Petrolul şi produsele petroliere sunt prezente în viaţa noastră în fiecare zi fără să ne dăm seama prea mult. De la benzina care o folosim pentru autovehicole, asfaltul pe care conducem, vopseaua, mâncarea pe care o consumăm, care este transportată cu ajutorul motorinei şi a benzinei, plasa în care punem cumpărăturile de la magazin, plasticul în care sunt împachetate produsele pe care le cumpărăm, pantofii care îi purtăm, multe haine cu care ne îmbrăcăm, până la periuţa de dinţi de care ne folosim în fiecare zi şi care este parte din produsele de plastic fabricate pe bază de petrol.
America, aşa după cum am menţionat şi în materialul din numărul precedent, are petrol foarte mult: de 8 ori mai mult decât petrolul din Arabia Saudită. Potrivit unor surse bine documentate, numai în Alaska există ţiţei cât în Arabia Saudită. Potrivit unei declaraţii ale fostului guvernator al statului Alaska din 2002-2006, Francis Hughes Murkowski, la un show TV, Real Time, în Martie 18, 2005 “În Alaska există ţiţei pentru a alimenta întreaga Americă pentru următorii 200 de ani”.
În cartea sa The Energy Non-Crisis (Non-Criza Energetică), Lindsey Williams, un pastor care a petrecut mulţi ani printre mai marii celor nouă companii petroliere care au costruit Conducta Trans-Alaska, descrie foarte multe amănunte pe care omul de rând nu ar trebui să le ştie despre manevrele care se petrec la nivel mondial şi naţional când este vorba de explorarea ţiţeiului din Alaska.
Mai jos sunt câteva idei extrase din această lucrare.
“America ar putea să aibă benzină la preţul de 1.5 dolari pe galon până la anul viitor, numai dacă preşedintele George Bush, vicepreşedintele Dick Cheney şi administraţia de la Washington sunt cinstiţi cu populaţia americană.”
“America ar avea asigurată producţia de gaze naturale pentru următorii 200 de ani, chiar dacă orice sursă din cele 48 de state de jos ar fi oprită. În fiecare zi se pompează 28 316 847 metri cubi înapoi în pământ în câmpul petrolier de la Prudhoe Bay, gaz care este extras împreună cu petrolul. Pentru aceasta se folosesc 48 jeturi de avion 747 pentru a pompa aceste gaze înapoi în pământ.”
“Extragerea unui baril de petrol din pământ în Arabia Saudită costă 5 dolari şi 3 dolari pentru un baril de ţiţei din Alaska”.
“Preţul pe care îl plătim la staţiile de benzină, este o formă de taxare, fonduri care intră în conturile celor câteva persoane care controlează lumea. Acestea sunt pesoanele din spatele Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi a Băncii Mondiale”– a declarat domnul Lindsey la o prezetare de carte la “The Granada Forum” unde şi-a expus lucrarea The Energy Non- Crisis.
Statul Alaska este unul dintre cele mai mari state din America. Este pe locul 4 ca mărime dintre cele 48 de state “de jos”. America are 50 de state, dintre care 48 sunt împreună, iar Alaska şi Hawaii sunt separate.
Populaţia statului Alaska este concentrată în jurul oraşului Anchorage, unde locuiesc 60% din locuitori.
Prin acest stat trece cercul arctic, care este o linie imaginară în jurul globului. În partea de nord a acesteia este cel puţin o zi pe an, când 24 de ore este lumină şi 24 de ore de întuneric.
Tot aici în partea de nord a Cercului Arctic se află lanţul muntos numit Muţii Brooks, iar în partea de nord a acestor munţi se află regiunea numită Nord Slope (Panta de Nord) care este o arie foarte vastă dedesuptul căreia se află o rezervă vastă de ţiţei. Este o parte pustie a statului Alaska, fără prea multe forme de relief şi fără prea multă vegetaţie. Numai în lunile de vară, deşertul îngheţat se transformă într-o zonă feerică, plină cu verdeaţă şi flori.
