Ce a însemnat pentru omul şi scriitorul Marcel Vasilache plecarea în Mexic?
Plecarea în Mexic pentru mine, sincer să fiu, a însemnat o schimbare radicală a fiecărui simţământ şi percepere a vieţii. O schimbare de atitudine şi chiar a felului de a vedea viaţa prin Domnul Isus. Eu, în România, locuiam la Bârlad şi veneam dintr-o biserică penticostală doar cu o sută de membri, pe acele timpuri, şi am ajuns în Ciudad de Mexico, unde am locuit patru ani şi care are 28.000.000 de locuitori, cu şapte milioane mai mult decât toată România, şi m-am făcut membru al unei biserici care avea 5000 de membri. Ca eu să mă adaptez acestui nou stil de viaţă, am avut nevoie de cel puţin doi ani şi nopţi întregi de plâns după pământul care m-a văzut născându-mă şi crescând 26 de ani până când m-am putut adapta şi iubi această nouă ţară, unde Domnul a permis să mă naturalizez mexican doar după patru ani de la venirea mea aici. Am avut un adevărat sprijin în soţia mea, Blanca şi în soacra mea, Maria Elena Sandoval.
• Realizări literare şi planuri de viitor.
Cartea La Cizaña (Neghina) încă nu este publicată, dar deja se pot găsi poeziile din această carte pe pagini din foarte multe ţări din America Latină, ultima ţară unde s-au publicat poeziile mele este Costa Rica.
După tipărirea acestei cărţi, voi începe să scriu alta, tot în limba spaniolă, dar de data aceasta o voi dedica soţiei mele. Noua carte va cuprinde poezii de dragoste, având ca influenţă Cartea Sfântă, ceea ce simţea Sulamita pentru iubitul ei şi invers. Va fi o carte care va arăta celor care sunt căsătoriţi cum trebuie să se iubească şi să se dăruiască unul altuia, cu frică de Domnul, dar folosind un romantism sănătos, nu unul murdar şi departe de orice simţământ spiritual.
• Repercusiunile crizei mondiale asupra vieţii din Mexic.
Criza economică, sincer să fiu, a speriat pe foarte mulţi, mai ales pe cei care aveau investiţii enorme la bursă sau la companii care dădeau semne de slăbiciune, dar mai ales pe toţi cei care aveau ceva de pierdut şi nu se încredeau în Dumnezeu. Oamenii de rând din Mexic sunt obişnuiţi să treacă prin probe economice şi să le suporte muncind şi luptând. Ultima devalorizare a monedei a fost în 1994. De fapt, datorită faptului că mexicanii sunt foarte muncitori s-a reusit să se iasă din criza economică foarte repede, ca în momentul de faţă ţara să aibă o creştere a pib-ului simţitoare şi îmbucurătoare, Mexic fiind una dintre ţările cele mai bogate din America Latină împreună cu Brazilia.
• Reacţii locale în urma legii adoptate în Arizona cu privire la imigraţia ilegală.
Reacţii în urma adoptării legii SB1070 au fost foarte multe în Mexic şi în toată America Latină. Guvernatoarea Statului Arizona fiind catalogată de către ziarele de pe continent drept nazistă. Cred ca este femeia pe care o urăsc mase întregi de persoane de toate naţionalităţile. Mie, ceea ce îmi place la mexicani e că sunt foarte curajoşi şi nu le este teamă de nimic când este vorba de propria lor demnitate. Guvernul condus de catre Felipe Calderon încă luptă împotriva acestei legi, care, cu siguranţă a fost inspirată de către cel rau, imigranţii fiind consideraţi cu toţii drept nişte criminali şi trataţi ca atare. Imaginaţi-vă!
• Exemple de viaţă din comunitatea în care Marcel Vasilache este pastor.
Domnul a găsit cu putinţă să mă aducă tocmai din România, fără să cunosc limba spaniolă, fără să cunosc mentalitatea de aici, din Mexic, să fiu pastor într-o biserică în care nici măcar nu se vorbeşte româneşte. Biserica, la care sunt pastor, se numeşte “Fuente de Vida” (Fântâna Vieţii). Domnul Isus a ridicat biserica folosindu-mă pe mine şi pe soţia mea, mulţi erau împotrivă şi spuneau că suntem nebuni şi nu este posibil ca un străin să facă aşa ceva. Ca în momentul de faţă biserica să crească într-un ritm foarte accelerat. Acum facem parte din Ministerios Elim, cei care ne susţin în tot ceea ce facem.
Mulţi dintre membrii bisericii, înainte să se pocăiască aveau vieţi distruse. Unii erau alcoolici, sechestratori de persoane, criminali, oameni care îşi băteau soţiile până la sânge din cauza machismului implementat atât de puternic în cultura Americii Latine, având copii cu diferite femei, oameni care înainte de a-L cunoaşte pe Domnul, se drogau şi umblau cu tot felul de arme la ei fiindcă făceau parte din benzi criminale. Unul din fraţi mi-a mărturisit că înainte să se pocăiască mergea înspre casa lui decis să îşi împuşte familia fiindcă îşi bătea joc de el, având deja o armă automată la el. Dar în drum spre casă, fiind drogat şi beat, ajunge în faţa unei biserici evanghelice, pe poarta căreia iese pastorul şi îl întreabă, ce are de gând să facă? Cu dragoste îi luă arma din mâini, îl invită în biserică, acolo unde îi adună pe fraţi şi pe surori să se roage pentru el. Dupa câteva ore omul plecă acasă la el fără armă, dar cu pace în inimă. A doua zi se hotărăşte să meargă din nou la biserica unde l-au iubit si s-au rugat pentru el. Când ajunge...în acel loc unde el văzuse biserica şi a cunoscut pe pastor, de fapt era doar un teren gol, nu avea nici măcar o construcţie ridicată. Fratele mi-a mărturisit că el era sigur că pastorul care l-a întâmpinat în faţa bisericii era chiar Isus. Cu lacrimi în ochi mărturisesc că îi iubesc foarte mult pe membrii bisericii Domnului unde sunt pastor, fiindcă astfel se împlineşte cuvântul din 1 Corinteni 1:27-29 „Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt; pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.”
Marcel Vasilache (Queretaro, Mexico) în dialog cu Tatiana Munteanu (Bruxelles, Belgia).