Home Ioan Sinitean Poporul LEGAMANTULUI
Poporul LEGAMANTULUI PDF Print E-mail
Written by Ioan Sinitean   
Friday, 27 September 2013 00:02

Acum, dacă veţi asculta glasul meu, şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sînt cuvintele pe cari le vei spune copiilor lui Israel.” (Exod 19: 5-6).


Introducere

Cu toate că în zilele lui Adam şi Noe, Dumnezeu a intrat în legăminte universale, care se extindeau la toţi oamenii, mai tirziu s-a orientat doar la o familie (Avraam şi Sara) şi mai apoi a ales o naţiune specială - un singur popor - poporul Israel. Stabilirea lui Israel ca popor ales al lui Dumnezeu a implicat două binecuvântări mari de la Dumnezeu pentru această naţiune, şi anume: a promis lui Avraam descendenţi multi şi un teren special. Dar tot Sfânta Scriptură prezintă că adevăraţii fii a lui Avraam sunt acei ce ascultă, se supun poruncilor lui Dumnezeu şi respectă legământul făcut de Dumnezeu cu strămoşul lor (Vezi texte de referinţă).[1]

Relaţia Dumnezeu - Israel, în Sfânta Scriptură o găsim în foarte multe feluri de prezentare “pictoriale”, astfel:

Relaţia dintre Dumnezeu şi Israel a fost prezentată ca o relaţie dintre bărbat şi femeie. Cu totul interesantă este cerinţa lui Dumnezeu făcută unui profet şi anume lui Osea. Iată ce îi spune Dumnezeu acestuia: « Du-te şi căsătoreşte-te cu o curvă » (Osea 2:19). Aceasta era starea poporului Israel în acel timp: adulter. Israel s-a îndepărtat de Dumnezeu, închinându-se la idoli şi săvârşind cele mai oribile păcate. Nu mai era nici o relaţie între Dumnezeu şi Israel atunci.

Relaţia dintre Dumnezeu şi Israel a fost prezentată ca o relaţie dintre mama şi copilul ei:

„Căci aşa vorbeşte Domnul:,Iată, voi îndrepta spre el pacea ca un râu, şi slava neamurilor ca un pârâu ieşit din matcă, şi veţi fi alăptaţi; veţi fi purtaţi în braţe, şi dezmerdaţi pe genunchi. Cum mângâie pe cineva mamă-sa, aşa vă voi mângâia Eu; da, veţi fi mângâiaţi în Ierusalim!” (Isaia 66:12–13).

Relaţia dintre Dumnezeu şi Israel a fost prezentată ca o relaţie dintre dintre tată şi fiu lui :

„Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului, şi nu te mâhni de pedepsele Lui. Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!” (Proverbe 3:11–12)

Relaţia dintre Dumnezeu şi Israel a fost prezentată ca o relaţie dintre păstor şi oaia sa:

„Cum îşi cercetează un păstor turma când este în mijlocul oilor sale împrăştiate, aşa Îmi voi cerceta Eu oile, şi le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori şi negură.” (Ezechiel 34:12)

Conceptul de “legământ”:

Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte legământul în felul următor:„promisiune solemnă, angajament de a face ceva-învoială, convenţie[2]

Un legământ biblic este un acord-o intelegere, între Dumnezeu şi umanitate, înregistrat în multe texte din Biblie. În Vechiul Testament cuvântul “legământ” vine din l. ebraică “berith”, care are mai multe înţelesuri ca: “ligă”, “confederaţie”, “tratat,” “pact,” “agrement,” “promisiune solemna,” şi “obligaţie”.[3] (folosit în Tanakh (Biblia ebraica) de 264 de ori ).

Cuvântul echivalent în Septuaginta este διαθήκη, diatheke care are înţelesul de “testament” sau “învoială”. Acelaşi cuvânt (diatheke) este folosit în Noul Testament (ce a fost scris direct în limba greacă). Un alt cuvânt din limba greacă care defineşte legământul este” syntheke” care se traduce prin o înţelegere mutuală între parţi inegale.

Cuvântul “legământ” în principal se referă la oricare dintre o serie de acorduri solemne făcute între Dumnezeu şi copiii lui Israel. Deşi legămintele în Orientul Apropiat antic puteau avea paritate între părţi-ambii agreeaza şi pun condiţii reciproce (de exemplu, cum ar fi acordurile dintre evrei şi egipteni), legămintele înregistrate în Biblie au o singură faţă (adică Dumnezeu iniţiaza şi pune condiţii). Cu toate acestea, legămintele pot fi condiţionate sau necondiţionate.


În general, legămintele biblice instituite de Dumnezeu au două importante caracteristici şi anume: condiţiile (sau termenii) şi durata (perioada de valabilitate). În cadrul legămintelor instituite de Dumnezeu, El este acela care pune şi condiţiile şi stabileşte durata lor. Partea omului sau a poporului (ca un întreg) poate fi una din două posibilităţi: de ale accepta sau nu.

