Moise a răspuns, şi a zis: "Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: ,Nu ţi s-a arătat Domnul!` Exod 4:1
…………………………………………………………………………………………………..
Recapitulare:
La chemarea lui Dumnezeu adresată lui Moise să meargă să scoată poporul evreu din robia Egiptului, Moise a ridicat cinci scuze, dar Dumnezeu a avut raspunsuri la toate. El a simțit că a fost:
1. Nevrednic - Cine sunt eu? (Exod 3:11);
2. Necunoscător sau ignorant- Ce să le spun? Cine ești tu (Exod 3:13);
3. de Necrezut sau ineficient - Și dacă nu mă cred? (Exod 4:1);
4. Nedotat sau fără talente - Sunt lent la vorbire (Exod 4:10);
5. Nepregătit sau Neimplicat - Trimite pe altcineva (Exod 4:13)
Scuză lui Moise # 1: Nevrednic - "Eu nu sunt calificat pentru a îndeplini chemarea mea”. Exodul 3:11 ne spune cum Moise a pus la îndoială calificările,competențele sale de a-i scoate pe copiii lui Israel din Egipt.
Scuză lui Moise # 2: Necunoscător – « Eu nu Te cunosc suficient de bine ca să pot împli chemarea mea ». Moise a pledat în fața lui Dumnezeu lipsa cunoștințelor sale despre El, faptul că israeliții nici măcar nu știau numele lui Dumnezeu și atunci ce putea să le spună israeliților. Exodul 3:13 ne spune cum Moise a pus la îndoială cunoștințele despre Dumnezeu și abilitatea de a-și îndeplini chemarea lui.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Scuza #3:-de Necrezut( lipsit de credibilitate) sau ineficient:
În cap 4:1, Moise îi spune lui Dumnezeu că va fi posibil ca oamenii să nu-l asculte:
"Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: ,Nu ţi s-a arătat Domnul!`
Moise prin a treia scuză declară că el nu crede că are puterea de a îndeplini chemarea pe care Dumnezeu i-a făcut-o. Moise s-a îndoit că ar putea convinge pe copiii lui Israel că Dumnezeul părințiilor lor i s-a arătat în pustie și că l-a trimis la ei. Exodul 4:1 vorbește de îndoiala lui Moise în îndeplinirea chemării sale.
În 4: 2-9, sunt redate o serie de comenzi, de probe, date de Dumnezeu lui Moise, menite să consolideze credința acestuia. Comenzile merg de la simplu la complex, cum ar fi aruncarea toiagul la pâmînt, până acolo că el va face ca apa să se prefacă în sânge.
Moise gândea că nimeni (din Egipt) nu îl va asculta și ce argumente poate să le prezinte. Moise a fugit acum 40 de ani din Egipt ca un prinț deosebit de educat și iată-l întorcându-se acum ca un păstor de oi, bătrân la 80 de ani, sprijinindu-se pe un toiag…
Scuza a treia lui Moise: Ei NU MĂ VOR CREDE, cum nu m-au crezut de fapt nici atunci când eram cineva…Oare îi va fi fost frică lui Moise de cădere (de eșec) din nou? Ori a uitat cu desăvâirșire ceea ce
Dumnezeu îi spuse la începutul discuției lor, și anume că prezenta Lui îl va însoți… ca va fi cu el?
Versiunea Bibliei, King James traduce astfel: Moise a început cu cuvintele: ,,Dar dacă ... ", și a fost cu totul ipotetic. Răspunsul lui Moise a fost: "Dar dacă mi se pune o întrebare la care nu am un răspuns?" O interogație întoarsă către sine.
Moise a fost atât de preocupat de ceea ce s-ar putea întâmpla, încât el nu a auzit ce a spus Dumnezeu despre această problemă.
Răspunsul lui Dumnezeu: vei avea autoritate de la Mine. Si uite cum anume:
1. Toiagul tău se va preface în șarpe și înapoi în toiag (Exod 4:2-5 ). Cândva Moise avea mîinile obișnuite cu penițele de scris. Mîini ce trebuiau să se obișnuiască cu șceptrul de Faraon.
Domnul i-a zis: ,Ce ai în mînă?` El a răspuns: ,Un toiag.` Domnul a zis: ,Aruncă-l la pămînt.` El l-a aruncat la pământ, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Moise fugea de el (Exod 4: 2-4).
Domnul a zis lui Moise: Întinde-ţi mîna, şi apucă-l de coadă.` El a întins mîna şi l-a apucat; şi şarpele s-a prefăcut iarăş într-un toiag în mîna lui. Iată`, a zis Domnul, ,ce vei face, ca să creadă că ţi s-a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.`
Și toiagul a devenit un șarpe (nu ca un șarpe); ci a devenit un șarpe adevărat că a fost destul de înfricoșător că Moise a fugit de el.
Dumnezeu îi spune atunci lui Moise: Atinge-l cu mâna și apucă-l de coadă. Aici vedem credință la Moise. Coada este cea mai periculosă porțiune pentru a apuca un șarpe; dar Moise a ascultat de Dumnezeu și nu a fost vătămat.
Prin acest acest mic incident Moise a învățat să facă ceea ce îi spune Dumnezeu, chiar și atunci când este incomod.
Pentru egipteni, șerpii au fost asociați cu divinitatea și fertilitatea. Șarpele a fost un simbol al puterii divine. Prin acest semn s-a demonstrat superioritatea lui Dumnezeu asupara "puterii șarpelui egiptean."
