Suntem din nou în preajma Zilei Recunoştinţei (Thanksgiving). Ar trebui să ne concentrăm mai mult la lucrurile pentru care suntem recunoscători anul acesta: - familie (soţie, soţ, copii, bunici) dacă îi avem
- sănătate, pe care nu o preţuim şi o considerăm ca pe un dar fără preţ, dar pe care o preţuim numai când este în primejdie
- prieteni, pe care îi desconsiderăm de multe ori, dar care sunt parte din cercul nostru social, din viaţa noastră
- poprietăţi (casă, maşină, aparate electronice) pe care ni le-am dorit atât de mult şi pe care nu mai punem mare preţ, odată ce intrăm în posesia lor.
Şi am avea multe lucruri pentru care ar trebui să fim recunoscători, să nu mai vorbesc de mâncarea din abundenţă, apa curentă şi alte condiţii pe care nici măcar nu le mai luăm în seamă.
Am fost recent în ţară, aşa după cum probabil aţi observat din materialele anterioare şi la toate casele pe care le-am vizitat, am fost surprins de lumina stinsă pe care “un bec de-o sută” o dădea într-o încăpere, românii fiind foarte conservatori când vine vorba de economisirea curentului, care a ajuns să fie considerat mai mult un lux decât o necesitate.
Când a fost ultima dată când am mulţumit lui Dumnezeu pentru lumina din belşug pe care o avem în căminele noastre? Când a fost ultima dată când am mulţumit lui Dumnezeu pentru apa de la robinet sau gazul metan care ne menţine casele la o temperatură constantă? Sau când am mulţumit ultima dată lui Dumnezeu pentru confortul în care trăim şi uităm de cele mai multe ori, că nu suntem poate cu nimic mai buni decât mulţi cărora soarta nu le oferă o coajă de pâine pentru ei sau pentru copiii lor? Poate nu suntem cu nimic mai buni decât cei care şi-au pierdut locurile de muncă sau cei care şi-au pierdut casele şi proprietăţile.
Suntem cu toţii umbriţi de aceiaşi nouri negrii economici care ne înnegresc viaţa în fiecare zi, în această perioadă a anului 2008, mai mult ca niciodată. Nu am greşit cuvântul “nouri” din titlu, ci m-am inspirat din versurile lui Alexei Mateevici, care se referea la limba română ca fiind “Roi de fulgere ce spintec / Nouri negri, zări albastre”.
Aşadar, cea mai mare economie a lumii, a intrat oficial în recesiune, începând cu primăvara acestui an, mai precis în aprilie şi îşi continuă căderea liberă, în timp ce în jur de 200 de mii de persoane îşi pierd locurile de muncă în fiecare lună, aici în aşa zisa “Ţara Făgăduinţei”.
Potrivit unor studii recente conduse în perioada 10 - 23 octombrie de către Asociaţia Naţională pentru Afaceri Economice (National Association for Bussiness Economics sau NABE), viitorul economic al Americii nu este deloc roz. Aproximativ 96 la sută dintre economiştii citaţi, sunt de părere că recesiunea economică este în plină desfăşurare şi o mare parte dintre ei, susţin că aceasta va dura cu mult mai mult peste anul 2009.
O ţară se află în recesiune, dacă economia scade două trimestre la rând. Economia americană a scăzut numai ultimul trimestru cu 0.3 la sută. A fost cea mai drastică scădere din ultimii 7 ani, mai precis din 2001, când a avut loc ultima recesiune.
Potrivit domnului Chris Varvares, preşedintele Macroeconomic Advisers, “specialiştii din domeniul economic, sunt foarte pesimişti în ce priveşte economia Statelor Unite din următoarele câteva semestre, aceasta şi datorită, în mare parte, problemelor din sectorul financiar”.
Economiştii NABE prevăd
- o scădere economică de 2.6 la sută în ultimul semestru al acestui an
- o scădere economică de 1.3 la sută în primele trei luni ale anului viitor.
