Romanian Times | Mai 2022

ROMANIANTIMES În fine, avem Conflictul violent care poate fi: Războiul civil – conflict între două grupuri de persoane din cadrul unui stat unite pe baza unor interese politice comune, care încearcă să prevină instalarea unui guvern asupra întregului stat sau a unei părți teritoriale, așa cum au fost: Războiul Civil American, Războiul din Coreea, Războiul din Vietnam, Războiul din Afghanistan, Războiul din Irak, Războiul din Siria etc; Războiul de gherilă - o lupta fără linii de front ce nu presupune o luptă armată directa, ci hărțuire continuă pentru provocarea pierderilor; Războiul hibrid sau neregulat, cum a fost cel din Crimeea în 2014; Războiul hegemonic – control asupra întregii ordini mondiale; Război total; Război limitat. Competiția despre care am amintit în alt eseu poate avea diferite intensități, dar e bine să se știe că toate conflictele implică competițiile, iar competițiile pot exista și fără conflicte, și spuneam, în eseul anterior, că totuși trebuie să se țină seamă cu cine intri în competiție. Etapele conflictului sunt: Dezacordul (neînțelegerea), Confruntarea (susținerea unei idei contrare), Escaladarea (prezentarea agresivă a argumentelor), De-escaladarea și rezolvarea (ajungerea la calmare și cooperare cu invocarea de soluții raționale). Dezacordul este neînțelegerea ca urmare a lipsei de informații corecte, din interese economice, politice, sociale diferite niciunul nedorind să cedeze. DESPRE CONFLICTE ( II ) Confruntareaaparepe fondul unei ideologii care motivează actorii din confruntare în a susține o anumită idee contrară cu a celorlalți. Caracteristica principală acestei etape este tensiunea crescută a interacțiunilor. Efectul degenerării opiniilor contrare permite apariția violenței ca mijloc de rezolvare a diferendelor. În acest moment apare nevoia unei soluții raționale. Modul de gestionare a acestei etape își pune amprenta în evoluția interacțiunii. Escaladarea conflictului sau rezolvarea conflictului, se hotărăște în această etapă. Escaladarea se produce în momentul când tensiuneadintrepărțilecareseconfruntăeste maximă. Posibilitatea apariției conflictului violent este mare, în acest caz. Un motiv principal al escaladării conflictului este agresivitatea argumentelor, indivizii tind să-și suspende discursul, înlocuind acțiunea rațională cu acțiuni iraționale chiar violente. De-escaladarea conflictului și rezolvarea conflictului sunt două etape convergente, ambele au ca scop obținerea unei situații de calm și cooperare intermediate de soluțiile raționale. Tipul de personalitate influenţează felul în care comunicăm şi relaţionăm cu ceilalţi. Dar această influenţă este semnificativă pentru conflict doar în măsura în care ea se înscrie în anumite tipare. Bineînţeles că relaţionămaltfel cu introvertiţii (cei centraţi pe sine) decât cu extrovertiţii (cei centraţi pe lumea exterioară). Într-un fel vom avea o relaţie cu un coleric sau un melancolic, tipurile de temperament instabile emoţional, şi în alt fel cu un sangvinic sau un flegmatic, tipurile stabile. De multe ori afectele (felul în care simţim şi ne simţim) vin împreună cu o puternică nevoie de a exprima în exterior încărcătura emoţională. Uneori prin cuvinte, dar şi prin tonalitatea vocii, gesturi diferite, posturi corporale sau grimase faciale. Alteori ele transpar în felul în care organismul nostru funcţionează (ne înroşim, ni se usucă gura, creşte ritmul respiraţiei şi al bătăilor inimii, „Răul și binele stau în intenționalitate și conflict.” – Petre Țuțea ni se “taie genunchii”, etc.) Totodată aceleaşi afecte trebuie să fie aprobate, ascultate, înţelese şi chiar plăcute, îndrăgite, simpatizate de interlocutor. Edward A. Murphy (1918-1990), inginer