Prin această câmpie pustie, trece, de la nord la sud, cea mai mare conductă de petrol din lume.
Aici se află o zonă, numită Prudhoe Bay, unde mai multe companii petroliere extrag ţiţei într-o cantitate redusă, din cauza legilor şi regulilor în vigoare, impuse de către guvernul american. {iţeiul de aici alimentează 20% de producţia de petrol a Statelor Unite.
Conducta de petrol, numită Trans-Alaska Pipeline System (Sistemul de Conducte Trans-Alaska), face legătura între mai multe câmpuri petroliere din partea de nord a statului Alaska, de unde transportă ţiţeiul într-un port de unde îşi continuă drumul spre diverse rafinării.
Conducta are o lungime de 800 de mile (1,300 km). A fost construită în 1977 şi de atunci, prin ea au trecut peste 15 miliarde de barili de ţiţei. A costat 8 miliarde de dolari şi a fost finanţată din investiţii private, mai precis un consorţiu format din nouă companii petroliere.
Pentru construirea ei, au fost necesare crearea de adevărate “orăşele” pentru adăpostul muncitorilor care au lucrat la acest proiect. Materialele de construcţii au fost aduse cu ajutorul avioanelor Hercules care sunt printre cele mai mari aeronave din lume.
În partea de nord a Munţilor Brooks, solul este îngheţat tot timpul anului, până la adâncimea de 1,900-2,100 ft (579-640 m). Rezervorul de ţiţei de aici, din zona Prudhoe Bay, se află la o adâncime de 8,700 ft (2652 m) de unde este extras la suprafaţă. Lichidul de aur, cum mai este numit, are o temperatură de 135 F (57C) şi vine la suprafaţă prin presiune naturală arteziană.
Potrivit specialiştilor din domeniu, ţiţeiul de la Prudhoe Bay va continua să iasă la suprafaţă pe aceată cale, pentru cel puţin următorii 20 de ani fără a fi nevoie de alte metode de extragere, la o rată de 2 milioane de barili pe zi. Această cantitate vine numai dintr-un rezervor, iar rezervoare ca acesta sunt mai multe în Alaska, însă foratul este interzis de către guvernul american.
Potrivit domnului Williams, în timp ce dânsul se afla în exerciţiul funcţiunii ca pastor şi consilier spiritual pentru angajaţii celor 9 companii pentroliere din Alaska, s-a descoperit un zăcământ de petrol care ar putea să alimenteze întreaga Americă pentru o perioadă foarte îndelungată de timp. Însă nu după mult timp, această ştire a fost clasificată Strict Secret, de către guvernul american.
Pe la începutul anilor 60, petrolul a fost ales ca o metodă de control a lumii. Moneda mondială nu este nici dolarul, nici euro, nici alte monede ci este PETROLUL. Aşadar, atâta timp cât acesta se va comercializa în dolari, acesta va râmâne moneda lumii.
Bineînţeles că putem să mergem “cu valul” şi să credem ceea ce ne este spus peste tot în mass-media despre preţul ridicat al carburanţilor: că rezervele de petrol sunt pe sfârşit, că cererea este mai mare ca oferta, că este vina speculanţilor etc.
Însă de ce oare atâta linişte în jurul rezervelor de petrol din Alaska? Să fie oare o politică secretă la mijloc pe care omul de rând nu trebuie să o ştie? De ce oare chinezii pot să foreze în sudul statului Florida la doar câteva zeci de mile în largul oceanului iar americanii nu au voie să foreze din cauza legilor de mediu?
America şi restul lumii nu este în criză energetică şi respectiv petrolieră.
Potrivit domnului Williams, preţul carburanţilor este manevrat de o mână de oameni care conduc lumea şi care au scopuri bine definite de a pregăti calea pentru evenimentele care se vor întâmpla foarte curând sub ochii noştri. Guvernele lumii, inclusiv cel american, sunt conduse de această mână de oameni, care pregătesc calea venirii anticristului. Vremurile sunt tulburi. Timpul este pe sfârşit. Suntem noi gata pentru ce va veni?