- GDP-ul (Gross Domestic Product) Statelor Unite va fi mai mic în 2009 decât cel din 2008
- o rată anuală a şomajului de 7.5 până la 8 la sută sau chiar 10 la sută, în unele luni ale anului
Potrivit Biroului Statisticilor Muncii (Bureau of Labor Statistics) rata şomajului în prezent este de 6 la sută cu 1.3 la sută mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului.
Ultimii indici economici arată că ultimele luni, octombrie şi septembrie au fost dintre cele mai neproductive din ultimii ani, să nu mai vorbim de prima jumătate a acestei luni, cănd produsul economic brut (GDP) al Statelor Unite, a scăzut cu o viteză record.
Însă problema se simnte la nivel mondial. Recent, Japonia a declarat că se află, oficial, în recesiune, alătruri de Europa şi alte ţări ale Asiei.
Potrvit datelor de ultimă oră, încetinirea economică a Statelor Unite, potrivit specialiştilor din domeniu, s-ar putea să dureze până la 14 luni, care o va face cea mai mare recesiune de la cunoscuta Marea Depresiune a anilor ‘30, când America a trecut prin cea mai mare criză economică din istoria ei.
Pentru a uşura criza economică, Federal Reseve a redus rata dobânzilor la doar 1 procent, un nivel care a mai fost atins doar odată în ultimul secol.
Preşedintele Federal Reserve, Ben Bernake, a subliniat că criza economică va dura o vreme, cu toate că guvernul a aprobat aşa numitul “pachet de ajutorare a economiei” de 700 de miliarde de dolari.
Potrivit domnului Alan Greenspan, fostul preşedinte al Federal Reserve, Statele Unite vor trece prin cea mai mare criză economică din perioada celui de al doilea război mondial. Aceasta se va sfârşi când preţul proprietăţilor se va stabiliza.
Piaţa ipotecară a cunoscut cea mai mare creştere în 2006, iar de atunci a început să scadă vertiginos. Din vara anului 2006, sute de mii de proprietari şi-au părăsit casele, mulţi forţaţi să dea faliment şi astfel s-a creeat un excess de aproape 600 de mii de case de vânzare, iar la acestea s-au adăugat în jur de 200 de mii de case noi, sufocând astfel piaţa ipotecară şi de atunci lucrurile par să fi meargă tot în jos.
Cum am putea numi situaţia economică altfel, decât sumbră? Să fie aceasta doar nişte "nouri negri" care or să treacă sau au ajuns peste noi că aşa trebuiau să ajungă? Să fie acestea “semnele” care trebuie să se întâmple la sfârşitul vremurilor? Să fie aceştia doar o înscenare, ca apoi să vină “omul” care să “salveze” întreaga lume de la dezastru economic? Mă refer la anticristul care are să vină şi nu va zăbovi pentru a aduce “pace şi linişte” în lume. La nivel înalt se vorbeşte, dacă nu cumva, s-a hotărât deja într-un meeting foarte recent al G20, pe data de 15 noiembrie, despre un “fond mondial monetar” care va rezulta într-o monedă unică mondială, o unealtă puternică pentru manipularea maselor. Întrunirea celor 20 şefi de state, printre care Brazilia, China, India, Arabia Saudită, Africa de Sud, ţările membre ale Uniunii Europene, Australia şi bineînţeles Statele Unite şi Canada, nu a fost la voia întâmplării, ci mai a fost mai degrabă un pas înainte în formarea unui guvern mondial, care o să aibă un conducător unic.
Trăim noi oare timpurile din urmă? Unde zboară timpul aşa de repede, că doar numai ca ieri a fost Ziua Recunoştinţei? Cât mai suntem şi avem posibilitatea, să muluţumim lui Dumnezeu pentru ceea ce suntem şi avem, chiar dacă suntem umbriţi de nouri negri care s-au abătut peste noi.