"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

În sat, pe ulița ‘nfundată
Ascuns prin tufe, prin tărâm
Se-ascunde falnic ca altă dată
Copacu falinc, renumit salcâm.


Prin el, un dans de gâze amorțite,
Un cârd de gâze şi furnici,
Ți-aduc aminte ațipite
De a ta familie, de bunici.

Ți-aduce aminte de iubiri trecute,
De flori şi amintiri ce dor,
Mireasma dulce a locurilor sfinte
Cu visuri nemplinite ce nu mor.

E primăvară şi e-n floare
Din el se scurg flori ca neaua în amurg
Şi răspândesc miros ce doare
A dor, a soare şi amintiri ce curg.

Sunt pline florile de viață,
De albinuțe ce zoresc cu spor
De gâze şi furnici ce-arată
Că viața-i mult mai mult decât un zor.

Din florile amorțite de pe-o cracă
Se scurge parcă un polen din rai
Cu un parfum din altă lume parcă
Ce răscoleşte amintiri din trai.

E un miros parcă din altă lume
Miros din basme sau poveşti
Lăsând în urmă amintiri şi urme
Uitând de tot pe ce lume trăieşti.

Ce gingăşie e-n natură
În florile ce falnic trec
Care se sting şi se topesc ca viața dură
Se duc şi ‘n veci se vestejeşc.

Se lasă seara peste copacu nostru
Cu ceața caldă cu miros de fân
Cu amintiri, cu tot trunchiul ilustru
Cu tot de parcă ar fi român.