Home Rev. Nelu Terpea Duhul fiarei 666 este acum în lume
Duhul fiarei 666 este acum în lume PDF Print E-mail
Written by Rev. Nelu Terpea   
Saturday, 23 April 2016 01:35

Putem renunța, pentru moment, la termenul „fiară”, încercând să înțelegem ceea ce este caracteristic dușmanului. Așa de exemplu, dacă ni se spune că răgnetul leulului este cutremurător, că el este o namilă puternică și că nu are sentimentul fricii, nici când e pe moarte, ne înspăimântăm. Dar oarecum ne liniștim când aflăm că nu atacă decât atunci când îi este foame. Citind despre tigru că are sentimentul fricii și că nu de foame atacă, ci din frică și ucide tot ce-i cade-n cale, ne înspăimântăm și mai mult și preferăm a nu ne aventura prin coclaurile acestor vietăți. Sunt și alte animale feroce a căror caracteristici ne îngrozesc. Desigur, vrem să știm pe unde se dosesc șerpii veninoși sau constrictorul boa, ori pe unde se aventurează crocodilii etc. Dar dacă ni s-ar spune că fiara vine cu o așa viclenie, căreia i se poate spune „ cea mai înaltă înțelepciune” pe scara IQ?

 

Reîntorși la fiara din subiect, ne reamintim de scena căderii lui Adam. „Șarpele” nu a fost șarpe, ci însuși fostul heruvim strălucitor (Ap.12:9), în fața căruia Adam a rămas fără glas. Dumnezeu i-a dat numele de Șarpe, iar mai apoi numele de Satan, adică Adversar. Cum poate fi identificat antihristul așteptat? E vorba de un sistem politico-social? De o persoană? Dacă da, e din mijlocul iudeilor mozaici care așteaptă venirea „realului” Mesia? Sau va fi din masa populației „măgarului sălbatic”? Pe vremea comunismului european se mai întrebau credincioșii dacă nu cumva va fi vreun ateu. Sunt mulți și din cei ce cred că nu poate fi altul decât papa din vârful piramidei catolice.

Cu privire la acest subiect, amintesc cititorilor două lucruri ca semne de orientare. Sunt unii predicatori care au obiceiul și impertinența să ceară publicului ascultător: „Credeți ce vă spun!”, „Luați aminte la ce vă vorbesc!” etc. Oare de ce nu zic „Ascultați ce vă spune Dumnezeu!”? Nu cuvântul sfânt al Sfintelor Scripturi este de preferat și vrednic de crezut? Apoi, încă de pe când Israel călătorea prin pustie, Dumnezeu a dat un ajutor în tratarea acestor probleme: „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale copiilor noștri, ca să împlinim cuvintele Legii acesteia” (Dt.29:29). Așa că ne ferim a face afirmații categorice, ci, cel mult amintim, că așa spune cuvântul Scripturilor. Nu ne putem permite dincolo de ce-i scris. Cel mult putem face observații în legătură cu subiectul insuficient de clar. De-a lungul istoriei omenirii se poate observa cum „omul”, crezându-se înțelept și dorind ca masa de oameni să-i fie supusă, a încercat punerea în practică. S-au dovedit a fi eficace trei metode: puterea, religia și economia.

a. Puterea. În societate, întotdeauna politica s-a dovedit un instrument puternic în manipularea maselor pe plan psihologic. După plecarea din România comunistă, mulți au afirmat că în veci nu se vor mai întoarce în țară. A fost greu de imaginat căderea comunismului: însă, oricum, când pietroiul fără minte ajunge în vârful muntelui, nu-i mai rămâne decât rostogolirea ce nu mai poate fi oprită de nimeni. Da, dar până atunci, el va continua să urce. Uneori va lăsa urme ce nu pot fi acoperite. (Ca exemplu, Regia lui Israel, din nord, a fost măturată de asirieni și nu se mai știe nimic de cele 10 seminții; până astăzi au mai răms doar presupuneri.) Puterea militară, e o putere socială și e susținută politic din interese cinstite, sau meschine.

Că totul are loc numai în limita admisă de Dumnezeu, da, e adevărat. Pentru ca să se facă de cunoscut, Dumnezeu întreabă: „Se întâmplă o nenorocire… fără s-o fi făcut Domnul?” (Amos.3:6). „Eu întocmesc lumina și fac întuneric, eu dau propășirea și aduc restriștea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri” (Is.45:7). Și El continuă: „Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să descopere secretul Său sfinților Lui profeți” (Amos.3:7). Altfel spus, Dumnezeu are un interes al Lui (spre binele omului) și îngăduie ca oameni de nimic să lucreze politic, social, pe plan psihologic etc, pentru stăpânirea maselor. În ce privește  temuta fiară 666, Antihristul, a fost profețit că va veni și că va propăși. Oamenii au cerut așa ceva și vor cere: „omul”! Că Dumnezeu, nu există! Așa va fi și iadul: moartea fizică vine ca ceva natural. Numai că omul nu vrea să creadă, nici că există Dumnezeu și nici că tot ce face El este etern (Ecles.3:14). Așa, că și ateul va fi ca entitate în eternitate, numai că va fi în afara lui Dumnezeu, în iad. Dar până la iad, aici pe pământ, fiindcă nu crede în existența lui Dumnezeu, omul își caută binele printr-un om, „geniu”. Și acesta va veni dovedind putere, „când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot” (Dn.12:7). Când L-au scos afară pe Dumnezeu, de tot. Și va fi om!

b. Religia. În ființa umană, se află un „ceva” ce-L caută pe Dumnezeu, ce-l determină pe om să gândească la veșnicie (Ecles.3:11). Apostolul Pavel ne spune că Dumnezeu a pus în om ceea „ce se poate cunoaște despre Dumnezeu” (Rm.1:19), numai că omul „înădușe adevărul în nelegiuirea lui”. Chiar și prin biserici, oamenii sunt diferiți prin puterea lor de pătrundere. Și nu e de mirare când vreunul se impune în fața conducerii bisericii în a-și posta ceea ce are el. Ceva asemănător s-a întâmplat în Franța, după revoluția proletară. Oamenii nu au mai crezut în existența lui Dumnezeu, dar au văzut că poporul nu poate fi stăpânit decât de o religie și au inventat una. Dar nu au reușit. Dorința după Dumnezeul real a străbătut ca firul ierbii printre stânci.

