Tipărire
Categorie: Emanuel Pavel

America de Nord s-a trezit saptamanile trecute cu o noua criza – a ochelarilor. Mediatizat ca un eveniment ce nu trebuie ratat, eclipsa din August a adus cu ea lipsa echipamentelor destinate pentru a vizualiza in siguranta fenomenul astronomic. M-am bucurat ca nu e criza a ochelarilor de vedere ci doar a celor de eclipsa…Utilizator de ochelari pentru nevoile directe ale vietii am profitat de situatie si m-am gandit cum ar fi sa traiesti intr-o lume oarba sau sa folosesti dioptrii necorespunzatoare.

Lumea nu e oarba, este aproape orbita de propria imagine sau de ce mai sclipeste prin jur. Stiu, afirmatia este discutabila insa cred ca traim in varii situatii, in contexte in care suntem (dis)pusi a vedea realitatea printr-o lentila ce deformeaza, oboseste, cea a diavolului. 

 

Ochelarii diavolului de obicei au functia de a redimesiona, de a vedea un lucru/fenomen, o situatie nu  in parametrii reali. De exemplu, pe plan spiritual cu ochelarii diavolului pe nas vezi un pacat precum ceva scuzabil, de inteles, de neobservat  iar lucruri ce nu merita mentionate sunt exacerbate, supradimensionate, pentru a umple golul de informatie.

 

Satan ne alimenteaza cu minciuni si ne pacaleste simtul moral, denaturandu-l. De fapt chiar actiunea in care suntem invitati sa intelegem lumea(ca sistem), lucrurile din jur prin ochealrii sai este o ispita generalizata ce are efecte la nivel personal si colectiv.

 

Satan intotdeauna va fi preocupat sa focalizeze atentia noastra pe ceea ce aduce placere imediata si nu pe greutatea/durerea  ce decurge din pacat, din actiunea indreptata impotriva codului moral ce a guvernat Universul.

Aidoma unui peste ce gandeste placut despre o momeala ce o vede plutind prin apa, la el patim si noi. Gandim ca e “dulce” despre situatia in care am avem ceva ce nu e al nostru prin mijloace normale.  Intotdeauna ni se pune inainte cat de bine ar fi daca…si niciodata nu ni se spune ce rau ar fi daca…

 

Miopia este evidenta. Prin ochelarii diavolului pacatul este mereu vazut ca o situatia minimala la inceput, o problema personala, ceva privat ce nu are o mare importanta. 

 

Fiecare lucru ce este infaptuit impotriva caracterului moral ce vine de la Dumnezeu e un lucru grav, ce trebuie sa ne sperie prin gravitatea lui. Nu conteaza ca numai noi stim, sau ca se mai intampla si la altii dar “nimeni” nu-I vede sau condamna…toate aceste “justificari” arata fractura logica  a unei distorsiuni optice fata unui pacat indreptat impotriva unor principii ce vin dinspre Dumnezeu, Creatorul intregului Univers.

 

Tot ceea ce crede ca nu se vede va fi contabilizat in momentul in care vom sta in fata tronului de judecta al lui Dumnezeu. Atunci cele mai ascunse ganduri, cele mai soptite vorbe vor fi amplifiate spre rusinea si condamnarea noastra.

 

Aceasta miopie la cere ne predispune satan in momentele in care ii folosim  ochelarii de vedere are o legatura directa cu finalitatea actiunilor intreprinse pe baza unei analize deficiente, gresite. Cel Rau vrea sa intelegem ca actiunile noastre au consecinte minore sau foarte indepartate ce pot eventual uitate.

 

Asa a fost de la inceput. In Eden cand Eva i-a spus ce va pati daca va raspunde favorabil invitatiei sale, Satan a fost rapid si eficient in a-I spune ca nu exista o consecinta: cu siguranta nu ve-ti muri- nu se va intampla nimic groaznic. Realitatea acelui moment o stim acum…sau o ignoram acum.

 

Diavolul ne pune sa ne uitam pe partea gresita a telescopului ce indepartaeza obiectele si nu le apropie. 

 

Chiar daca sunt intarziate pentru o vreme consecintele pacatului nemarturisit vor lovi fara speranta. Toti oamenii ce nu cred despre realitatea unei zile de judecata pentru fiecare pamantean nu sunt nimic altceva decat membri in corul universalist al carui dirijor, satan, le amplifica vocea in ecoul negarii judecatii.

 

Pacatul duce la moarte intr-o forma sau alta (Rom. 6:16).

