Binecuvântări din cartea Apocalipsa

Pag. 282 of 317 „Nuiaua Domnului Dumnezeu” sau „nuiaua pedepsei” este un simbol al autorității și a disciplinei Domnului Dumnezeu și este folosit pentru a pedepsi pe cei nelegiuiți incluzând vrăjmașul nostru și în vederea disciplinei atenționându-și copiii de păcate nemărturisite. În probleme și necazuri este greu, dar singurul leac pentru slăbiciune, pentru oboseală și descurajare este privirea la Christos Domnul, care trecând printr-o traumă excesivă (eveniment de a se simți singur și fără ajutor) a experimentat ceea ce în medicină se numește hemartroză (sângerare în jurul unor articulații) (Luca 22:44). Versetele 5-11 am înlocuit cuvântul „pedeapsă” din traducerea Cornilescu cu cuvântul „disciplină” găsit în toate celelalte traduceri. Mențiunea Scripturii referitor la disciplinarea copiilor este folosind nuiaua și nu alt obiect de lovire. (Prov. 13:24; 19:18; 22:15; 23:13,14) Disciplinarea Domnului Dumnezeu ca Tată este folosită ori de câte ori, El crede că trebuie făcută, indiferent de vârsta la care suntem. De aceea: - nu disprețui disciplina Domnului . Nu o privi cu ușurătate și învață ceva din ea. Nu spune: „Ei, am și eu necazuri, la fel ca toată lumea.” Recunoaște faptul că Tatăl Cel ceresc disciplinează și caută să înțelegi mesajul Său. - nu-ți pierde inima când ești mustrat de El . Nu spune: „De ce mi se întâmplă mie acest lucru? Am slujit Domnului și uite ce îngăduie El să mi se întâmple!” Marile biruințe sunt cucerite de acei copii ai lui Dumnezeu care dacă trebuie suferă, nu se plâng, ba chiar întăresc pe alții, când au ocazia. Domnul dă putere și biruință. - Suferiți disciplina . Nu spune: „Oh, asta vine de la Domnul, așa că voi îndura.” Mai bine spune: „Doamne, de ce ai trimis acest necaz în viața mea? Tu vrei să mă înveți ceva. Te rog, arată-mi care este lecția pe care trebuie s-o învăț din această experiență!” Nu accepta disciplina Domnului în mod pasiv. - orice disciplină, …aduce celor ce au trecut prin școala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii . Celor ce au învățat ceva din școala disciplinei, experimentează binecuvântări, privind în urmă este considerat un act de iubire. Sfinții din Necazul cel Mare se pare că, pe pământ, erau din cei ce nu aveau o relație activă cu Domnul. Posibil să fi fost membri ai unei biserici locale, dar nu erau membri ai Bisericii lui Christos Domnul. Vor plânge și vor regreta rămânerea în urma Răpirii. Ei însă după ce s-au pocăit și l-au mărturisit pe Domnul, au fost omorâți și