Romanian Times | Mai 2022

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES FAMILII PERICULOASE Slavomir Almăjan Simțeai cum cerul se cobora, vedeai fețe radiind de bucuria divină și minunate rugi și laude rostite în limbi neștiute. Frica de Dumnezeu încărca aerul tumultuous al laudelor și cântărilor. Era vara, sâmbătă seara în basementul acela din Detroit. Am fost “furat” într-o clipă în extazul părtășiei binecuvântate cu Creatorul meu… În mintea și în inima mea nu erau întrebări în clipele acelea. Era doar aceea minunată îmbrățișare a ceea ce este pământesc cu ceea ce nici nu credeam că poate fi atins… Cu cerul… Era plăcerea negrăită a unei intimități adânci și sfinte. De undeva din adâncul ființei mele dorul tainic de limpezime a umplut cu lacrimi ochii mei neobișnuiți cu plânsul. Atunci când bătrânul nostru prieten ne-a spus despre a merge în Detroit la rugăciune, atât eu cât și soția mea am fost mai puțin decât încântați dar la insistențele prietenului nostru am decis să mergem. De fapt în toate începuturile înDomnul, existăoputere împotrivitoare care tinde să le zădărnicească. Seara aceea la Detroit a schimbat cursul vieții mele înflăcărând o mișcare nouă, cu totul nouă, dând vieții mele un sens al adevăratei angajări, în care toată ființa mea era cuprinsă… Și totuși privind în urmă, mă simt obligat să văd că în așa numita mea “creștere” de atunci și până azi, ceva din inefabilul acelei dulci părtășii pe orizontală și verticală a pălit. Flacăra generatoare a spiritului pare a slăbi în timp ce voința și rațiunea își continuaseră drumul faptelor bune în Domnul. În desele mele conversații cu Delia, fiica noastră mai mare, ne-am angajat în a “evalua” valoarea clipelor pline de emoții din primele noastre întâlniri cu Domnul… De ce emoțiile de atunci nu ne însoțesc și în present deși, cum am mai spus, voința noastră, și motivația rațională stăruie în aceeași direcție? De ce? Ei bine, am aflat în decursul anilor că eu nu sunt singur pe făgașul acestor întrebări, că înaintea noastră și după noi, oamenii au trecut și vor trece prin stări asemănătoare. În căutarea adevărului am auzit “răspunsuri” din toate părțile care mai degrabă căutau să liniștească Ziua sfârșiturilor slabe cugetul decât să “răspundă”… Experiența pustiei sau “the desert experience” ar fi una dintre cele mai vehiculate idei prin bisericile contemporane. Acoperirea biblică a acestei teze este tentantă și poate fi liniștitoare pentru un cuget chinuit de neodihnă. Poate fi, îmi zic, Moise a experimentat asta de două ori câte patruzeci de ani! Domnul Isus a fost dus de Duhul în pustie și a stat acolo patruzeci de zile… Sună bine, nu-i așa? Dar în ultima vreme acest antidot nu-mi mai ajută pentru că descopăr pe paginile Noului Testament o altă realitate. De fapt însăși comparația experienței lui Moise cu pustia nu prea poate fi aplicată drept răspuns uscăciunii spirituale pe care uneori o simțim… Experiența pustiei este mai degrabă o illustrare a școlii prin care ne trece Domnul întru obținerea îndelungei răbdări și a mult râvnitei tenacități în lucrare. Asta nu implică lipsa emoției primei iubiri și nici lipsa bucuriei cerești în slujbă! Iată ce zice Domnul printr-unul din heralzii Lui: “Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, Rodul măslinului va lipsi, și câmpiile nu vor da hrană, oile vor Pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi Bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii Mele!” (Habacuc 3:17, 18). Poate că nu emoția primei iubiri lipsește ci chiar prima iubire sau “dragostea