Însă mai există o formă deosebit de subtilă, a muncii satanice, căreia omul nu-i dă atenție. La un moment dat, Dumnezeu face o afirmație despre Efraim dedat la idolatrie: „Efraim s-a lipit de idoli: lăsați-l în pace!” (Os.4:17). Omul! „Ce-l duce capul”, aia face, fără să-și dea seama că de fapt, e călăuzit de un duh necurat. Și Dumnezeu „îl lasă în pace.” În istorie pot fi întâlnite multe cazuri în care omul era gata de „război” – de schimbări, de transformări – convins fiind că Dumnezeu este cu el. Numai că el nu era cu Dumnezeu. Religia poate avea o structură ce suportă analiza, numai că e posibil ca ea să nu aibe „credința dată sfinților odată pentru totdeauna”. Va veni timpul visat de cei de teapa francezului Voltaire, când „omul!” va oferi o religie în fața celor ce nu L-au cunoscut pe Dumnezeu niciodată. Și atunci, acela va fi primit (In.5:43).

c. Economia. Și la acest capitol, ca și la primele două,  se discută foarte mult. Este vreun credincios care să nu cunoască capitolul 25 din Matei? E greu de crezut. Și totuși, flămânzii sunt printre noi, ca și cei dezbrăcați. Încă pe când Israel era în pustiu, Dumnezeu trage un semnal de alarmă în Dt.15:4: „Totuși, la tine să nu fie nici un sărac, căci Domnul te va binecuvânta în țara pe care ți-o va da de moștenire”. Îndărătnicia omului merge până la necredința că porunca ar fi de la Dumnezeu în favoarea binecuvântării bogatului: „De ce nu dă Dumnezeu și săracului? Pentru că e leneș, etc, etc.” Nu e cunscut că cine are milă de sărac Împrumută pe Dumnezeu? (Pr.19:17). Cum să nu! Nu se știe că cine „cunoaște pe Dumnezeu” înainte de orice se face părtaș pricinii săracului? (Ier.22:15-16). Ba se știe! Încă să mai fie vreun credincios care să nu aibă habar că bogățiile acestei vieți sunt „nedrepte”? (Lc.16:9). Toți suntem cunoscători de Scripturi! Și totuși bisericile sunt pline de oameni a căror economie nu este de la Dumnezeu, nu Domnul este economistul afacerilor creștinului. Va veni un „om”, o fiară care va promite totul și va fi aplaudat și de cel bogat și de cel sărac, dar nu el va fi Mesia.

d. În concluzie. Numărul „6” este simbolul omului. La creație, au fost două lucruri pe care le-a făcut Dumnezeu, dar pentru care tot El nu le-a găsit calificativul de „bun”: despărțirea (apelor) din ziua a doua și omul din ziua a șasea. De aceea, cifra „2” devine simbol al despărțirii, al antagonismului, al beligeranței, iar cifra „6” devine simbol al omului: al mândriei, al rebeliunii, al căderii, al neputinței și slăbiciunii. Și cele două simboluri, deseori se găsesc împreună.

Când e vorba de putere, la om, de fapt de vorba de cădere, de antagonism, de beligeranță. Șase! Doar dacă puterea este de la Dumnezeu poate fi vorba de biruință. Când e vorba de credință la om, nu mai e credința însoțită de fapte, dimpotrivă, credința omului îi arată contradicția dintre el și ceilalți, generează gelozie și lipsă de dragoste. Șase! Când e vorba de economie la om nu se poate observa decât tendința puternică înspre clase sociale și economice. Și ca și în vremurile vechiului Israel, cei răi, zgârciți și avari se autocalifică drept „binecuvântați de Dumnezeu”. Între săraci și bogați se adâncește o prăpastie, considerată de cei mai mulți ca „voia Domnului”! Șase!

În 1.In.4:3, apostolul Ioan ne spune că duhul lui Antihrist „este în lume acum”. Rugăm pe cititori să urmărească acest de trei ori „6” în propria lor viață, indiferent de denominația bisericii lor. Sunt oameni care caută puterea, alții care își iubesc propria credință, diferit de cea cerută de Sfintele Scripturi, iar unii ca l-au îmbrățișat pe Mamona. Textul de care am amintit mai devreme, din Dt.15:4, (ca și cel din Mal.3:10, în care ni se cere zeciuiala, sunt texte scripturale, dar nu sunt pentru ei. Puterea e cum o vor („6”), credința cum le place („6”) și economia cum le convine („6”). Aceste lucruri pot fi văzute doar de cei ce au ochi să vadă, pot fi auzite doar de cei ce au urechi să audă și pot fi înțelese, doar de cei ce au minte să înțeleagă. Bestia 666 – care este „număr de om” – încă nu a sosit, dar duhul ei este acum, aici, pe pământ, printre sfinții de azi, pregătind venirea fiarei.

 

Last Updated on Saturday, 23 April 2016 01:35
 
Copyright © 2007-2017 Romanian Times. All Rights Reserved!
Please visit romaniantimes.org for the past articles!
 

Revista in format electronic

Editii anterioare

Banners

Polls

Spuneti-va parerea despre acest website