Sursele istorice ne arată că primii credincioși penticostali din Romania au apărut în rândul frațior reformați, sași din satul Dârlos de lângă Mediaș, în anul 1919. Cel care însă a avut un rol determinant în răspândirea credinței Penticostale din Romania, a fost fratele Pavel Budeanu, un emigrant român din America. El a venit în Romania și a predicat despre noua credință, care a luat naștere pe strada Azuza, în Los Angeles. La data de 10 septembrie 1922, se deschide prima biserică Penticostală în Păuliș, județul Arad, iar în Februarie 1923, se deschide a doua biserică Penticostală în comuna Cuvin, județul Arad. Iar câțiva ani mai târziu, respectiv anul 1926, existau, funcționau deja șase biserici Penticostale în Arad: la Păuliș, Cuvin, Micălaca, Măderat, Pâncota, și Șoimoș.
Mișcarea Penticostală din Romania este legată de familia Borlovan, deoarece fratele Solomon Borlovan, tatăl pastorului Cornel Borlovan, a fost trimis cu serviciul în diferite localități din România fiind mulți ani șef de gară CFR. Îmi aduc aminte, când fratele Cornel Borlovan mi-a povestit cum tatăl său, Solomon Borlovan, a propovăduit credința Penticostală în anul 1928 în Brăila, și aceasta a dus la convertirea lui Mihai Radu și Ioan Bododea, care mai târziu au ajuns amândoi pastori. Biserica din Brăila a fost una din cele mai vechi biserici Penticostale din vechiul regat al României. Îmi aduc aminte de asenenea, când fr. Borlovan mi-a spus că original, biserica Penticostală din Micălaca, care a fost a treia din țară, a început în casa străbunicilor soției mele, soții Danciu, de pe strada Voinicilor nr. 20 din Micălaca.
Bunicul meu, Iulius Micurescu, a aderat de la început mișcării Penticostale, bunica mea mi-a povestit cum tatăl meu, copil mic fiind, s-a îmbolnăvit. Au apelat la doctorul din sat, care nu l-a putut ajuta cu mai nimic. Bunicul a chemat pe pastoral Penticostal de atunci Alexandru Izbașa, care s-a rugat pentru tatăl meu, și-n urma ungerii cu undelemn și a rugăciunii, a fost vindecat. În anul 1960, ne-am mutat cu toată familia din comuna Bata, județul Arad, în cartierul Micalaca iar în anul 1968, în urma botezului în apă, am devenit membru activ în biserică. Tatăl meu, Aurel Micurescu, a funcționat în comitetul bisericii din Micălaca timp de 20 de ani, fiind deasemeni, însărcinat cu responsabilitatea bisericii din Mândruloc, județul Arad.
Pentru mine, mutarea din comuna Bata, unde nu aveam biserică, în Micălaca, a făcut mare diferență deoarece acum eram înconjurați de frați, surori, tineri care cântau în formațile de cor și orchestră. Fratele Cornel Borlovan a fost pastorul familiei noastre. În anul 1971 m-am însurat, iar in 1979 am emigrat în Statele Unite. În biserica din Micălaca am crescut spiritual, fiind solicitat la orele de rugăciune, cu îndemnuri și predici scurte, iar mai apoi la servicii de evanghelizare. Amvonul bisericii din Micălaca a fost locul unde pastorul Borlovan a lăsat deschis locul de formare și a altor predicatori de mai târziu, printre care și fratele meu Eugen Micurescu, pastor al bisericii Betel din Arad și Iosif Feher, pastor al bisericii Betel din Montreal, Canada.
Locul în care funcționa biserica a devenit neîncăpător, dar prin înțelepciune și diplomație fr. Borlovan a reușit cu mari sacrificii să se extindă pe toată suprafața clădirii. Mi-a povestit în repetate rânduri, problemele pe care le-a avut cu inspectorul cultelor de atunci, fiind chemat de multe ori la sediul securității din Arad pentru declarații, unde i s-a cerut de mai multe ori, să predea toată corespondența pe care o deținea, fiind adesea și amenințat. Ceea ce este remarcabil și de lăudat în cazul fr. Borlovan, este că a desfășurat o activitate pastorală onorifică, adică fără plată, muncind pentru existența familiei ca proiectant principal la Uzina de Vagoane Arad.
La serviciul de înmormântare din 3 iunie 2016, am ascultat mărturia unui inginer pe nume Mariș, care împreună cu alți 5 ingineri și 25 de tehnicieni au lucrat la Uzina de Vagoane Arad, Centrul de Cercetare Stiintifica si Inginerie, sub conducerea lui Cornel Borlovan, care deși nu avea studii superioare a condus cu succes mulți ani de zile acest Institut de cercetare si creare de vagoane de marfă, care se exportau în multe țări ale lumii. Inginerul Mariș spunea că au proiectat și pus în fabricare multe vagoane în decursul anilor care implicau diferite reponsabilități tehnice, consum de materiale, producție, și siguranță iar nici unul din prototipul proiectat de Cornel Borlovan nu a avut vrun defect in proiectare sau care să trebuiască modificat în urma testelor la care erau supuse. Rata succesului proiectelor fiind de 100%. Șeful serviciului de cercetare și proiectare, Cornel Borlovan, spunea inginerul Mariș, “ Știa să ia de pe umerii unei persoane sarcina care-l depășea și să evite orice conflicte nedorite”. În relațiile de serviciu a creat o atmosferă colegială și de respect, de neegalat, adresându-se unul celuilalt cu termenul de domn, sau doamnă, într-o societate unde se impunea termenul de tovarăș.