dintâi”! Crede-mă, cititorule, nu sunt pornit să tai craca de supt picioarele tale pentru că pe aceeași creangă sunt și eu și mulți alții ca mine și ca tine. Poate că mesajul acestui articol ne va ajuta pe amândoi. Atâta vreme cât suntem în căutarea răspunsului, suntem încă temeinici candidați în regăsirea primei iubiri. Experiența pustiei, spun heralzii ei, este școala umblării prin credință și rațiune. Este Adevărul, spun ei, cel care ar trebui să ne motiveze și nu emoția primară. Desigur, adevărul trebuie să fie miezul credinței noastre dar nu fără flacăra vie a dragostei dintâi… Acum, acum când scriu asta, sunt și mai convins că nu ea flacăra ne-a părăsit ci noi am părăsit dragostea dintâi. Iată, spre meditație un text din Apocalipsa care pare să reveleze ceva în acest sens. Domnul se adresează efesenilor astfel: “Știu faptele tale, osteneala ta și răbdarea ta, și că nu poți suferi pe cei răi, că ai Intr-o lume in care haosul este “noua ordine” de a trai Satan pare invingator peste aproape orice zi. Asta pe de o parte pentru ca reuseste sa rupa si sa dezbine familiile crestine si apoi deoarece familille crestine au uitat cum sa contraatace strategia draceasca. Nu cred ca trebuie sa dovedim sau argumentam faptul ca Satan este dusmanul lui Dumenzeu prin faptul ca iubeste tot ceea ce Dumnezeu uraste. El incearca sa perverteasca tot ceea ce Dumenzeu a creat si a randuit sa existe pentru o buna lucrare. In momentul in care Dumenzeu a spus ca ceva este foarte bun (Geneza 1: 26-31) Satan a descoperit tinta sa favorita. Ceea ce Dumenzeu a spus foarte bun se refera la persona umana, barbat si femeie ce se leaga prin legamant sa intemeieze o familie. Si acest foarte bun lucru – o familie implinita la nivel emotional, sexual, material – a devenit elementul central al societatii umane (Geneza 1:28) De aceea tot ceea ce Satan desfasoara astazi in intreaga lume este un atac constant asupra familei, asa cum Dumnezeu a creat-o de la inceput. Elementul de rezistenta a familei crestine este orientarea si pastrarea a ceea ce a fost de la inceput – planul primar al lui Dumnezeu si de a rezista oricarei tendinte, ispite si perceptii ce pot modifica/altera gandul de la inceput al lui Dumnezeu. Vedem in jurul nostru exemple concrete prin care Satan isi duce atacul la indeplinire: confuzie privitoare la gen, desene animate pervertite (noul curent al trezirii), sodomie, pornografie, desfranare, barbati efeminati, soti pasivi, confuzie cu privire la pronume, feminism, transgenderism, avorturi, programe de educatie sexuala, etc. Motivul pentru care enumar aceste lucruri si vreau sa le gandim in perspectiva razboiului spiritual nu este de a ne plange ca suntem victime ale societatii si culturii in care traim ci de a ne ridica asupra acestor lucruri ca invingatori. Acest lucru este imposibil fara o relationare la preceptele crestine definite si traite de Isus Christos. Razboiul spiritual insa nu se termina aici. Noi nu ne imbracam in uniforma lui Christos si credem ca batalia s-a incheiat in mod magic. E nevoie de antrenament, educatie, confruntare, strangerea de noi soldati si eventualul triumf dupa o campanie lunga si grea. In continuare este o alta enumerare neexhaustiva de activitati pe care le putem face, ca persoane angrenate in confruntarea spirituala, pentru a recuperara, de partea familie, terenul pierdut: E nevoie de a citi Biblia si a ne supune adevarului ei, a ne ruga continuu, a fi implicati intr-o biserica locala fiind ucenici ai Domnului Isus. Apoi, in timp ce asteptam ca Isus sa se intoarca, sa ne