Romanian Times | Aprilie 2026

ROMANIANTIMES VLADIMIR TISMĂNEANU 10 Acesta este titlul unui incitant, dezinhibat, original și extrem de premonitoriu eseu inclus de regretatul Alexandru George (1930-2012) în remarcabilul său volum În istorie, în politică, în literatură, publicat la Editura Albatros,. în 1997. Autorul mi l-a dăruit cu o caldă dedicație, reproșându-mi totuși că nu am dat atenție eseurilor sale politice. Nu scrisesem despre ele, dar le citisem. Nu pe toate, dar multe dintre ele. Scriam amândoi laCuvântul din perioadaRaduG. Țeposu, îl Cioran, cel mai central european intelectual român al veacului XX aveam ca prieten comun pe Tudorel Urian. Revin adeseori la eseul amintit. Cum ziceam, textul putea fi scris în aceste zile. Trei partide parlamentare cer legalizarea legionarismului. A unui partid- mișcare totalitar vinovat de crime împotriva umanității. Aunui curent politic huliganic. Intelectual critic de orientare mărturisit și asumat liberală, anticomunist și antifascist, Alexandru George critică antologia Ideea care ucide publicată de Institutul de Teorie Socială, fostul „think tank” numit „Institutul de Științe Politice și Studiere a Problemei Naționale” din Academia „Ștefan Gheorghiu”, jucăria dăruită de Ion Iliescu politrucului Radu Florian. Reiau un pasaj de o admirabilă subtilitate pe care l-am subliniat acum mai bine de două decenii, direct legat de conceptul propus de autor al „bolșevismului alb”: „Reproșându-le, pe bună dreptate, celor care compuseseră crestomația, între ei același inevitabil Radu Florian, că eludează miezul chestiunii, autorul scria: «…legionarii au fost bolșevicii noștri (cu italicele lui Al. G.), au fost expresia tipic românească și profundă a extremismului politic în condițiile crizei statului românesc interbelic, a României Mari, instituită pe baze liberale și mai larg democratice decât multe țări din Europa. Caracterul antiburghez al legionarismului, oroarea lui față de parlamentarism, de sistemul multipartid, față de economia liberă și societatea deschisă apropie până la confuzie pe legionari de comuniști…. Mișcarea legionară este marele păcat al societății românești (politice, intelectuale, chiar religioase) îndeosebi de comunism care a fost o doctrină importată și impusă cu forță, apoi acceptată în silă și modificată oportun, cu nuanțări care o apropie el mai mult de ceea ce comuniștii înșiși numesc «fascism».” (pp. 216-219). Avem aici un diagnostic devastator, dar și o agendă de cercetare care ar trebui pusă în operă, dezvoltată conceptual, metodologic și analitic, fără întârziere. Ideologia legionară trebuie deconstruită,resorturileeitrebuieexaminate comparativ. Sondajele plasează AUR la o cotă neliniștitoare. AUR este expresia românească a Noului Obscurantism, un fenomen ideologic și politic global care se opune valorilor și instituțiilor pluraliste. Sursa: putereaacincea.ro / 05.04.2026 În profunzimea unor extreme Creștinismul și democrația sunt idealuri universale. Creștinismul nu poate fi șovin, adică hain și meschin. Teologul și intelectualul public Vasile Bănescu a publicat pe pagina sa de Facebook un text remarcabil prin probitate, sinceritate și curaj moral. L-am salutat și ampreluat câteva paragrafe elocvente. Azi, Facebook îmi aduce aminte că exact acum un an scriam despre ce înseamnă și ce nu înseamnă a fi un intelectual creștin și democrat. Creștinismul și democrația sunt idealuri universale. Transcend miopia solipsistă și instinctul thanatic. Creștinismul nu poate fi naționalist în sens seculegionar, neohorthyst, petainist, mussolinian, neonazist ori de tip Hegseth. Creștinismul nu poate fi șovin, adică hain și meschin. Filosofia unității europene a fost clar exprimată în Declarația Schuman din 9 mai 1950. În primul paragraf al acelui document fondator se spune cu cristalina limpezime: „World peace cannot be safeguarded without the making of creative efforts proportionate to the dangers which threaten it.” Robert Schuman a fost un politician și gânditor creștin- democrat. Creștinismul și democrația, idealuri universale Există în România un partid-mișcare care pretinde că-i unește pe români. La frontiera României se poartă un război care amenință suveranitatea Ucrainei și viitorul civilizației euro-atlantice. Acel partid se preface că nu știe, nu aude