"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Așa cum este consemnat și în Biblie, în perioada evenimentelor descrise în capitolele anterioare, toată lumea din Imperiul Roman, la porunca cezarului Augustus trebuiau să se înscrie în locurile de unde se trăgea familia – neamul respectiv. Am găsit în unele Biblii, chiar cuvântul recensământ. În situația asta, Iosif, care se trăgea din neamul lui David a trebuit să părăsească Galileea – cetatea Nazaretului, înspre Iudeea, cetatea lui David, numită Betleem. Călătoria o făcea împreună cu Maria,care era însărcinată.

 

Ajunși la destinație, n-au putut găsi un loc de odihnă, iar Maria a fost nevoită să-și găsească loc să nască într-o peșteră, unde se adăposteau și animalele. Leagă-nul micului prunc - Iisus a fost ieslea oilor.

Orășelul este situat pe o înălțime pietroasă, 777m deasupra nivelului mării și 1267m deasupra Mării Moarte.

Betleem-ul (casa pâinii în ebraică, sau casa cărnii în arabă) se numea Efrata si chiar Viflaim. Se află în sudul Ierusalimului la 8 km. Pe aceste locuri, Împăratul Roman Constantin, împreună cu mama sa, Împărăteasa Elena au construit o biserică, în anul 335, cu hramul Nașterea Domnului. În timpul revoltei samaritene din 529 Betleem-ul a fost devastat, iar zidurile orașului și biserica distruse, dar au fost reconstruite de către Împăratul Justinian I, considerat cel mai vechi edificiu creștin păstrat aproape intact.

În 614 Imperiul Persan Sasanid a susținut evreii rebeli, a invadat Palestina și a capturat Betleem-ul. Au distrus toate bisericile creștine, mai puțin Biserica Nașterii din cauza picturilor în mosaic ce înfățișau magii persani veniți cu daruri la Nașterea Domnului.

Musulmanii nu au îndeplinit decretul lui Hakim, dat în anul 1009, privind dărâmarea tuturor monumentelor creștine, deoarece din vremea lui Omar (639) acestora li s-a oferit spre slujire o clădire a Bisericii.

Cruciații au cucerit Ierusalim-ul la 6 iunie 1009. Într-o atmosferă de totală înțelegere, francii și bizantinii au contribuit împreună la redecorarea în întregime a interiorului Bisericii Nașterii între anii 1165-1169.

Biserica a mai trecut prin încercări diverse, cum ar fi cutremurul din 1834 și incendiul din 1869, care au distrus mobilierul de lemn al peșterii.

Biserica lungă de 60m și lată de 30m este susținută în interior de 4 rânduri de coloane, 40 de stâlpi din piatră roșie care mai poartă încă urmele vechilor picturi. Zidurile păstreză fragmente din vechile mozaicuri, pe fond de aur reprezentând sinoadele ecumenice și locale.

Peștera nașterii se află sub naosul bisericii, unde se coboară 15 trepte pe scări laterale. Peștera sfântă își păstrează și astăzi vechea formă. Are o formă alungită în direcție est-vest, lungă de 12m, lată de 8m și înaltă de 3m. Pereții sunt îmbrăcați în marmoră.


În partea de răsărit, la picioarele celor 2 scări se află o nișă amenajată ca altar, pe care ortodocșii oficiază Sfânta Liturghie. Sub altarul care este înfipt în stâncă, pe marmora albă a pardoselii strălucește o stea de argint. Steaua are o inscripție în latină din anul 1717, care spune: HIC DE VIRGINE MARIA JESUS CHRISTUS NATUS EST (aici din Fecioara Maria s-a născut Iisus Hristos). Din 15 candele care ard în permanență în jurul stelei, 6 aparțin grecilor, 5 armenilor și 4 romano-catolicilor.

În anul1847, furtul acestei stele a dus la o criză internațională ce a cuprins în întregime Locurile Sfinte, ducând în cele din urmă la Războiul din Crimeea
(1854 -1856).


Ușa pocăinței – o ușă de mici dimensiuni, încrustată în zidul gros de piatră al Bisericii Nașterii – a fost făcută și amplasată în zid în perioada otomană, cu scopul de a împiedica pe necredincioși să intre înăuntru călare. De asemenea, obligă pe vizitator și la o plecare a capului în semn de cinstire a locului. Un motiv bun poate fi acela al unei mai bune apărări în cazul unui atac al musulmanilor.


În clădirile ce sunt în oraș și care sunt legate prin coridoare cu Biserica Nașterii și cu Sfânta Peșteră mai sunt încă și alte multe biserici și altare. Într-un loc este altarul Sfântului Iosif ridicat pe locul unde Ingerul Domnului i-a vestit în vis să fugă cu pruncul în Egipt din calea mâniei lui Irod.

Biserica face parte dintr-un complex ce o înconjoară, acoperind aproximativ 1200 mp. incluzând o mânăstire ortodoxă, una catolică și una armeană.

În anul 1852, grija Bisericii Nașterii s-a încredințat mai multor centre creștine. Astfel, biserica se află în grija romano-catolicilor, a armenilor și a grecilor ortodocși. Grecii se îngrijesc cu precădere, de întreținerea în bună stare a Peșterii Nașterii.

În biserica se află o icoană Făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul numită Betleemisita.