Sunt în România. M-am gândit ca, pentru moment să lăsăm politica sau economia şi să ne întoarcem pentru câteva clipe în România. Pentru cei nostalgici, care o îndrăgesc şi le este dor de ea, vă aduc veşti bune şi mai puţin bune, originale, de pe pământul mioritic unde am revenit să îmi văd părinţii, fraţii şi surorile, rudele, vechii prieteni şi meleagurile unde am crescut.
(faceţi click pe imaginea din stânga, pentru mai multe imagini din România)
La oraş
România, a rămas la fel, într-o oarecare măsură. Aceeaşi oameni, dar schimbaţi, aceleaşi locuri, dar oarecum schimbate, aceleaşi „dacii” (autovehicole construite pe vremea regimului comunist, considerate “mândria” ţării), un semn amar al regimului, care circulă peste tot şi îţi oferă un contrast izbitor cu noile „four by foruri”, mercedesuri, audi, bmw sau mai ştiu eu ce marcă străină pe care cei care şi le permit le gonesc ca pe nişte “cai scăpaţi din hăţuri” ignorând de multe ori regulile de circulaţie, pentru că, ei sunt mai importanţi şi pot să le ignore.
Spun „reguli” pentru că aici în ţara noastră scumpă, se circulă „ca în vestul sălbatic”. Aici chiar că se circulă defensiv: conduci autoturismul şi eşti “cu ochii-n-patru” pentru că nu ştii de unde “sare iepurele”, ce fel de conducător auto te loveşte “într-o grabă”. Marcajele drumurilor şi agenţii de circulaţie (poliţişitii) sau lipsesc cu desăvârşire, sau sunt “invizibili”. Dacă ar trăi Caragiale, precis că ar numi circulaţia din România “o circulaţie nebună, nebună, nebună”, în loc de “o lume nebună, nebună, nebună”.
În municipiul Arad, unde m-am născut, am mers mai multe zile la rând. Oraşul arată ca un şantier. Se construieşte peste tot, un semn bun al investiţiilor europene şi a aleşilor municipiului. De Arad, mă leagă multe amintiri: faleza Mureşului, localuri unde mă opream pentru o cafea sau un suc, străzile pe care umblam când eram student şi clădirile, care în principiu au rămas aceleaşi. De data aceasta am venit aici cu “treabă” şi astfel am ajuns la Policlinica Laser System pentru ceva care mă deranja de ani de zile, ce a necesitat o interveneţie care în America m-ar fi costat o mică avere. Nu este vorba de operaţie estetică şi nici de dantură.
Materialul de faţă nu vreau să fie considerat “free advertising”, nici nu am fost plătit pentru aceasta, ci mai degrabă este o dovadă concretă că şi în România se poate munci şi trăi cinstit. Se poate merge la medic fără să “dai dreptul” şi să fii tratat cu respect şi demnitate.Aici, am întâlnit un personal format din tineri amabili, competenţi, care au efectuat cursuri de specialitate atât în ţară cât şi în străinătate.
Aici l-am întâlnit pe domnul Dr. Hajjar Abdul Jawad, originar din Siria, dar care din ’77 s-a îndrăgostit de România. A fost ucenicul vestitului chirurg de talie internaţională Prof. dr. doc. Constantin Caloghera. Domnul Jawad, este un chirurg de talie naţională specializat în chirurgie generală, de-a lungul timpului efectuând nenumărate operaţii estetice şi de corectare a ţesuturilor afectate de cancer la sân şi alte părţi ale corpului.
Policlinica a fost deschisă în anul 2000, de către Dr. Sherzad Asad Fatah şi avea pe atunci 7 medici, o asistentă, un optician şi o registratoare. Iniţial sediul a fost pe strada Spitalului. Sediul actual este pe strada Andrei |aguna, nr. 14. În 2004 localul s-a extins cu un bloc operator, unde se efectuează intervenţii chirurgicale de mare performanţă.
În prezent, Policlinica are 64 medici, 14 asistente, un optician şi personal auxiliar de 14 persoane.
Policlinica Laser System s-a impus în peisajul medical arădean prin profesionalismul colaboratorilor săi şi prin dotarea de ultimă oră de care dispune.