și nu vede. Răul vine dinspre Occidentul „satanizat”. Un personaj cu traiectorie zigzagată și cu loialități fracturate, un ins zglobiu care se declară conservator,creștinșidemocrat,îșianunțăacumapropierea de AUR. Adică de Partida Rusă. Nimic despre cine pune în mortală primejdie viitorul Europei democratice. Un intelectual creștin-democrat este creștin și democrat. Este, fără urmă de ambiguitate, anticomunist și antifascist. Îmbrățișează valorile Europei Unite așa cum au fost ele definite de părinții fondatori. Apără civilizația euro- atlantică și nu se refugiază în dubioase, abjecte sofisme când e vorba de condamnarea statului terorist numit Federația Rusă. Un intelectual creștin-democrat nu recită din Radu Gyr și nu defilează la paradele neo-legionare. Simulacrul religios al Legiunii nuputea ascunde substratul neo-păgân, anti-occidental al îndrăcitului partid-mișcare. Îngrozitoarele experiențe totalitare ale secolului XX îl fac pe intelectualul creștin-democrat mefient în raport cu orice formă de extaz colectiv și de primordialism exclusivist. Rasismul este un păcat împotriva creștinismului. Antisemitismul înseamnă negarea creștinismului, batjocorirea sa. Un intelectual creștin- democrat sprijină Ucraina la ceasul când hoardele scelerate trimise de orcul kaghebist să distrugă o națiune și o cultură comit crime împotriva umanitătii. Pentru că în viziunea creștin-democrată viața umană este sacră, iar omorul este considerat opusul poruncilor divine. Iuliu Maniu și Corneliu Coposu au fost oameni politici creștin-democrați, nu Corneliu Zelea Codreanu și Horia Sima. Intelectualul creștin-democrat îi citește pe Ioan Paul II și pe Emmanuel Levinas, pe Vladimir Ghika și pe Simone Weil, pe Lev Șestov și pe Jacques Maritain, pe Paul Ricoeur și pe Martin Buber, pe Raymond Aron și pe Jan Patocka, pe Nicolae Steinhardt și pe Miguel de Unamuno, peAndrei Pleșu și peAdamMichnik. Dedic acest post prietenilor mei (ele și ei) creștin- democrați de care mă leagă o concepție comună despre viața trăită în adevăr. A fost, nu mă îndoiesc, cel mai central european intelectual român (dar şi francez) al veacului XX.Atrăit o existență sub zodia utopiei, a dilemelor identitare şi a nevrozelor politice. Le-a depăşit pe toate trei. Născut laRăşinari, în ImperiulAustro-Ungar, pe 8 aprilie 1911, Emil Cioran a fost un Vladimir Tismăneanu / 09.04.2026 Sursa: putereaacincea.ro 02.04.2026 intelectual pasionat, deci unul chinuit, mistuit, devorat de incertitudini, un rebel imposibil de domolit. A detestat orice schematism descărnat, orice formulă filosofică îngheţată, s-a îndoit de toate precumşi de el însuşi.Atrăit sub semnul disperării, al unui pariu imposibil cu un Dumnezeu ascuns, chiar absent, un demiurg capricios, gelos şi adeseori irascibil, căruia s-a obstinat să-i azvârle mereu mănuşa unui dispreț înfrigurat. A unei iubiri inavuabile. A pendulat ad infinitum între rugăciune şi anatemă. Dintre cărțile lui Cioran, favorita mea rămâne Histoire et utopie. Acolo am aflat secretul dictaturilor totalitare dintr-un veac dominat de năluciri ideologice: “O lume fără tirani ar fi ca o grădină zoologică fără hiene”. Această carte a lui Cioran ar fi una dintre acelea pe care le-aş lua cu mine dacă ar fi să-mi petrec restul zilelor pe o insulă pustie. Împreună cu Précis de décomposition, din care aleg aici un citat de maximă intensitate morală: „Que l’homme perde să faculté d’indifférence: îl devient assasssin virtuel; qu’il transforme son idée en dieu: leş conséquences en şont incalculables. On ne tue qu’au nomd’un dieu ou de şes contrefaçons. Leş époques de ferveur excellent en exploits sanguinaires: Ste Thérese ne pouvait qu’etre contemporaire des autodafés, et Luther du massacre des paysans… Le diable pârait bien pâle auprès de celui qui dispose d’une vérité, de să vérité. Leş vrais criminels şont ceux qui établissent une orthodoxie sur le plan religieux ou politique, qui distinguent entre le fidèle et le schismatique. Lorsqu’on se refuse à admettre le caractère interchangeable des idées, le sang coule…” Recitesc această ultimă frază. Este acolo unul dintre cele mai tulburătoare răspunsuri date vreodată celor care vor să anihileze spiritul critic. Îi regăsesc pe Sebastian, pe Fondane, pe Celan, pe Milosz, pe Ionesco, pe Camus, pe Monica Lovinescu.