"Ca şi ambasador, totdeauna am avut sentimentul că există un fel de neînţelegere aici în Statele Unite cu privire la cât de incredibilă este România ca ţară, şi cât de importantă este pentru Statele Unite."
"Cea mai bună funcţie avută vreodată a fost cea de ambasador în România, iar ca american cu origini româneşti îmi pasă profund de ambele ţări." Mark Gitenstein
La finalul Galei Premiilor Alianţa în Washington DC am avut plăcerea de a sta de vorbă cu domnul Mark Gitenstein care a avut amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări.
Aş dori să vă mulţumesc petru oportunitatea de a realiza acest interviu şi am să vă las să ne spuneţi în câteva cuvinte, acum la sfârşitul galei, despre ce s-a întâmplat în această seară ?!
Plăcerea este de partea mea. Înainte de toate mulţumesc că aţi venit să relataţi despre acest eveniment. Ca şi ambasador, totdeauna am avut sentimentul că există un fel de neînţelegere aici în Statele Unite cu privire la cât de incredibilă este România ca ţară, şi cât de importantă este pentru Statele Unite. Unul dintre motive este cred şi faptul că nu am făcut o treabă prea bună în interiorul Statelor Unite în a-i organiza pe românii americani şi pe americanii cărora le pasă de România. Sunt multe organizaţii individuale răspândite în Statele Unite dar fără a fi conectate unele cu altele, iar ideea noastră a fost aceea de a crea o reţea, un fel de bord de control, cu ajutorul căruia aceste organizaţii să poată comunica unele cu altele, să discute despre preocupările şi interesele comune, poveştile pozitive pe care le pot spune despre România. În această seară ideea a fost aceea de a creea acea reţea şi am identificat trei persoane care au contribuit la această alianţă. Două dintre ele sunt femei intelectuale din domeniul academic. Daniele Rus care conduce laboratorul de inteligenţă al universitatii MIT, şi Ileana Orlich care conduce cel mai mare departament de programe de studii româno-americane. Două românce americane foarte talentate, lângă care am găsit un american minunat, Mike Carol, care a fost dedicat României în ultimii 25 de ani, în special în problemele legate de copiii orfani. Am vrut să îl prezentăm şi să-l facem cunoscut şi pe el, pentru că în fiecare moment, în România, iar asta puţin români ştiu, sunt patru sau cinci sute de americani care lucrează acolo să facă din România un loc mai bun. În acest fel am dorit să alegem ce este mai bun din ambele ţări, din România şi din America, să spunem povestea despre ce este mai bun din aceste două ţări şi relaţiile lor. Modelul acesta este preluat după unul similar pe care italienii-americani îl au. De fapt a fost ideea lui Jim Rosapepe, unul din predecesorii mei, care a fost implicat într-o astfel de organizaţie aici în America. Au avut şi ei o cină similară la care au participat aproximativ 150 de persoane, iar acum a crescut la mii de persoane, care se adună anual să sărbătorească relatiile italiano-americane.
De ce aţi decis să vă implicaţi personal în această organizaţie legată de România? Puteaţi să faceţi altceva, aţi terminat cu mandatul de ambasador, România era deja de domeniul trecutului.
Cea mai bună funcţie avută vreodată a fost cea de ambasador în România, iar ca american cu origini româneşti îmi pasă profund de ambele ţări. Văd un imens potenţial în România şi în relaţiile sale cu Statele Unite şi o să îmi dedic tot restul vieţii promovării acestora.
Care este planul de viitor cu această organizaţie?
Dorim să o creştem în număr, să o dublăm în mărime până data viitoare când ne mai adunăm. Să o lăsăm să crească natural, să ascultăm pe oamenii care sunt parte din această organizaţie, ce cred ei despre ce ar trebui ca să facă acest grup pentru a îmbunătăţi profilul României aici în America. Este un grup dinamic care va trebui să se autodefinească pe sine.
Vă mulţumesc