Policlinica oferă o gamă largă de servicii medicale (peste 20 de specialităţi): Chirurgie maxilofacială, Stomatologie, Ginecologie, Endocrinologie, Oftalmologie, ORL, Chirurgie plastică şi estetică, Dermatogenerologie, Fizioterapie, Cardiologie, Tratament laser, Teuropsihiatrie infantilă, Neurologie, EEG, Chirurgie, Pediatrie, Psihologie, Infec;ioase, Medic familie, EKG, ECHO, Screlozări varice, Audiograme, Psihoterapie, Tratament Laser Medical, Intervenţii chirurgicale cu Laser, Transplant Păr, Epilare definitivă cu Laser, Rame Ochelari, Montări lentile ZEISS.Întocmiri fişe auto, Fişe pentru angajare, Fişe port armă.
La ţară
Sunt în apropiere de Arad, la păriţii mei, într-un sătuleţ la vreo 30 de mile (40km) est, de municipiu. Se numeşte Chier.
Drumul de la ţară la oraş, trece prin Târnova, Măderat, Mâsca, Galşa şi Şiria lui Slavici. Îmi place că de la Şiria la Arad, prin localitatea Horea, toate “holdele” sunt lucrate ca la carte. Hectare întregi sunt pregătite pentru viitoarea cultură cu utilaje de ultima oră. Însă şi sute de hectare de porumb aşteaptă încă să fie recoltate şi poţi să vezi hectare de pământ unde grâul a încolţit şi a schimbat întreaga suprafaţă ca într-o mantie verde.
Sunt undeva, într-un loc uitat de lume. Parcă şi cântatul cocoşului şi lătratul câinor dimineaţa, sunetul clopotului din turnul vechi al bisericii, turmele de vaci şi oi care “curg la vale”, turmele de gâşte de pe uliţă, tropotul cailor de la căruţele învechite care se mişcă agale pe asfaltul prăfuit şi marcat de gropi din loc în loc, oamenii care te privesc ca pe un străin venit din altă lume, vorbele de salut, jargonul de la ţară, apa care se scurge încet în valea năpădită de sălcii, bătrâna care aşteaptă în prispa casei copiii plecaţi departe, sunt rupte parcă dintr-o poveste neadevărată, din trecut, să nu mai amintesc uliţele strâmte mărginite de o potecă îngustă de 2 ft. acoperită de iarbă, pe care noi de aici îl numeam “trotuar”, şi pe care circulam cu bicicleta când satul era cufundat într-o beznă adâncă.
Aici, am participat la sărbătoarea “Fiii Satului” organizată de către biserica unde am crescut, păstorită de Petrică Popa care a fost ajutat să organizeze această sărbătoare de către Moise Lucaci, care, ca şi mine şi mulţi alţii, este tot un fiu al satului Chier.
Biserica a fost plină de fii ai satului. Au fost mulţi, plecaţi de mult prin lume, pe la oraş, prin alte ţări, însă au fost şi mulţi care au lipsit, mulţi dintre ei au plecat la cele veşnice. La sărbătoare au mai participat, dintre oficialităţi, Rev. Riviş Tipei, Cornel Urs, primarul comnunei Târnova, de care aparţine satul, Florin Farcaşiu şi viceprimarul Gabor Cornel.
Au fost mulţi pe care i-am recunoscut şi peste care timpul şi-a lăsat amprentele şi de care m-am bucurat să îi revăd: vechi prieteni cu care am crescut, persoane pe care le consideram “în toată firea”, acum sunt consideraţi bătrânii satului. Copiii pe care i-am lăsat în urmă, când am părăsit eu ţara, au acum ei copii.
Foarte mulţi sunt plecaţi peste hotare la lucru. Sătenii, pe care i-am cunoscut când eram printre ei, acum mă privesc ca pe un străin. S-ar putea să fiu eu “un străin”, dar inima îmi bate tot pentru locurile unde am crescut şi unde am copilărit. Nu ştiu dacă numai eu sunt în această situaţie, însă îmi place să cred că mulţi dintre cei care care au plecat, sunt în asentimentul meu. Cred că există ceva în noi care ne atrage “la vatră” oriunde ne-am afla.
Timpul tace şi trece şi îşi lasă amprenta asupra noastră, asupra locurilor în care am trăit. “Cât mai suntem, cât mai sunt, mângâiaţi-i pe părinţi” spun versurile unui cântec. Eu aş zice “cât mai suntem, cât putem, să nu uităm de cei mai trişti ca noi, de părinţii care-şi plâng, copilul’n bătătură, de cei de aproape sau de departe de noi, pentru că ziua de mâine nu este a noastră”.