Îmi place să trăiesc în prezent dar nu uit să arunc o privire fugară în trecut…ne învață atâtea!! Timpurile tulburi în care trăim sunt făcute parcă anume pentru introspecție, analiză și curajul de a luă o decizie, dacă nu învățam din greșelile trecutului, suntem obligați să le repetăm. M-am oprit astăzi într-o perioadă la fel de tulbure că cea pe care o trăim astăzi, anii ’80! Pentru mulți dintre noi anii ’80 au fost anii în care am făcut tranziția de la adolescență la maturitate și aseni nouă, anii ‘80 s-au dovedit a fi plini de căutări, frământări, dar și speranțe și vise împlinite.
Pentru mulți americani, sfârșitul anilor ‘70 a fost o perioadă tulbure, miscările radicale și contraculturale din anii ‘60 și începutul anilor ‘70, scandalul Watergate, războiul din Vietnam, incertitudinea în Orientul Mijlociu și criza economică pe plan național au subminat încrederea americanilor în concetătenii lor și mai ales în guvern. Pană la sfârșitul președinției lui Jimmy Carter, visele idealiste din anii ‘60 au fost epuizate de inflație, turbulența politicii externe și creșterea criminalitătii. Ca răspuns, mulți americani au imbrătisat un nou conservatorism în viața socială, economică și politică în anii ‘80, caracterizat de politicile președintelui Ronald Reagan, unul dintre cei mai carismatici și iubiți președinți americani. Adesea amintit pentru materialism și consumatorism, deceniul anilor’80 a cunoscut și apariția fenomenului “yuppie”- tânărul profesionist urban, o explozie de filme de succes și apariția rețelelor de cablu precum MTV, care a introdus videoclipul muzical și a lansat carieră multor artiști emblematici, precum Madonna, George Michael, Michael Jackson și mulți alții.
Mișcarea conservatoare populistă cunoscută sub numele de “Noua Dreaptă” s-a bucurat de o creștere fără precedent la sfârșitul anilor ‘70 și începutul anilor ‘80. A fost îmbrățișată de un sortiment divers de americani, inclusiv creștini evanghelici; cruciați anti-impozite; a pledat insistent pentru dereglementare, mici întreprinzători, piețe libere nerestricționate și impunerea unei prezente americane mai puternice în străinătate.
La începutul deceniului, deoarece Războiul Rece era încă o realitate dură, sustinătorii controlului armelor au susținut o „inghetare nucleară”; acord între Statele Unite și Uniunea Sovietică. În 1982, aproape un milion de oameni s-au adunat în sprijinul acestei mișcări în Central Park din New York. Mulți istorici cred că această a fost cea mai mare demonstrație în masă din istoria americană.
Semnificativ pentru perioadă anilor ’80 și instrumental în căderea comunismului în Europa și îmbunătățirea relațiilor americano-ruse, președintele Ronald Reagan a adus prin atitudinea lui pozitivă și patriotismul vizibil o mândrie națională care până atunci era greu încercată. În momentul în care lângă Portă Brandenburg, la data de 12 iunie, 1987 a lansat o adevărată provocare președintelui rus prin memorabilele cuvinte: “Dl. Gorbachov, dărâmați acest zid!”, Ronald Reagan a câștigat admirația lumii întregi și a schimbat soarta a milioane de oameni. Fără gestul sau îndrăzneț, cine știe cât am mai fi fost și noi, românii, nevoiți să suportăm dictatura ceaușistă?!
În multe privințe, cultura populară din anii ‘80 reflectă conservatorismul politic al epocii. Pentru mulți oameni, simbolul deceniului a fost „yuppie”: un baby boomer cu studii superioare, un loc de muncă bine plătit și gusturi scumpe, tânărul profesionist urban-model invidiat de majoritatea tinerilor americani. Mulți oameni au luat în derâdere yuppii pentru că sunt egocentrati și materialiști, iar sondajele realizate de tineri profesioniști urbani din întreagă tară au arătat că erau, într-adevăr, mai preocupați de câștiguri financiare și de cumpărarea de bunuri de consum decât au fost părintii și bunicii lor. Cu toate acestea, în anumite privințe, yuppiedom era mai puțin superficial și superficial decât părea. Seriale de televiziune precum “Dallas, Dinasty” și filme precum “Wall Street” și “Working Girl” infătisau o generație de tineri bărbati și femei afectați de anxietate și indoială de sine; erau plini de succes dar nu erau siguri că erau fericiti…
Începutul anilor ‘80 a deschis o nouă eră, primul PC, Personal Computer și-a făcut apariția în 1981, cât de mult a schimbat felul în care comunicăm, și trăim, ar fi inutil să încerc măcar să descriu…chiar și aceste rânduri le aștern pe un PC. Au devenit, fără să vrem, extensiile noastre personale, și o bună parte a activităților noastre zilnice gravitează în jurul lor.
Anii ’80 au lansat MTV-ul, primul canal cu muzică non-stop, aparatura video în casele celor mai mulți americani, a propulsat mișcarea “Pop Culture” americană, filmele, muzica, moda americană au devenit căutate cu aviditate în toate colțurile lumii.
Trăim acum în vremuri care au schimbat mult felul nostru de a vedea lume, dacă înainte de Covid-19 era cel mai firesc lucru să strângem mână cuiva pe care-l cunoșteam pentru prima data, să îmbrățișăm pe cineva drag pe care nu l-am văzut de mult, acum suntem nesiguri de noi și de ce-ar fi mai prudent să facem…in spatele măștii ascundem atâtea cum! O lacrimă, o deziluzie, o părere de rău și…speranța! Speranța că mâine va fi bine! Închei cu un citat dintr-un film american care mi-a plăcut mult, și încerc să-l folosesc mereu atunci când viața îmi da toate motivele să fiu neîncrezătoare în ziua de mâine: “Totul va fi bine în final! Dacă nu e bine, nu e încă sfârșitul!”
Va doresc o primăvară plină de soare și multe, multe bucurii! Și pentru că marele nostru poet Lucian Blaga a iubit primăvara la fel de mult că mine, fie că rândurile lui să va însoțească mereu:
“A cunoaște. A iubi.
Încă-odată, iar și iară,
a cunoaște-nseamna iarnă,
a iubi e primăvară.”