"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Filmul “Poliţist, adjectiv”

La scurt timp după cele petrecute în dec.’89 în România – numita “revoluţie” au început să apară filme noi. În 1991, la Portland avea loc Festivalul Internaţional de film; Printre participanţi era şi România. Îmi era dor, tare dor să văd noile filme româneşti, aşa că am fost unul dintre spectatori. Am avut parte de o mare surpriză, una amară. Noile filme erau realizate înainte de evenimentele cumplite denumite “Revoluţie”. Unul singur avea ceva nou: câteva cadre din arhiva jurnalelor de actualităţi din anii 1945-46, cadre cu fostul rege Mihai, care nu aveau nimic în comun cu filmul. Regizorul a trişat prin acel “implant” cu speranţa evidentă de a convinge spectatorii, cei din străinătate, că în România libertatea şi bunăstarea este peste tot şi în toate.

 

Au apărut destul de repede şi filme realizate cu adevărat după ’89 – ’90. Am fost curios şi plin de speranţă că voi vedea filme în care autorii scăpaţi de teroarea cenzurii au reuşit să-şi promoveze ideile, să spună ce gândesc, să fie liberi. Cu toate libertăţile la dispoziţie autorii… nu au ştiut ce să facă cu ele; nu erau obişnuiţi cu libertatea de opinii; libertinajul. Trivialitatea era pentru ei dovada că sunt liberi, liberi să înjure “ca la uşa cortului” şi încă multe alte “rafinamente” din acelaşi registru.

Toate acestea mă îngrijorau gândindu-mă că şi filmul “Poliţist adjectiv” să nu fie şi el îmbibat cu “dovezi ale libertăţii de creaţie”, întâlnite în filmele vizionate anterior, dar special nenominalizate din respect pentru… cinematografia românească!

Totuşi nu eram prea suspicios deoarece văzusem şi câteva filme, desigur româneşti, realizate în ultimii ani care dovedeau că noile generaţii au talent, sensibilitate, cultură şi, cel mai important, au ceva de spus publicului, de ori unde ar fi.

“Poliţist adjectiv” începe lent, banal, anost. Eram tentat să cred că voi vedea o poveste banală, fără idei şi, poate, cu violenţă: film cu poliţist! Ei bine, nu! Filmul este făcut de un maestru. Un tânăr maestru care ştie să creeze atmosfera în care sa îl ducă pe spectator, spre a trăi împreună cu eroii filmului viaţa pe care o trăiesc personajele din film într-o Românie care încă mai oscilează între Trecut şi Prezent cu sentimentele unei societăţi nedumerite de ce a ce se petrece cu ea – adică buimacă.

Nu vreau să povestesc scenariul cinematografic. Filmul trebuie văzut şi înţeles, mai ales înţeles. Se râde vizionând pelicula, dar este o comedie amară, auto-ironică, însă fără nimic din arsenalul comediilor: grimase, caricaturi, ş.a.m.d.

Corneliu Porumboiu, regizor şi autor al scenariului, dovedeşte o maturitate surprinzătoare, un “ochi” critic plin de omenie, compasiune şi dragoste pentru eroii filmului. Totul este în registrul comediei amare, calmă, în care un ochi plânge, altul râde. Bravo Corneliu Porumboiu! Dumneavoastră, cei care nu aţi văzut filmul, vă recomand să-l vedeţi şi v-aş recomanda şi celălalt film al lui Corneliu Porumboiu, care deasemeni a participat la Festivalul din Portland: 12:08 East of Bucharest. Eu sunt liniştit: filmul românesc va avea un viitor strălucit mulţumită noii generaţii de regizori, scenarişti, actori şi producători.

P.S. Am văzut , la TV filmele: “4 luni, 3 săptămâni, 2 zile”, “Moartea domnului Lăzărescu” şi “California dream”, care deasemeni au fost la Festivalul din Portland. Zău că avem o cinematografie de prim rang! Bravo băieţi şi fete! Dar mergeţi perseverent fără concesii, nu vă lăsaţi toropiţi de succese.

 

Mircea 11.9999 Normal 0 false false false MicrosoftInternetExplorer4 /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;}

Traian Ştefan Roman