protejam ochii si inima de perversiunile satanice, sa ne casatorim cu o persoana evlaviosa si apoi a fi credincios partenerului la nivel fizic, mental si emotional. Daca nu putemavea copii, atunci putemsa adoptamcopii, sa-i ajutampe altii sa-si creasca copiii adica sa fim genul de membru al bisericii care incurajeaza si sprijina familiile evlavioase. Daca avem copii, sa nu uitam a-i invata cum sa se intalneasca, cum sa se casatoreasca si cum sa creasca copii cu aceleasi convingeri. Satan isi focalizeaza toata energia si efortul de a perverti baietii si fetele, de a otravi casatoriile si de a impiedica femeile sa aiba copii. Motivul pentru care Satan ataca femeile este legat de blestemul primordial mentionat in cartea Genezei intrucat femeia este cea care va purta urmatoarea generatie de biruitori ai sarpelui. Daca el poate face o societate sa fie confuza cu privire la ceea ce este o femeie, atunci batalia pare aproape de incheiere. Cel mai recent exemplu care imi vine in minte este noul judecator suprem al USA, in audierile Sentatului american, nu a putut sa defineasca ce este o femeie. Pare trist dar exact acesta este punctul pe care trebuie sa ne ridicam si sa luptam sa devenim familii periculoase pentru Satan! Vom castiga - dar vomfi si raniti - daca doar intram in lupta nu daca stam pe margine intr-o senina confuzie! Vom castiga daca ne implicam in societate, promovand valorile a ceea ce a fost de la inceput atunci cand Dumenzeu a spus ca totul era foarte bine. Societatea contemporana se grabeste a se arunca peste stancile nebuniei. Unul dintre principalele motive pentru care atacul lui Satan este eficient in acest moment, este pentru ca cei credinciosi nu au o viziune pentru a forma familii dedicate lui Dumnezeu, sunt devastati de minciunile lui Satan, confuzi in privinta uceniciei. Si nu este numai vina bisericii aici.Am adoptat tacit un stil de viata defetist, o mentalitate de invinsi in care ne agatam de reintalnirea cu Christos – insa ce vom face pana atunci? Este o vinovatie personala, tributara mentalitatii ca trebuie altcineva sa vina si sa faca ceva, ori sa schimbe lucrurile. O prima deconectare de mesajul biblic apare atunci cand in timpul evanghelizarilor sau a ucenicizarii/studiul biblic incercam sa formam oameni care sa umble cu Dumnezeu dar nu ii pregatim real cum sa fie soti/ tati evlaviosi sau sotii/mame cucernice. Doar imaginati-va daca bisericile crestine si credinciosii individuali au inteles viziunea pentru familii biruitoare! Imagineaza-ti ce s-ar intampla daca barbatii si femeile ar fi ucenici si pregatiti sa traiasca vieti sfinte, rodnice - casatoriile ar fi sanatoase, s-ar ridica o grupuri de copii evlaviosi, iar pamantul s-ar popula cu oameni iubitori de Evanghelie! Cum ar fi daca ne-am pregati copiii sa nu cedeze minciunilor lui Satana, ci sa-i contraatace inselatoriile. Am putea vedea generatii de oameni iubitori de Christos. Stiu ca ne place sa credem ca angajamentul politic, miscarile sociale, marile biserici sensibile lucruri de genul acesta pot aduce biruinta. Insa nu cred ca doar asta este. Satan nu ataca familiile atat de tare fara motiv. El stie ca familiile pline de evlavie, in care cinstirea lui Christos este reala, simpla, roditoare - aceste familii sunt periculoase pentru imparatia intunericului. Daca vrem sa castigam aceasta batalie, atunci trebuie sa incepem sa ne ducem razboiul in consecinta la nivel de familie si sa nu ne ascundem prin biserica asteptand ca altii sa aduca biruinta. Emanuel C. Pavel – Vancouver B.C. Canada (continuare in pagina 20)