Îmi aduc aminte că am avut dorința ca la nunta mea în anul 1971 să participe și pastorul Ioan Mengher din Timișoara. Cum pe timpul acela nu erau mijloace suficiente de comunicare, fr. Borlovan a mers personal cu trenul pentru a-l invita pe pastorul Ioan Mengher la nunta mea, pentru mine a fost o dovadă de neuitat a spiritului său de sacrificiu și de slujire. Pastorul Cornel Borlovan i-a făcut recomandări fratelui meu Eugen, pentru seminarul Penticostal din București, și i-a transmis prietenului său Sile Rosche, profesor la seminar că are un tânăr bun în biserică pentru seminar, la care acesta a răspuns: “Știi bine că sunt doar 5 locuri disponibile”.... Cu toate acestea fratele meu a absolvit a II-a serie a seminarului din București.
Fratele Cornel Borlovan a crezut într-o evanghelie deplină potrivit celor scrise în Evrei 13:8 ” Isus Hristos este acelaș, ieri și azi și în veci”. Fratele meu Eugen mi-a povestit cum cineva a venit la biserică cu o femeie bolnavă de cancer, pe care medicii n-au mai putut-o ajuta. Acolo era prezent și fr. Cornel și femeia aceasta a cerut ajutor în rugăciune pentru vindecare. Cei doi pastori, după mărturisirea femeii, s-au rugat pentru vindecarea celei în cauză după ce a fost unsă cu undelemn, potrivit celor scrise în Iacov 5:13-16. Câteva luni mai târziu a venit la el după serviciul divin cerând botezul în apă, după care a fost întrebată: “Dar, dumneavoastră cine sunteți?, ...că nu vă cunosc!”,... și femeia a spus că ea a fost bolnavă de cancer, pentru care cei doi s-au rugat, și acum era sănătoasă, de nerecunoscut.
Am avut fericirea să stau de vorbă cu fratele Cornel de multe ori când locuiam în Arad, sau adeseori când mergeam în vizită în țară, sau în timpul vizitelor sale la copii, aici în Portland. Ori de câte ori îl vizitam îi ceream să îmi spună întâmplări din viața de credință. Odată mi-a spus despre o femeie bolnavă care era pe pat, și a chemat mai mulți slujitori să se roage pentru vindecarea ei. I s-a cerut mărturisirea păcatelor, și când a ascultat ce mărturisea femeia și-a zis in sinea sa că pentru ea nu mai există nici o șansă de vindecare, dar în urma ungerii cu untdelemn și a rugăciunii, a sărit din pat vindecată. Fratele Cornel Borlovan a avut o activitate bogată, mai ales după pensionarea de la uzina de vagoane, și după revoluția anticomunistă din 1989. A participat la fondarea Liceului Teologic Penticostal Arad, a fost unul din profesorii școlii. Deasemeni în cadrul Filialei Penticostale Arad, a participat la Comisia de judecată și disciplină, a făcut parte din Comitetul Casei de pensii, precum și pastor județean. A făcut multe vizite pastorale și a participat la multe sedințe de consiliere în cadrul Filialei Arad. Din anul 2004 se luptă cu strângerea fondurilor pentru noua clădire a bisericii, construcție finalizată cu success în urma eforturilor sale. În 2008 predă slujba de pastor principal al bisericii pastorului David Mărgăian.
Acest titan al credinței însă nu a fost scutit de grele încercări. La vârsta de 55 de ani își pierde soția, nu s-a mai recăsătorit, iar în anul 2009 suferă din nou pierderea din viață a fiicei sale Corina. Toată viața și energia și-a pus-o în creșterea celor 7 copii și în lucrarea lui Dumnezeu. În anul 2015 luna octombrie am avut fericirea de a-l vizita la Arad. Am stat de vorbă cu el circa 5 ore. A fost un timp de neuitat, de conversație și depănare de mărturii, și mi-a spus printre altele că prin intermediul ziarului Romanian Times a avut posibilitatea de a citi predicile mele din cartea Teologie sistematică, fiind publicate în ziar până la acea dată. Pastorul și fratele nostru Cornel Borlovan a plecat în veșnicii în data de 25 Mai, 2016. A fost un om credincios, om modest, pastor, proiectant - profesionist de excepție, lider, un om demn de admirație, laudă și de urmat, așa cum spune și sfântul ap. Pavel :” De aceea vă rog să călcați pe urmele mele”. 1Cor 4:16 iar în Evrei 13:7 citim: “Aduceți-vă aminte de mai marii voștrii, cari v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băbare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire, și urmați-le credința”. Fie ca noi toți care-l urmăm pe Domnul să ne sfârșim alergarea într-un asemenea fel, și să fim și noi adăugați pe lista de aur a eroilor credinței!
de Aurel P. Micurescu, evanghelist