnezeu s-a revelat la fel si lui Cain, Abel a asculta prin credinta. Cain neascultator a procedat altfel si a adus alta jertfa. Cand jertfa lui a fost respinsa si a lui Abel primita, Cain i-a taiat gatul lui Abel.  Cand Dumnezeu il chestioneaza si-i ofera sansa unei pocainte sincere, ”Domnul i-a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.” (Gen. 4:6-7)”; apoi intrebandu-l despre fratele sau Abel, Cain raspunde “… ce sunt eu pazitorul fratelui meu? Cain arata indiferenta care de fapt avea izvorul in ura.

La aparitia lor oamenii nu sunt neutri. Setarea “default” a omenirii este (datorita pacatului) ura. Respingerea lui Dumnezeu. Noi suntem nascuti intr-o pozitie, intr-o postura de moarte spirtiuala (Efeseni 2:1,2) “Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre…de aceea avem nevoie de o noua nastere pentru a pasi din moarte la viata. In Ev. lui Ioan 5;24, Domnul Isus spune, “Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” Ioan incepe cu Cain care portretizeaza caderea rasei umane.

Daca te gandesti ca ura sau dragostea se afla in inima omului trebuie sa identificam radacina. Radacina urii este prezenta diavolului in inima; asta nu inseamna ca oamenii sunt absolviti de vinovatie ca diavolul face ce face. Capacitatea de cunoastere si analiza ne face sa ne judecam inima si sa dam afara din ea tot ceea ce ne corupe. Exista alternativa!

Vorbind despre dragoste, Ioan o stabileste precis printr-un alt contrast - Dragostea este exemplificata de intaiul nascut al lui Dumnezeu, Isus Christos (3:16). Crucea este exemplul ultim si suprem al dragostei. Daca vrei sa intelegi dragostea lui Dumnezeu pentru umanitate priveste la cruce si la sacrificul facut pentru cei nesfinti, nepasatori, uraciosi, pacatosi.

Dragostea isi are radacina in Dumenzeu. Cine nu iubeste nu este din Dumnezeu iar prin cotrast intelegem ca cine iubeste este din Dumnezeu. In 3:17, Ioan spune ca daca nu ne aratm dragostea fata de cei in nevoie dragoste lui Dumnezeu nu ramane in noi. Dragostea iti verifica apartenenta. Dragostea uneste oamenii si ne motiveaza spre sacrificiu.

Ioan nu se refera doar la perioadele de persecutie el exemplifica de fapt ceva foarte normal intr-o vreme de pace. Daca ai ceva si altcineva are nevoie de ceea ce ai tu si tu iti intorci spatele, te faci sa nu vezi, asta demonstreaza ca dragostea lui Dumnezeu nu e in tine. Atunci cand dai, oferi fara sa astepti recompensa, inseamna sa te sacrifici. Sa te cheltuiesti pentru cei de langa tine. Sacrificiul de sine nu este niciodata confortabil; nu e ceva placut. Si incepe si se verifica cel mai bine acasa, in familie, in realtiile din biserica. Este un accent delicat aici ce trebuie mentionat in relatiile inter-sociale. Cand Biblia ne invata sa daruim si sa ne ingrijim de cei in nevoie nu ne indeamna sa facem totul pentru cei lenesi si iresponsabili. Apostolul Pavel puncteaza acest aspect in scrisoarea adresata tesalonicenilor (2 Tes. 3:10-12) “când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce.” Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri.  Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte”. Folosindu-ne discernamantul vor putea sti cum si pe cine sa cautam in nevoie. Dragostea ii uneste pe oameni sa faca ceva ce-i costa.

Dumnezeu este mult mai concentrat pe ceea ce noi iubim si cum iubim. Este axat pe viata noastra privata de inchinare mai mult decat ne dam in spectacol in fata altora.  Dragostea implica sa dam mai departe ceea ce am primit. Dragostea te predispuen spre generozitate si nu spre egoism. Dragostea recunoaste ca tot ceea ce avem este de la Dumnezeu.

De aceea orice altceva in afara dragostei este riscant de trait.


Emanuel C. Pavel
www.blog.punctul.com