Este important de remarcat faptul că Dumnezeu nu a cerut lui Moise să folosească ceva ce nu avea. Dumnezeu îl întreabă pe Moise: " Ce ai în mînă?` " Dumnezeu folosește ceea ce avem, și nu cere de la noi ceea ce nu avem. Nu vom ști niciodată potențialul maxim de ceea ce suntem în stare dacă nu suntem dispuși să-i oferim lui Dumnezeu ceea ce ne cere. Dumnezeu nu este în căutarea pentru capacitate, El este în căutarea pentru disponibilitate.
Ce este în mâna ta? Acest lucru reflectă un principiu prețios cu privire la modul în care Dumnezeu folosește oamenii - Dumnezeu a folosit ceea ce a avut Moise în mână. Anii de experiență a lui Moise la oi nu au fost inutili. În acei ani Dumnezeu l-a format pe Moise ca să ajungă să înțelegă că orice lucru pote fi folosit pentru slava lui Dumnezeu.
Lui Dumnezeu îi place să folosească ceea ce este în mâna noastră, astfel:
• Dumnezeu a folosit ceea ce a fost în mâna lui Shamgar- (Judecători 3:31),
• Dumnezeu a folosit ceea ce era în mâna lui David- O praștie (1 Samuel 17:49),
• Dumnezeu a folosit o falcă de măgar în mână lui Samson (Judecători 15:15),
• Dumnezeu a folosit cinci pâini și doi pești în mâna un băiețel (Ioan 6: 9).
Moise a răspuns, doar "un toiag": Și cu acest toiag mai tîrziu Moise va despărți Marea Roșie,va lovi o stâncă și stânca va da apă.
În v.20 "TOIAGUL LUI DUMNEZEU." Nu a mai fost toiagul lui Moise, ci toiagul lui Dumnezeu. Dacă viața sau posesiunile tale le pui la dispoziția lui Dumnezeu ele vor deveni: lucrurile lui Dumnezeu.
2. Mâna ta proprie va deveni leproasă. – Exod 4:6-8.
Mâna lui era plină de lepră ca zăpada - lepra se întinde pe tot corpul în solzi subțiri de culoare alba. Lepra, simbolizând judecată, ar fi un semn că Dumnezeu avea puterea de a judeca și de a restabili. Israel va fi în curând restaurat.
Lepra, cel puțin în rândul evreilor, era contagioasă și considerată incurabilă. Printre păgâni, se considera ca fiind cauzată de zeii lor și se presupunea că numai ei ar putea-o elimina. Cert este că o credință similară a predominat printre copiii lui Israel; prin urmare, în cazul în care regele Siriei a trimis pe generalul său Naaman la împăratul lui Israel să-l vindece de lepra lui, acesta și-a rupt hainele și a zis: Oare sînt eu Dumnezeu, ca să omor şi să înviez, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să ştiţi dar şi să înţelegeţi că el caută prilej de ceartă cu mine." 2 Regi 5: 7.
Acest lucru pare, prin urmare, să fie motivul pentru care Dumnezeu a ales acest semn, ca o provocarea instantanee, iar eliminarea acestei boli a fost demonstrația clară a puterii suverane a lui Dumnezeu.
La porunca lui Dumnezeu, Moise a pus mâna, acum acoperită cu lepră, din nou în sânul lui, și a scos-o curată.
Scopul primului semn sau minune a fost de a-l expune pe Moise ca pe omul pe care Domnul l-a chemat să fie conducătorul poporului Său;
Iar cel de-al doilea, pentru a arăta că, în calitate de mesager al Domnului, el era înzestrat cu puterea necesară pentru executarea acestei chemări. În acest sens, Dumnezeu spune în Exodul 4: 8, "Dacă ei nu vor asculta de glasul celui dintîi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn. Acest semn fiind o mărturie clară a misiunii divine a persoanei care efectuează o acțiune. (Psalmul 105: 27).
Fiecare dintre primele două semne a avut de a face cu transformarea. Ceva bun și util (un toiag sau o mână) s-a făcut în ceva rău (un șarpe sau o mână leproasă), și în mod semnificativ, ele au fost apoi transformate înapoi în starea inițială.
3. Apa se va preface în sânge – Exod 4:9.
Cel de a treia semn nu este încă realizat. Moise va trebui să aștepte până când va ajunge în Egipt pentru a efectua minunea aceasta. El va lua apă din Nil și o va turna pe pământ, și apoi se va transforma în sânge. Acest semn ne permite să vedem o altă dimensiune prezentă în primele două semne. Scopul acestor trei semne este acela de a crea credința în copiii lui Israel în Dumnezeul Care a apărut lui Moise și Care a transmis mesajul de eliberare a lor.
Unul din zeii egiptenilor a fost Nilul Însuși. Prefacerea apei Nilului în sânge a constituit o mare insultă la adresa “zeului Nil”. Al treilea semn a fost pur și simplu un semn de judecată.
În plus, Egiptul va fi în curând judecat sub mâna lui Moise. Fluviul Nil a fost sursa de viață pentru Egipt. Egiptenii au recunoscut acest lucru și, prin urmare, au îndumnezeit Nilul. Transformând sângele din nou în apa a demonstrat că Domnul a fost superior "zeului Nil" al egiptenilor. Astfel, semnele au avut două funcții: (1) să demonstreze că Dumnezeu i-a dat putere și autoritate lui Moise și (2) a demonstrat că Domnul este superior tuturor zeilor din Egipt.
Scuzele noastre...
- că oamenilor nu le pasă de mesajul adus de noi din partea lui Dumnezeu…
- că oamenilor nu le pasă de mesajul adus de noi din partea lui Dumnezeu…
Ioan Sinitean, Prezbiter în Biserica Logos din Chicago
…va continua