specialist în aviație, cel care a dat așa numitele „Legi ale lui Murphy”, spunea: „Niciodată să nu te cerți cu un nebun. Lumea s-ar putea să nu își dea seama de diferența între voi” . Aș zice că este valabil și în conflicte. Aproape toate conflictele trec printr-o perioadă de creştere şi descreştere a intensităţii lor. Acest ciclu este un răspuns dinamic la acţiunile şi reacţiunile părţilor. Prevenirea conflictelor se poate face având relaţii bune o comunicare eficientă cu ceilalţi, o exprimare verbală şi nu numai, fără echivoc, lipsită de ambiguitate, dominată de dorinţa de a-i înţelege pe ceilalţi şi de a coopera cu ei. Conflictul poate fi evitat prin abandonare sau susținut prin luptă. Mulţi spun că un conflict nu merită efortul de a-l rezolva pentru că dezaprobă orice formă de agresivitate, explicită sau ascunsă. Şi atunci este evitat sau se refuză disputa. Pe de altă parte, este necesară demnitatea liderului, care în baza unor promisiuni, angajamente, trebuie să-șimențină punctul de vedere. Există situații care necesită un arbitraj: - interpretări ale legilor, regulamentelor; - conflicte privind atribuțiile în unitate; - conflicte mai vechi între două persoane care în mod clar nu sunt dornice să colaboreze într-o negociere; - conflicte carevizeazăoproblemăpractică și nu relația dintre participanți; - conflicte comerciale. Etapele arbitrajului: a) discuția preliminară privind natura disputei și modul de rezolvare; b) prezentarea informațiilor, a argumentelor și, eventual, a probelor; c) luarea deciziei de către arbitru. Spre deosebire de mediere, arbitrajul are un început clar și un punct final și mai clar. Medierea constă în procesul de rezolvare a unor conflicte prin asistarea celor două (continuare din numarul trecut) părți de către mediator în cooperare, colaborare și negocierea termenilor relației. Mediatorul se axează mai mult pe optimizarea relației și respectarea regulilor stabilite de comun acord dintre cei doi, asistând neutru la construirea soluției. Medierea este necesară când : - ostilitatea este puternică între cele două părți; - conflictul este de durată și care nu a putut fi rezolvat în timp; - problema este complexă și depășește capacitățile sau abilitățile participanților, iar ei recunosc aceasta; - unul dintre participanți consideră că poate rezolvamai ușor problema în prezența altei persoane. Astăzi, 31 decembrie 2021, citesc în ziare că a avut loc o discuție telefonică de 50 de minute între liderii de la Kremlin și Casa Albă, referitor la criza din Ucraina. Apelul telefonic a venit la cererea lui Putin, potrivit unui înalt oficial al administrației Biden înaintea discuțiilor programate pentru 10 ianuarie la Geneva. Înainte de apel oficialul rus a spus: „Suntem într- un moment de criză... Va fi nevoie de un nivel ridicat de implicare pentru a aborda acest lucru și pentru a încerca să găsim o cale de de-escaladare” . Cei doi lideri s-au acuzat reciproc de provocări și s-au avertizat reciproc cu privire la consecințe dacă actualul impas asupra Ucrainei nu este rezolvat. Discuția s-a centrat pe garanțiile de securitate pe care Moscova dorește să le obțină de la Occident, inclusiv respingerea dorinței autorităților de la Kiev de a aderala NATO. Putin l-a avertizat pe Biden cu privire la eventuale noi sancțiuni împotriva Rusiei: „Ar fi o greșeală colosală care ar avea consecințe grave” , le-a comunicat Ushakov reporterilor după discuție, spunând că orice noi sancțiuni vor duce la o „ruptură completă” a relațiilor. „Președintele Biden a precizat că Statele Unite, aliații și partenerii săi vor răspunde decisiv dacă Rusia va invada Ucraina” , a declarat Jen Psaki, secretarul de presă al Casei Albe. Vavila Popovici – Carolina de Nord