"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Domnul Isus înainte de a se înălţa la cer le-a spus ucenicilor: Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. (Faptele Apostolilor 1:7). La fel şi apostolul Pavel a folosit aceleaşi termeni: Cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor. Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. ( 1 Tesaloniceni 5:1-2).

 

Este vreo diferenţă între vremuri sau soroace şi semne?  Dicţionarul Explicativ al Limbii Române defineşte SOROC ca fiind termenul fixat pentru săvârşirea unei acţiuni. În ce priveşte escatologia, adică doctrina (învăţătura) care se preocupă de sfârşitul întregii istorii a lumii, spre care sunt îndreptate toate acţiunile răscumpărătoare ale lui Dumnezeu în istorie, cea mai mare greşeală este fixarea unei date exacte, fixarea soroacelor (an, lună, zi). Despre Venirea Domnului, însăşi Domnul Isus a spus: Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. (Matei 24:36, Marcu 13:32).

 

           

Evanghelistul Matei, însă, l-a prezentat pe Domnul Isus într-o discuţie cu fariseii şi saducheii mustrându-i pe aceştia că nu deosebesc semnele vremurilor: Fariseii şi Saducheii s-au apropiat de Isus, şi, .. I-au cerut să le arate un semn din cer. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Când se înserează, voi ziceţi: ,Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu.’ Şi dimineaţa, ziceţi: ,Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-posomorât.’ Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi? (Matei 16:1-3).

      

Liderii vremii învăţaseră să citească şi să memoreze Cuvintele lui Dumnezeu, dar nu puteau interpreta evenimentele lumii în lumina Cuvântului. Ei şi mulţi alţii de atunci şi de azi nu pricep că istoria în sine este istoria Lui (History is His Story).

 

 

 

SEMNE

      

Acelaşi dicţionar (Dicţionarul Explicativ al Limbii Române) defineşte cuvântul SEMN ca fiind un indicator de direcţionare. Pot spune în contextul în care scriu acum şi aci că un SEMN este un indicator de direcţionare la acele vremuri sau soroace. La această rubrică nu veţi găsi zile, luni şi ani (soroace), dar veţi găsi semne ale acestor vremuri sau soroace, semne trăite sub ochii tuturor pământenilor. În această rubrică prezint evenimente ale lumii de azi cu corespondenţă Scripturală începând de la centrul scoarţei terestre, Ierusalimul, la nord, sud, est şi vest şi până la marginile pământului.

           

Cu ajutorul şi inspiraţia Duhului Sfânt, prezint semne ale vremurilor din urmă, ca să vă provoc pe voi, cititorii, în a distinge bine vremurile pe care le trăim, în a înţelege Scriptura mai adânc şi a-i vedea împlinirile scrise cu mii de ani în urmă, vădite şi în vremurile noastre ale secolului XXI.

           

Începând cu ediţia 161 a ziarului, la jumătatea lunii mai 2006, am scris: ”Sunt cel puţin cinci direcţii ale semnelor vremurilor din urmă, direcţii captate în acrostihul SEMNE: Seminţiile lui Israel + Erezii + Muntele Templului + Nenorociri + Esticii (Împăraţii Răsăritului). Consider semnele ca şi telegrame ale Mirelui către Mireasă, ale Domnului Isus câtre Biserica Sa”.

      

În jurul acestor cinci direcţii, pe perioada de peste cinci ani, am prezentat semnele vremurilor din urmă.

 

 

 

 

ÎMPĂRAŢII RĂSĂRITULUI

 

Determinat de evenimentele curente voi rămâne, ca şi în ediţia din iulie 2011, şi în această ediţie la Estici (Împăraţi ai Răsăritului) şi încadrarea lor în escatologia Scripturii.

           

Am fost curios să văd, când am atacat, pentru prima dată acest subiect, şi am aflat că am scris, în decembrie 2002, despre lansarea Esticilor în vremurile din urmă, nespecificând cât de aproape vor fi aceste împliniri.