 

Ochelarii Diavolului nu au de a face doar cu pacatul si consecintele lui. Au de a face cu modul  in care Dumnezeu vrea sa intelegem lucrurile despre pacat si tensiunea existenta intre dragoste/har si ura/neiertare. 

 

Diavolul deformeaza Harul lui Dumnezeu si-l face chestionabil, de necrezut, indoielnic.

 

Iuda, apostolul vorbeste despre cei ce deformeaza harul lui Dumnezeu intr-o maniera senzuala si apoi intr-o negarea a lucrarii de rascumparare ce a fost infaptuita de Domnul Isus Christos. Ii este negata lucrarea si pozitia lui Christos in ansamablul Harului ce ni se ofera de a fi iertati si de a acepta prin credinta si cu pocainta salvarea ce vine de la Dumnezeu.

 

Satan foloseste oameni religiosi pentru a infleunta perceptia corecta despre Harul lui Dumnezeu inducand spectacole ce nu au nimic de a face cu credinciosia si bunatatea lui Dumnezeu.

Harul este inteles uneori doar intr-o matrice materiala…daca ai resurse materiale si esti binecuvantat financiar  - ai har frate, daca nu…ghinion – vorba celui celui ce mai este inca presedinte al Romaniei.

 

Punand o perdea de fum, ca o ceata peste ceea ce Biblia exprima clar, limpede ne predispune spre o trairea plina de senzualitate, egoism si placere. 

 

Crucea devine un fel de divan terapeutic unde cel de acolo ne spune cat de mult ne iubeste neconditionat si cum e gata sa treaca cu vedea orice numai sa ne simtim noi bine.

Crucea  a fost  si ramane un altar iar Cel ce s-a ridicat de acolo prin inviere este Stapanul, Domnul unei vieti noi ce merita traita in paradigma principiilor lui Dumnezeu. 

 

Diavolul vrea sa minimalizeze nu doar consecinta pacatului ci si maretia, sfintenia lui Dumenzeu.

 

Cel rau adora sa banalizeze ce este infinit, etern si sfant. Pentru ca daca Dumnezeu este mic atunci pacatul este infinit mai mic si nu merita mentionat.

 

Ca si copil imi pacea sa “imbunatatesc” caricaturile de prin ziare…ea una celebra  in Romania Libera – una pe zi de Matty. Ei bine adaugam mustati, perciuni, aranjam frezuri al personajelor din caricatura si nimeni nu se supara pe mine. 

Cum ar fi fost daca as fi facut acelasi lucru unei picturi celebre precum Mona Lisa a lui DaVinci? Sa zicem ca as fi putut sa ajung al Luvre Museum si sa ii pun mustati lui Mona Lisa. Intreaga lume s-ar fi scandalizat de nebunia mea pentru ca am distrus o opera de renume a unii autor celebru. Maretia artisului era ridiculizata prin actul meu nesabuit. La fel este si satan..incearca prin noi sa-I puna “mustati” lui Dumnezeu. Si noi uneori chiar credem ca prin asta devenim celebrii... 

 

Mi-aduc aminte ca cineva vorbea despre ochelarii pe care Satan ni-I pune pe ochi dupa ce am infatuit in pacat. Nu conteaza care…

Ne pune niste lentile prin care vedem actul nostru atat de monstruos si enorm incat nu mai poate fi iertat.

Satan vrea sa ne indeparteze prin optica lui de iertarea ce vine de la Dumnezeu.

 

Desi Soarele este considerabil de mare fata de Luna (de vre-o 400 de ori) in timpul eclipsei poate fi acoperit de astrul selenar.

Luna pare in timpul eclipsei la fel de mare sau chiar putin mai mare decat Soarele.

Noi stim ca nu aceasta este realitatea desi o vedem si o simtim oarecum pentru cateva zeci de secunde.

 

La fel si pacatul inceraca sa eclispeze Harul lui Dumenzeu si Maretia Sa. Iertarea pe care o putem primi, gasita in persoana Celui ce a suferit si a murit pe cruce si care s-a dovedit biruitor asupra mortii si pacatului prin faptul ca Dumnezeu l-a inviat a treia zi.

 

Ioan spunea, “va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar, daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihanit.” (I Ioan 2:1).

 

Optica lui Satan ne va juca mereu feste ca sa nu mai pomenim de culorile curcubeului…

Alege nu ceea ce-ti place ci ceea ce iti da viata.

 

 

Emanuel C. Pavel

www.blog.punctul.com