Semne ale vremurilor din urma | Noiembrie 2024

Pag. 71 of 368 Dumnezeu care ne-a iubit, este dispus să ne dea speranță și să ne folosească pentru a aduce speranță. Conferința Internațională de Misiune începută în 2020 privind libertatea de religie și credință, începe astăzi cu reprezentanți din peste 60 de țări și sute de delegați, și ne amintește că există creștini și azi în toată lumea, care lucrează cu zel și speranță pentru binele comun al societății lor și printre ei sunt unii, care au devenit victime ale răpirii umane. În urmă cu patru luni am avut pe cineva în casa mea. Și am luat prânzul împreună și ea vorbea despre experiența ei, în țara ei. A fost răpită de două ori. Ne-a povestit despre trauma și durerea prin care a trecut ea și familiei ei. Acum, lucrează cu opt victime. Când i-am vizitat țara, în urmă cu patru ani, am văzut munca pe care ea a făcut-o cu sute de femei în ceea ce privește sprijinirea și educarea lor și oferindu-le soluții și cadouri și totuși a devenit victima răpirii și a traumei pe care a obligat-o să se mute de-acasă. Uneori spune ea că „simt că trăiesc cu frică, dar totuși dragostea lui Isus alungă toată frica”. Iubirea perfectă a lui Isus Christos ne dă puterea și capacitatea de a merge mai departe să facem ceea ce facem, pentru că Dumnezeu ne-a împuternicit să o facem . Uneori oamenii consideră că este foarte ciudat, privitor la ceea ce fac creștinii. Am fost și eu într-o noapte în Brixton la ora trei dimineața și un bărbat a petrecut o jumătate de oră spunându-mi cât de mult nu este de acord cu religia mea, spunându-mi că religia mea a fost inutilă, spunându-mi toate lucrurile rele care religia mea le-a făcut, dar după o jumătate de oră, ploua, era frig, după o jumătate de oră el a spus că nu-mi place religia ta, dar îmi place ceea ce faci . Ne-a invitat să mergem toți la apartamentul lui. „Veniți la apartamentul meu veniți și luați o ceașcă de ceai și două spliff” I-am spus că vom veni pentru ceai, dar voi duce spliff-ul acasă la soția mea. Uneori, oamenilor le este greu să scoată capul afară din biserică, dar e bine ca și cei de-afară să vadă faptele noastre bune. O femeie în vârstă de 79 de ani, o bunică, s-a pregătit să slujească ca pastor stradal, la vârsta de 79 de ani. Am cunoscut-o un an mai târziu. La 80 de ani și tocmai a absolvit școala de pastor stradal. Asta din cauza veștilor bune despre Isus și despre faptul că ea