Anul acesta în luna februarie împlineşte zece ani de existenţă, sau mai bine “scris” de apariţie. A avut o copilărie şi fericită şi plină de greutăţi şi neajunsuri, aşa cum au fost şi vremurile. La apariţie, drept tutore, a avut un “triumvirat”, care pe parcurs s-a transformat într-un “duet” - unul dintre curajoşii iniţiatori trecând prematur în lumea celor drepţi, însoţit de regretele, durerile şi suferinţele celor rămaşi.
În toţi aceşti ani s-a străduit să folosească arma “cuvântului” spre uniune în comunitatea românească şi nu spre dezbinare. Chiar dacă cititorii lui aparţineau diferitelor denominaţii, ziarul s-a străduit să respecte valorile moralei creştine, care sunt aceleaşi pentru toţi – dreptate, adevăr şi în primul rând iubire faţă de semenul tău, nu ură şi dezbinare. Probabil că acest ţel suprem l-a ajutat să străbată şi să înfrunte toate greutăţile prin care a trecut.
Acest “copil” a trecut prin toate, datorită grijei şi abnegaţiei cu care a fost înconjurat de cei nu puţini oameni care s-au perindat prin redacţia lui. Cei mai mulţi dintre ei, nici nu aveau o pregătire în domeniu, dar aveau suflet din care puteau da ceva. Şi ca în orice pădure nici el nu a putut fi ferit şi de uscături. Dar acestea au căzut şi cum bobul se alege de neghină, tot aşa şi el încearcă să ţină capul sus pentru a îndeplini ce şi-a propus.