Termenul de anxietate se referă la o stare de frică care nu este determinată de o situaţie externă specifică şi nu se asociază cu comportamente de evitare conştientă şi extensivă, aşa cum se întâmplă, de exemplu, în fobie. Din cauza că multe stări anxioase dau pacientului o stare de frică în absenţa oricărui pericol evident, stările anxioase au fost adesea descrise ca un exemplu de “anxietate liber plutitoare” sau ca o frică ”cu cauze necunoscute”.
Astfel un prim pas recomandat de specialişti unei persoane  anxioase este de a-şi identifica, evalua si modifica acele aprecieri nerealiste privind existenţa unui pericol şi comportamentul care menţine această percepţie.

Corespondez de ceva vreme cu Octavian Curpaş, un român stabilit în statul Arizona, un critic interesant, activ, o fire vizionară, cu un condei prompt şi obiectiv, care ştie ce spune şi ce scrie. Domnul Octavian Curpaş a făcut cu putinţă să o cunosc pe doamna Ileana Orlich, un profesor universitar de excepţie, o personalitate complexă şi un om de o calitate sufletească uluitoare. De la prima convorbire telefonică am rămas extraordinar de impresionată de naturaleţea, sinceritatea şi caldura vocii acesteia. Pentru că îmi doream foarte mult să o întâlnesc şi să o cunosc personal, în urma dialogurilor de pe internet şi ca urmare a străduinţelor domnului Ocavian Curpaş (căruia îi mulţumesc!!!), lucrul acesta a devenit posibil spre marea mea bucurie.

În perioada 28-31 Mai, 2010 a avut loc la Phoenix, Arizona Conferinţa de Tineret (West & South West Romanian Youth Conference) cu tema “Ignite your Passion for Christ” (Aprinde-ţi pasiunea pentru Christos), Conferinţă găzduită de Biserica Penticostală Happy Valley şi organizată în colaborare cu Bisericile Penticostale Elim şi Maranatha din Phoenix.

Astăzi, voi scrie despre moarte...

Nu pentru că îmi doresc, nici pentru că îmi este teamă de ea, ci pentru că aduce cu sine atât de multă durere, atât de multă suferinţă...

Pentru că atunci când este vorba de cineva de lângă noi, moartea ne ia şi o parte din viaţa noastră cu ea. Şi pleacă...

Durează o fracţiune de secundă, cât o clipire din ochi...

Eu, pot muri azi, pot muri mâine, pot muri peste un an, doi, sau 10...

Nu îmi mai este teamă. Mi-a fost o dată...