Home Marcel Urs La implinirea vremii
La implinirea vremii PDF Print E-mail
Written by Marcel Urs   
Friday, 23 December 2016 23:02

An de an, noi românii de pretutindeni, sărbătorim cu același entuziasm, Sărbătorile de de iarnă, Crăciunul și Anul nou. Pentru fiecare dintre noi, acestea au aceeași însemnătate: nașterea Mântuitorului Isus Hristos la Crăciun și trecerea într-un nou an, la Anul Nou. Este o perioadă de revizuire a trecutului, de luări de decizii noi, de depănări de amintiri și crearea unor amintiri noi, de petrecere a timpului cu familia și prietenii, de odihnă a trupului și a sufletului și nu în ultimul rând, o perioadă de belșug de mâncare. Sărbătorile ne răscolesc amintiri mai noi sau mai vechi, amintiri pe care le-am acumulat de-a lungul anilor, încă de când eram copii. De fapt amintirile de sărbători, încep cu copilăria noastră, cu tradițiile noastre.

Dacă în România, tradițiile abundă de la regiune la regiune, prin tot felul de manifestări și acte care mai de care adâncite în istorie, începând de la împodobirea bradului, sacrificarea porcului (din care se fac tot felul de aperitive, din care nu lipsesc cârnații, caltaboșii, toba, jumările, slănina fiartă), coacerea cozonacilor și a altor prăjituri, mersul cu colindul în noaptea de Ajun, mersul cu Steaua, cu Turca, cu Ursu și multe alte manifestări teatrale, americanii se rezumă doar la împodobirea bradului și împodobirea casei în interior și exterior cu ornamente și luminițe. Dar poate dintre toate obiceiurile românilor, cel mai mare obicei, sau tradiție este mersul la biserică (orice denominațiune creștină). Însă acesta nu ar trebui să fie un obicei, ci mai degrabă un gest de respect și o dorință personală de a ne întâlni cu Hristos. Isus Hristos a fost întotdeauna la polul opus al obiceiurilor, de aceea și multele discuții cu fariseii care erau copleșiți de tradiții.

 

 


Pentru americani, sărbătoarea Crăciunului și a Anului Nou, nu mai abundă în multe tradiții, ci se mulțumesc să stea acasă, să se odihnească și se uită la televizor, dacă nu merg la servici în ziua de Crăciun sau Anu Nou. Multe companii aleg să opereze chiar și în ziua de Crăciun sau Anu Nou.


Românii americani încearcă să continue câteva tradiții de Crăciun, mai ales mersu la biserică și o parte din ei mersul cu colindul. Îmi aduc aminte că pe la începuturile mele în America, am mers și noi cu colindul în Ajunul Crăciunului. Locuiam într-un apartament cu două camere. Când am ajuns și pe la noi și grupul nostru a început să colinde, niște vecini au ieșit agitați afară pentru că le-am întrerupt liniștea și ne-au amenințat că sună la poliție pentru deranj după miezul nopții.


Anul acesta, am fost plăcut surprins cu câteva seri în urmă să avem niște colindători de la un liceu din apropiere. Am crezut prima dată că sunt ceva prieteni, pe care îi așteptam să vină la noi, dar am realizat surprinși că erau niște tineri care mergeau pe străzile noastre și colindau din casă în casă și adunau fonduri pentru diferite activități școlare. Aveau o pălărie plină cu bani, la care am participat și noi cu bucurie. M-am gândit, după ce au plecat, că de peste 13 ani de când locuim aici, nu am auzit niciodată colindători americani la ușa noastră. Să fie oare aceasta o schimbare din pricina alegerilor care au avut loc în America?


Libertatea și belșugul de care ne bucurăm de sărbători, cred că este cea mai mare binecuvântare pe care o socotim ca și cum ni s-ar cuveni. Citeam recent că sultanu din Brunei (o țărișoară bogată în petrol și resurse naturale, undeva la sud de Filipine) a decretat că oricine este prins că sărbătorește Crăciunul, este pedepsit cu 5 ani de închisoare. Chiar și aici în America, se încearcă, sau cel puțin s-a încercat, în timpul vechii administrații a lui Obama, să se suprimeze orice urmă de sărbătorire a Crăciunului. Noul președinte ales, a promis că va suporta și va promova sărbătoarea Crăciunului, la început, prin folosirea salutului tradițional de Crăciun Fericit (Mery Christmas).


