Semne ale vremurilor din urma | Noiembrie 2024

Pag. 83 of 368 2.3 Vindecarea omului născut orb . Desigur că ne oprim mai mult la acest proces de vindecare: Ioan 9:6 După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ și a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta 7 și i-a zis: "Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului" (care tălmăcit înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând bine. Domnul Isus a scuipat pe pământ – a făcut tină - a uns ochii cu tină – l-a trimis pe bolnav să se spele. La greci, scuipatul era văzut ca un mijloc de a îndepărta spiritele rele sau de a-i liniști pe zei. A fost o practică superstițioasă. Credeau că ar putea ajuta la vindecarea anumitor boli, deoarece zeii ar putea fi cuceriți de această acțiune. La mine în sat, se scuipa spre o persoană să nu fie vrăjită. Surse non-evreiești vorbesc despre faptul că scuipatul avea anumite calități vindecătoare. Scriitorul roman Pliniu cel Bătrân, scriind în secolul I, spunea că scuipatul poate ajuta la vindecarea anumitor boli ale pielii. Pliniu enumeră, de asemenea și alte afecțiuni pe care scuipatul poate ajuta la vindecare. Acestea includ epilepsie, dureri de gât și amorțeală la nivelul membrelor. Interesant din ce a scris Pliniu este că pentru vindecare, scuipatul nu se aplică pe zona afectată. În cazul durerilor de gât, scuipatul trebuia aplicat pe genunchi. Pentru un membru amorțit, acesta trebuia scuipat în sân sau pus scuipat plasat pe pleoapă. Realitatea ce o experimentăm fiecare este că saliva umană are proprietăți de vindecare a rănilor prin faptul că mucoasa bucală, membrana care căptușește interiorul gurii, se vindecă mult mai repede decât pielea, și asta o simțim ori de câte ori mergem la dentist și sângerăm în urma unei anumite intervenții. În viața fiecăruia dintre noi, există experiențe ale copilăriei care au efecte, posibil, toată viața. Mie nu-mi place să văd, sau să vorbesc despre șerpi. De ce? Casa părinților în care am crescut avea fundația din piatră, și printre pietre ieșeau uneori afară șerpi de casă. Desigur că nu erau periculoși. Cineva ne-a învățat pe mine și fratele meu mai mare, să punem cărbune aprins între pietre, pe unde vin șerpii. Am făcut-o și știți ce s-a întâmplat: Șerpii scoteau un șuierat puternic, și noi o luam la fugă de frică. Nu-mi place, deci să vorbesc de șerpi, dar în contextul folosirii scuipatului, Brett