Din toamna anului 2013 circulă o ştire falsă că, începând cu luna mai 2014 noilor născuţi din Europa li se vor implanta RFID cip care va include un GPS conectat la satelit.
În martie 2013 la această rubrică am scris şi acest mesaj este valabil şi azi: <începând cu 23 martie 2013 toţi americanii vor primi obligatoriu un cip apocaliptic RFID implantat în mână, conform H.R. 3200 section 2521, Pg. 1001, paragraph 1. Cu 8 zile înainte de 23 martie nu pot nimic decât să spun tuturor, decât ceea ce a spus Domnul Isus: Vă rătăciţi ! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu (Matei 22:29).
Iată aici, nealterat pargraful 1 din Sectiunea 2521 al hotărârii H.R. 3200: (1) The Secretary shall establish a national medical device registry (in this subsection referred to as the ‘registry’) to facilitate analysis of post market safety and outcomes data on each device that—(A) is or has been used in or on a patient; and B) is(i) a class III device; or (ii) a class II device that is implantable, life-supporting, or life-sustaining. Faceţi, vă rog, deosebirea între conjucţiile ”or = sau, ori”, ”and=şi”.
Aşa cum am mai scris, revin cu prezentarea realităţilor Scripturii referitor la identificatorul pe bază de frecvenţa radio. (RFID = Radio Frequency Identificator Device), ca instrument de identificare a obiectelor, animalelor şi persoanelor. Urmăresc săptămânal evoluţia tehnicii RFID, interesându-mă nu atât de tehnica implantării cipului, ci mai mult tehnica aplicării cipului. Bătrânul Ioan, apostolul, exilat pe insula Patmos în descoperirea pe care a avut-o cu privire la vremurile din urmă a scris că semnul de identificare ce va fi elaborat de fiară va fi aplicat PE mână sau PE frunte. Fiarei care se ridica din pământ i s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn PE mâna dreaptă sau PE frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şaizeci şi şase. (Apocalipsa 13.15-18). În capitolul următor din Apocalipsa găsim că un al treilea înger i-a zis lui Ioan: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei PE frunte sau PE mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei!” (Apocalipsa 14:9-11).
Deşi mulţi mesageri ai vremurilor din urmă, astăzi, apasă pedala atenţionării implantării cipului, vreau să vă informez şi să vă atenţionez, că deşi se aplică acelaşi principiu al cipului implantat, comunicarea informaţiilor, la distanţă prin sistemul de frecvenţa radio, aplicarea cipului pe pielea umană, mai specific pa mână sau pe frunte este o descoperire ştiinţifică recentă care într-adevăr ne spune că este un semn al vremurilor din urmă. Cine citeşte să înţeleagă!
PERIOADE ISTORICE DE REVELAŢII SPECIALE
Studiem perioade din istorie, când Domnul Dumnezeu s-a revelat, a ascultat rugăciunile poporului Său; perioade specifice în istoria lumii, când străinii au fost apropiaţi de Domnul Dumnezeu, având aceleaşi oportunităţi ca şi cei ai casei.
În articolele din ediţiile precedente ne-am focalizat pe două perioade din istoria lumii când, Domnul Dumnezeul cerului şi al pământului s-a revelat omenirii cu totul special: perioada Chivotului purtat, după rânduieli precise, de preoţi sfinţiţi pentru această slujire şi perioada Primului Templu din Ierusalim.
În prima perioadă se prevesteau mari binecuvântări peste poporul ales adus din ţara Egiptului în cea mai frumoasă ţară din lume: Mi-am ridicat mâna spre ei, ca să-i duc din ţara Egiptului într’o ţară, pe care o căutasem pentru ei, ţară în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre toate ţările.(Ezechiel 20:6). Domnul Dumnezeu i-a adus în ţara în care curge miere din stâncă. Israel a mâncat roadele câmpului, I-a dat să sugă miere din stâncă, Untdelemnul care iese din stânca cea mai tare (Deuteronom 23:13). O ţară şi un popor binecuvântat, şi aşa erau şi azi, dacă ei onorau prezenţa lui Dumnezeu prin ascultarea poruncilor Lui. Dintotdeauna prezenţa lui Dumnezeu s-a arătat în adunarea poporului cu respectarea unor condiţii cerute. Setul de legi şi porunci date lui Moise aveau rolul să aducă poporul într-o relaţie cu Domnul Dumnezeu, dar poporul evreu le-a călcat pierzând şansa oferită.