       

Am urmărit şi urmăresc evoluţia ţărilor din partea de Răsărit, luând ca referinţă, Israelul  şi am două ţinte: China şi India, pentru că aşa cum am afirmat de multe ori, la această rubrică, împăraţii Răsăritului trebuie în vremurile din urmă, să se ridice la nivel de supremaţie, pentru a putea uşor convoca împăraţii lumii pentru lupta de la Armaghedon, amintită în cartea Apocalipsa. Apostolul Ioan prezintă, începând din capitolul 15, cele din urmă şapte urgii ce vor fi vărsate pe pământ, în timpul Necazului Unic din istoria lumii, continuând în capitolul 16, după urgia a şasea, cu un amănunt: Al şaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor, care au să vină din Răsărit. (Apocalipsa 16:12).

      

Întotdeauna am considerat Statele Unite un exemplu clar de a demonstra pământului că Dumnezeu poate interveni în istorie şi aduna la un loc un popor în care să-şi găsească plăcerea. Aceasta a fost America, pentru mult timp, dar, cu durere constatăm că nu mai este.

           
Am ajuns vremuri când împărăţiile Răsăritului o iau înaintea Americii.

      
La sfârşitul anului 2010 miliardarul Warren Buffet, fondator al societăţii de investiţii Berkshire Hathaway, a declarat la Bejing: “Aţi realizat în 15 ani lucruri pe care alte ţări ar reuşi să le facă într-o sută de ani. Aştept cu nerăbdare să văd unde veţi ajunge în 15 ani de acum încolo cu această creştere economică. Ea serveşte nu doar poporului dumneavoastră, ci tuturor celor 6 miliarde de oameni de pe planetă”. (Luni 15 august 2011, investitorul Buffet a declarat pentru New York Times că lui nu-i e frică de creşterea taxelor la „mega bogaţii” americani. Procentual este nimic pentru ei, şi poate ar ajuta ceva la scăderea datoriei americane. Anul trecut Buffet însuşi a plătit taxe doar 17,4 la sută din venitul taxabil, care reprezintă aproape 7 milioane dolari 6,938,744 dolari)

           

Napoleon al III-lea, “Louis-Napoléon”, nepot de frate al împăratului Napoleon  a comparat China cu un gigant care doarme şi a tras următorul semnal de alarmă: „Când China se trezeşte, va cutremura lumea” După o lungă hibernare, China la peste 1,3 miliarde de oameni, dublu cât Statele Unite şi Uniunea Europeană la un loc, se ridică peste noapte. Alături de China se ridică din obscuritate, India, precum şi alte ţări din Răsărit.

      

Se ştie prea bine că secolul XIX a fost secolul Marii Britanii, secolul XX a fost secolul Americii şi că secolul XXI este secolul Răsăritului. Extrapolările rămân la secolul XXI. Oare de ce? Pentru că nu e cazul a merge mai departe. Astfel istoria stă mărturie că în secolul XIX armata britanică a împânzit lumea. Marea Britanie era prezentă în atelierele de lucru ale lumii dominând ştiinţa, economia şi comerţul. Secolul al XX-lea a fost dominat de America. America a dominat lumea pe plan ştiinţific, economic şi comercial. China se împânzeşte în Europa, Africa, toate Americile, ajungând la un nivel logic ca atunci când împăraţii pământului se vor aduna pentru războiul de la Armaghedon, să fie uşor a răspunde împăraţilor Răsăritului.

           

Iată contextul Scripturii: Al şaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din răsărit. Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei, şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. – „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” – Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon. (Apocalipsa 16: 12-16).

           

Am scris mult despre China, şi eram pregătit să vă scriu ceva similar cu cele din articolul de mai jos preluat de pe ziare.com, pe care vi-l redau în întregime:

 

 

 

“China, Craiul Economic de la Răsărit

 

Ziare.com - Actualitate | 07 August 2011

      

 

Drumul Matasii si intortocheatele rute ale mirodeniilor Asiei au lasat loc astazi unei moderne autostrazi pe care marsaluieste in forta yuanul. Moneda apartinand unei treimi din populatia globului se afla intr-o expansiune fara precedent, asediind cetati eterne ale opulentei apusene.

      

Era doar o chestiune de timp ca bancnota verde-brotacel si pound-ul elisabetan sa nu se mai simta in largul lor. Si sa nu mai dicteze economic oriunde ai fi pus compasul si echerul pe mapamond. Singura incertitudine era din ce colt al continentului galben va aparea challengerul. Si, iata, acesta a intrat in ringul unde se bat titanii economiei. El vine din “Tara de Mijloc”, cu armele-i specifice: rabdare, autocontrol, tenacitate, studiu minutios al adeversarilor de competitie.

