"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

SE pare că, Apocalipsa ca fenomen social al prezentului incită mase tot mai largi de oameni, dar, mai ales, creează acel fluid propice gânditorilor, duce la un spatiu si timp prin care personalitătile cele mai diverse ale Planetei se întorc cu mintea şi cu sufletul spre Divinitate. Omul religios al zilelor noastre nu mai este doar esantion de percepte însusite în numele unei religii anume, nu se zbate, la polul opus, să cucerească ceea ce a mai rămas întreg din natură. Omul de azi îsi caută latura sa pierdută, spirituală, si interactionează cu semenii săi,- nu mai rămâne singur în fata întrebărilor esentiale.

Dincolo de dogme religioase si granite istorice aparent ca fără de trecut, tot mai multi scriitori caută esenta translatării umanitătii prin segmentul temporar, revin la ideea de Zbor.

“Zbor căzut între aripi” se numeste si noua carte semnată de Slavomir Almăjan, un român stabilit prin voia Domnului, în umbra frunzei de artar canadian, dar care este încă bântuit de dorul cel mare al Mesterului Manole, dor ancestral.

“Vom încerca să pătrundem împreună prin labirintul gândului uman în încercarea de a dovedi prin Duhul, că ignoranta sau lenea intelectuală sunt cauzele primare ale stării perpetue de conflict în care există specia umană. Vom face asta ca să întelegem că Dumnezeu ne-a scris cu condeiul iubirii într-un context mare, pe care suntem datori să-l citim.”

Iată un cititat din cartea despre care vorbim si care ne avertizează, cititori fiind, că aveam de-a face, aici, cu un discurs ce are drept tintă tagma intelectulilor, spita celor care indiferent de idéea care îi animă,- vin în agora cetătii universale pentru a-si mărturisi starea de conflict, în care se află laolaltă cu toată specia noastră umană.
Slavomir Almăjan este un intelectual crestin indiscutabil si nu face rabat la sintagmele biblice pentru a-si arăta pozitia pe care o are aici, pe Pământ.

ZBORUL este doar un motiv penrtu reflectia în fata unei oglinzi unde, cerul si pământul devin, prin filosofie, Act cultural si… drept la Credintă.

Zborul, privit, de autor, ca simbol al libertătii “nu există în spatiul actual decât, prin corelarea lui cu aripile”.
Interesantă, desi defel nouă, ideea prin care scriitorul crestin se opreste într-o viziune dincolo de care lumea nu mai este antheică, nu mai tine de gravitatia lutului din care, ca oameni, am fost plămăditi. Ba, mai mult, Salvomir merge mai departe, ne asiguă că…”Dacă ar fi să desenăm diagrama arborelui genealogic al aripei, originea ei s-ar găsi în vremea de zămislire a primei respiratii.”

Frumos spus si pentru că autorul acestui volum de reflectii este un poet înnăscut.

Poezia cuvintelor de care se foloseste autorul în cartea de fată, este o poezie a Vietii si a Mortii care nu pune punct creatiei divine.

“Prima privire în sus a Creatorului a creat aripile(....)” iată un gând de care omul Slavomir Almăjan îndrăzneste, as zice, prometeic, să se apropie ca de soarele dumnezeirii.

Acestă lucrare, cartea, este ca un poem în proză, are puterea de-a despica frumos apele nelinistii noastre generale, să ne facă părtasi la aventura prin care Stiinta si Lucrarea Divinitătii sunt Alfa si Omega,-Dumnezeul Întreg spre care privim punând întrebări, căutând răspunsuri. Dar, autorul intervine mereu, punctează fără să-si aroge paternitate ideii:

“Procesul cunoasterii este mai degrabă un proces al punerii întrebarilor decât un proces al găsirii răspunsurilor.” Punctum!

”Zbor căzut între aripi” este o carte care potriveste în acelasi puzlle al paginilor idei crestine si idei profane. O Carte în care limitele umane sunt ridicate, prin cunoasterea de sine, la apoteoza Înăltării, a drumului în Lumină.

“Da, omul este un zbor căzut între aripi dar numai în tendinta lui de a fi independent fată de Dumnezeu. El este o revoltă a firii pământsti împotriva divinitătii, dar mai ales el este un revoltat împotriva lui însusi. Indiferent de atitudine, omul nu poate fi desprins din contextul eternitătii.”

În viziunea autorului, omul , frumosul-răzvrătit, tine mereu să aibă ultimul cuvânt chiar si în relatia lui cu Dumnezeu, dar, tot el, omul, constientizează că… face parte, fără doar si poate, din procesul creatiei, al continuitătii.

Mi se pare a fi de bun augur modul analitic în care autorul face disectia mentală a omului modern, reuseste să vadă din unghiuri aparent diferite, aceeasi imagine,- Divinul, - un întreg din care monada umanitătii se desprinde firesc, natural, - închizând cerul Zborului, al prefectiunii si aventurii umane, în contextual spiritual.
Slavomir Almăjan este un intelectual care nu leneveste în turnul său de fildes, el îsi foloseste capacitatea, tot mai rară, de-a sintetiza stări si percepte , pentru a-si stabili propria-i dimensiune umană, creativă.

Cu incursiuni în incunabile apstolice si în altele din lirica profană, autorul se situează într-un univers special, particular, din care priveste sfera ridicării prin propria sa putere, apoi, prin omenire, el priveste spre Cer. Cerul său, - spatiu al zburătorilor cu aripi adevărate si nu de hârtie.

După peste două sute de pagini de zbatere pe litera cu greutate palpabilă, tipărită, Salvomir conchide, descoperind că…ZBORUL este doar … un cântec fără început si fără sfârsit. Superb.
Înrezător în steaua sa, aici, scriitorul îsi desăvârseste misiunea pentru care este constient, că a fost trimis pe Pământ.

“Zbor căzut între aripi” este cartea unui om religios care face parte din contigentul Mileniului Trei. Este manifestul unui spirit liber-cugetător care se convinge că … Zborul are un nume si Numele Lui este Dumnezeu.

Avem o carte care se citeste în strană dar si pe iarba verde, o carte care arde prin ideea ce se desprinde din fiecare pagină, si prin spatiul dintre cuvinte. Este un motiv bun să ne oprim , să citim, să medităm la acel “semn de carte” pe carte fiecare dintre noi se cuvine să-l aseyăm între paginile cărtii vietii personale.

Zborul omenirii nu a căzut între aripi ! Titlul cărtii este un avertisment, o metaforă din care, odată întelegând-o, suntem mai întelepti, mai demni de aventura cunoasterii si credem cu tărie că, da, avem deja arpi.

Felicitări, Slavomir Almăjan!