Așa după cum știm, noi cei care am trăit sau am prins puțin din regimul comunist din România, în jurul sărbătoarilor de iarnă s-a folosit salutul de “Sărbători Fericite” iar salutul de “Crăciun Fericit” nu s-a folosit de loc ba chiar și acuma, folosind salutul de “Crăciun Fericit” este oarecum stângaci.


În principiu, nașterea lui Hristos pe pământ, a schimbat cursul intoriei omenirii. A împărțit istoria în două. Înainte de Hristos (î.Hr.) înseamnă tot ce s-a întâmplat înainte să se nască Hristos, înainte de anul 1, iar după Hristos înseamnă tot ce s-a întâmplat după ce s-a născut Hristos, când a început anul 1. Înainte de Hristos înseamnă numerotarea inversă a istoriei... de la creare și până la anul 0, anul 0 simbolizeaza venirea lui Isus pe pământ fiind perioada de la care datarea anilor a început să fie cea cunoscuta de noi astăzi (ex. anul 1, 2, 3,4,5,2010,2016 etc).


Hristos nu s-a născut la data de 25 decembrie. Crăciunul a fost sărbătorit pentru promadată pe 25 decembrie în 336, în timpul împăratului roman Constantin (el a fost primul împărat roman creștin). Câțiva ani mai târziu, Papa Iulius I a declarat oficial că nașterea lui Isus va fi sărbătorită pe 25 decembrie. Potrivit unor teorii, probabil data nașterii lui Hristos, ar fi fost cândva la începutul toameni, pentru că păstorii erau încă cu turmele lor la păscut, înainte ca oile să fie aduse în sat. Data nașterii lui Hristos nu este atât importantă pe cât este important evenimentul și mesajul nașterii Lui Hristos în viața noastră.


Actualul sistem creştin de măsurare a timpului a fost consacrat de către monahul Dionisie cel Mic, care a proclamat anul 754 de la întemeierea Romei, drept anul naşterii lui Hristos.


Din punct de vedere istoric şi ştiinţific, acest aspect este înţeles şi judecat greşit. Anul naşterii lui Hristos nu coincide cu anul 1 (nu există anul 1 înainte de Hristos şi nici anul 1 după Hristos, după cum nu există nici vreun presupus an 0).


Anul naşterii lui Hristos este legat indirect de anul morţii lui Irod cel Mare. Isus S-a născut, după cum spune Scriptura, „în zilele împăratului Irod cel mare“ (Matei 2:1, vezi şi Luca 1:5). Moartea lui Irod s-a petrecut „cu puţin timp înainte de Paştele“ anului 750 de la întemeierea Romei, adică în primăvara anului 4 înainte de Hristos, după cum numărăm astăzi. Aşadar, Hristos S-a născut înainte de anul 750 de la întemeierea Romei, adică înainte de primăvara anului 4 înainte de Hristos.


În consecinţă, calendarul lui Dionisie e în urmă faţă de realitate cu vreo 3-4 ani. Din păcate, această greşeală continuă, de atunci, să se perpetueze în istorie. Naşterea lui Hristos trebuie localizată în timp cu câţiva ani mai devreme decât prevede calendarul lui Dionisie.


Dar cu câţi ani mai devreme ar trebui stabilit evenimentul naşterii lui Hristos, în raport cu antichitatea precreştină?


După cum e lesne de înţeles, Dumnezeu nu a aşteptat anul 1 sau anul 0 sau căderea Imperiului Roman, şi nici sfârşitul Olimpiadelor pentru a-L trimite pe Fiul Său Întâi născut în lume. Cu toate acestea, este limpede că nu L-a trimis „la întâmplare“, într-un moment oarecare din timp, ci „la împlinirea vremii“ (Gal. 4, 4).


Cred că Sărbătorile acestea ar trebui să fie mai mult o reflecție asupra stării noastre spirituale ca națiune, ca individ. O reflecție asupra binecuvântărilor de care benficiem astăzi: libertate, sănătate, familie, prieteni și biserică și nu în ultimul rând de credința în Isus Hristos. O perioadă de mulțumire și reflecții asupra vieții noastre, o perioadă binecuvântată de împărtășire a binecuvântărilor noastre cu aproapele nostru, cu cei mai puțini binecuvântați, cu cei mai triști ca noi, cu cei necăjiți.

 

Last Updated on Sunday, 25 December 2016 08:41
 
Copyright © 2007-2017 Romanian Times. All Rights Reserved!
Please visit romaniantimes.org for the past articles!
 

Revista in format electronic

Editii anterioare

Banners

Polls

Spuneti-va parerea despre acest website