Poate pentru că după rutina zilei, ne dorim altceva...să evadăm nu doar din spațiul nostru geografic și din tiparele zilnice, ci și din ''eu-ul'' nostru putin obosit de monotonia zilelor ce se repetă, cu mici excepții aproape la fel. Uităm pentru o vreme de servici, obligații, facturi, neplăceri mărunte sau dezastre iminente. Lista cu ce ne dorim să vedem devine cu fiecare obiectiv vizitat mai scurtă. Veni, vidi, vici! Parcă ne încearcă și pe noi câteodată sufletul și ne dă un imbold să spunem la fel!

Am revenit după doi ani, acasă, în Europa...îmi era așa de dor de clădirile încărcate de istorie, de arta minunată care te copleșește la fiecare pas, de dangătul clopotelor la ceas de seară, de parcurile minunate în care florile-mi zâmbesc parcă doar mie, de piețele pline de arome și culoare, și în special de oameni, prieteni, familie...am retrăit un sentiment dulce-amar...să vezi oameni ce-i știi de-o viață, oameni de care te leagă amintiri și vremuri de demult și o parte din prezentul clipei să aibă pecetea trecutului. Recunosc, vacanțele în Europa mă fac nostalgică, realizez că această clipă, acest moment e unic, și începând chiar de mâine este o amintire.

E toamnă acum în Nurenberg, vară a rămas în suflet, pe lângă ea au rămas atâtea amintiri frumoase, clipe de vis petrecute alături de cei dragi. Sper ca ați avut cu toții parte de o vară și o vacanță minunată, si în cazul în care așteptările nu au fost conforme realității, nu disperați, există întotdeauna un mâine, o altă vară și o nouă vacanță!