      

China a aruncat manusa magnatilor de pretutindeni. Procesul iesirii duhului din sticla nu a inceput de ieri, de astazi. Sa ne amintim, cu cateva decenii in urma, intr-o ucenicie pe coordonate tovarasesti, piata romaneasca avea in galantare marfuri cautate datorita calitatii lor, net superioare celei autohtone. Vestimentatie de bumbac, incaltaminte, obiecte de birotica si cate altele.

      

Azi, valoarea lor este una submediocra, deoarece s-a facut rabat spre cantitate. Fenomenul este infloritor, mai ales in tari ca Romania, unde pauperizarea populatiei obliga la achizitionari de produse ieftine si nonvalorice.

      

Aceasta nu inseamna ca exportatorul chinez isi creaza probleme de morala negustoreasca pe vreun meridian al lumii. Difera doar gradul de intoxicare a pietelor vizate si cate milioane de containere parasesc Shanghai-ul.

      

Desigur, exista detalii cu rost cumulativ: cat de permisiv la coruptie este sistemul vamal luat in vedere, puterea de cumparare, gusturile consumatorilor, traditiile lor, posibilitatea “albirii” banetului oneros, ponderea altor marfuri similare, dumpingul abil impletit periodic etc.

      

Banca Centrala a Chinei se afla pe malurile Tamisei de peste opt decenii, cam de pe cand marele crah incepea sa faca ravagii. Acum se afla la un nivel de opulenta, candva imposibil de luat in calcul. Sucursala ei britanica sfideaza, prin recent achizitionatul sau sediu, la capitolul somptuozitate, venerabila Bank of England.

      

De altfel, o multime de banci chinezesti au facut ochi (oblici) in jurul maretului bastion al lirei sterline. O sufocanta retea de minitrezorerii tesute pe bani grei pentru a eclipsa, atat cat se poate, blazonul leilor incoronati de sub crucea English.

 

Restul pare doar o bagatela. Traditionalele taxiuri britanice, acei frumosi carabusi negri, au ajuns a fi manufacturate de o firma detinuta deocamdata partial de catre un producator auto din Shanghai. Acelasi care a devenit proprietarul celebrului concern Volvo. In aceeasi idee, perspectivele Saab ne arata ca exista toate sansele ca si aceasta firma sa semneze, intr-un viitor foarte apropiat, facturi in limba chineza.

      

Seismografele economice de peste Canalul Manecii au reactionat prompt. Cu o minutiozitate si un profesionalism specifice, BBC World Services a dat publicitatii un sondaj demn de toata credibilitatea. Analiza releva fara echivoc ca s-a infiripat o crestere evidenta a ingrijorarii privind mutarea spre est a centrelor de putere.

      

Cancelariile occidentale nu-si ascund ostilitatea vizavi de ascensiunea Chinei. In prima linie a frontului plantat in calea “primejdiei galbene” se afla pilonul german, Hexagonul si cizma italiana cu ale ei flecuri cariate de criza.

      

Dincolo de Atlantic, frunza de artar freamata nelinistita, in vreme ce de pe Wall Street sunt aruncate priviri piezise catre Marele Zid al banilor botezati cu numele unei dinastii, Yuan, incadrate istoric acum sapte veacuri.

      

Devine tot mai categoric ca inventatorii hartiei, busolei si prafului de pusca si-au depus candidatura la titlul de cel mai puternic stat al lumii. Pentru aceasta s-au pregatit indelung. Au vopsit foaia de celuloza in cifre de valoare, au indreptat acul orientativ catre toate punctele cardinale si au aprins fitilul tacut al razboiului biletelor de banca.

      

Fara nuante considerate inutile. Pragmatic, doar in alb si negru, asa cum vedea Confucius celebrul Yin si Yang.”

           

Ce vă zic vouă, zic tuturor, Vegheaţi, a spus Domnul Isus.

           

Pentru toţi cititorii, tare mult vă doresc să aveţi nădejdea exprimată în acest verset: Nu te teme nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi; căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere. (Proverbe 3.25, 26). Dacă nu ai această nădejde şi n-ai experimentat relaţia cu Domnul, vreau să te ajut.

 

Caută-mă la adresa de email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.