Încă mai erau mari speranţe şi în a doua perioadă, perioada Primului Templu, când, după o perioadă de mari binecuvântări, poporul ajunge din nou la înstrăinarea de Domnul Dumnezeu, îndepărtându-se de Templu şi astfel de binecuvântările date prin Templu. De multe ori poporul a fost atenţionat. Prin proorocul Ieremia, spre exemplu, poporul este atenţionat să se întoarcă din nou la Dumnezeu: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Îndreptaţi-vă căile şi faptele, şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta. Nu vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare zicând: „Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!” (Ieremia 7:3-4). Ajunseseră să se bazeze pe Templu, ca edificiu şi nu pe Domnul care s-a arătat în Templu. Templul construit de Solomon nu mai avea destinaţia construirii: Casă de Rugăciune pentru toate popoarele. A devenit o peşteră de tâlhari: Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu o peşteră de tâlhari înaintea voastră?Eu însumi văd lucrul acesta, zice Domnul! (Ieremia 7:11).
Poporul, prin care Dumnezeu alesese să se reveleze lumii, să-şi manifeste prezenţa Lui şi să-şi arate planurile ce la are cu omenirea, s-a abătut din ce în ce mai mult de la ascultarea de Dumnezeu, s-a cufundat în idolatrie şi în întunerecul înstrăinării de Creator. Când nelegiuirea acestui popor şi-a atins culmea, Domnul Dumnezeu, datorită legămintelor sale nu l-a distrus cum a făcut cu alte popoare, nu l-a şters de pe faţa pământului ci a trimis asupra lui popoare străine puternice şi lipsite de milă care l-au târât într-o neagră, umilitoare şi chinuitoare robie. Neascultarea de Dumnezeu a dus la dezastru individual şi naţional, concretizat în robia babiloneană. Teologii spun că exilul babilonian a semnat actul de deces al limbii ebraice vechi. Poporul născut în robie şi-a însuşit limba cu caractere aramaice. Strămutarea poporului evreu în Babilon este cea mai tragică cronică de istorie din toată Biblia. Unii teologi spun că este una dintre cele mai tragice înregistrări istorice din analele lumii.
PREZENŢA DOMNULUI DUMNEZEU ÎN AL DOILEA TEMPLU
Poporul evreu, deşi au ignorat Templul, nu au fost lepădaţi şi au trebuit să înveţe departe de casă ce scump le este Dumnezeu şi Legea Lui. Dumnezeu mai avea de lucru cu evreii. Departe de casă, departe de zidurile Ierusalimului, în exil evreii au recurs la alte modalităţi de a se aduna, astfel au apărut sinagogile şi acolo, în sinagogi, poporul a început să citească şi să înveţe temeinic Cuvântul. Robia a fost cuptorul în care Dumnezeu şi-a curăţit poporul pentru faza următoare. Era nevoie de o rămăşiţă, care, să fie trimisă la Ierusalim şi sub conducerea lui Neemia şi Ezra să repare Templul distrus de străini, pentru că aici trebuia să vină Mesia.
S-au făcut multe pregătiri de sute de ani pentru intrarea Sfântului Domnului în Templul Său.
„Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului pe care-L doriţi; iată că vine – zice Domnul oştirilor.” (Maleahi 3:1). Preotul Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui, … în Templul Domnului. (Luca 1:8-12). Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Christosul Domnului. El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: „Acum, sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, (Luca 2:26-30)
A venit vremea ca Dumnezeu prin Isus Christos să intre în al doilea Templu: Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei şi le-a zis: „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” (Matei 21:12.13)
A treia perioadă din istorie când în mod cu totul special Domnul Dumnezeu s-a revelat omenirii, perioada Celui de-al doilea Templu, fără Chivotul Legământului, dar perioada când Fiul lui Dumnezeu Întrupat a venit să trăiască printre oameni.
După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile. (Evrei 1:1-2)
Domnul Dumnezeu s-a arătat chiar prin Fiul Său, Isus Christos, Mântuitorul şi Domnul nostru.
Este perioada istorică, când Domnul Dumnezeu s-a revelat, a ascultat rugăciunile poporului Său; perioada unică din istoria lumii, când străinii au fost apropiaţi de Domnul Dumnezeu, având aceleaşi oportunităţi ca şi cei ai casei.