În Deuteronom 28-30, aflăm că poporul a acceptat condiţiile legământului. Prin statutul de legământ nu numai că anunţa existenţa unei relaţii ci şi clarifica (definea) felul acesteia, arătând desluşit natura obligaţiilor care trebuie să fie luate :

„Moise a venit şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şi toate legile. Tot poporul a răspuns într-un glas: “Vom face tot ce a zis Domnul.” Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis de dimineaţă, a zidit un altar la poalele muntelui, şi a ridicat douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. ( Exod 24:4)

Pe parcursul Vechiului Testament întâlnim două feluri de legăminte: legământ condiţionat şi legământ necondiţionat.

Legământ condiţionat: când termenii stabiliţi de comun, vor fi puşi în aplicare numai după ce toate condiţiile stabilite prin legământ sunt îndeplinite ( Exod 20, Deuteronom 29 şi 30), între Dumnezeu şi Israel, descendenţii lui Avraam, Isac şi Iacob). Acest legământ se bazează de fapt pe un cuvânt cheie : « dacă ».

Legământ necondiţionat: când termenii stabiliţi de comun se vor aplica indiferent dacă condiţiile stabilite prin legământ sunt sau nu îndeplinite: (Exemple: Dumnezeu şi Adam; Dumnezeu şi Noe; Dumnezeu şi Avraam, Dumnezeu şi David).

Legământ necondiţionat era la urma urmei o declaraţie solemnă a lui Dumnezeu că Îşi va ţine promisiunea indiferent dacă « cealaltă » parte şi-o îndeplineşte sau nu.

Legământul dintre Dumnezeu şi omul sau oameni (popor) nu era un simplu contract, între două parţi egale. Dumnezeu, care este superior omului (fiind Creatorul acestuia), întotdeauna a avut iniţiative:

Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legământul făcut cu El le dă învăţătură.” (Psalm 25:14)

Legământul are de a face şi cu ideea de agrement, de a cădea de acord asupra unei hotărâri comune. De o deosebită frumuseţe literară este expresia lui Amos, profetul « Pot doi oameni să meargă împreună dacă nu s-au învoit? » (Amos 3:3). Dumnezeu va “umbla” numai cu acela care îl acceptă pe El în direcţionare, instruire, etc.…

Elementele legământului în general:

O prezentare a termenilor asupra cărora s-a căzut de acord:

„Anume, jură că nu ne vei face nici un rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine, şi te-am lăsat să pleci în pace. Tu acum eşti binecuvântat de Domnul.” (Geneza 26:29).

Jurământul părţilor de a respecta condiţiile legământului, Dumnezeu fiindu-le martor :

„S-au sculat dis de dimineaţă, şi s-au legat unul cu altul printr-un jurământ. Isaac i-a lăsat apoi să plece, şi ei l-au părăsit în pace.” (Geneza 26:31)

„A luat un vlăstar de neam împărătesc, a făcut legământ cu el, şi l-a pus să jure; dar pe mai marii ţării i-a luat cu el, ca împărăţia să rămână smerită, să nu se mai poată ridica, ci împăratul să-şi ţină legământul, rămînîndu-I credincios. “ (Ezechiel 17:13).

Implicaţiile sau urmările ne îndeplinirii legământului :

„Blestemat să fie omul care va face un chip cioplit sau un chip turnat, căci este o urâciune înaintea Domnului, un lucru ieşit din mâni de meşter, şi care-l va pune într-un loc ascuns!”--Şi tot poporul să răspundă:Amin!” (Deuteronom 27:15).

Premizele Legămîntului

Statutul de « fii a lui Avraam », pe care evreii îl pretindeau atrăgea după sine îndeplinirea, respectarea cu stricteţe a legământului lui Dumnezeu cu Avraam şi cu urmaşii acestuia.

Apostolul Pavel comentează statutul evreilor în felul următor :

« Ei sunt izraeliti, au înfierea (fii ai lui Avraam), slava, legămintele, darea legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele. » (Romani 9: 4). (s.a)

Relaţia lui Dumnezeu cu poporul Israel a fost « materializată » prin legământ şi aceasta relaţie a fost una condiţionată. Dumnezeu le-a promis că dacă vor respecta cerinţele Lui, atunci El îi va face un popor special, deosebit şi-i va binecuvânta ca atare:

Acum, dacă veţi asculta glasul meu, şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sînt cuvintele pe cari le vei spune copiilor lui Israel.” (Exod 19: 5-6), iar în Levetic 26 :15 găsim avertismentul dat de Dumnezeu poporului în cazul neascultării de El şi ne-respectării condiţiilor legământului:

dacă nesocotiţi legile Mele, şi dacă sufletul vostru urăşte rânduielile Mele, aşa încât să nu împliniţi toate poruncile Mele şi să rupeţi legământul Meu,”

În limbajul biblic, această relaţie (între Dumnezeu şi Israel) era considerată ca o logodnă, şi chiar mai mult, ca un legământ de căsătorie:„Te voi logodi cu mine pentru totdeauna…”(Osea 2:19a), iar în versetul următor sintetizează condiţiile acestui legământ: „ Te voi logodi cu mine prin credincioşie...”(Osea 2:22a).

Dicţionarul Explicativ al Limbii Romane, defineşte logodna în felul următor:

Ceremonie prin care un bărbat şi o femeie se angajează să se căsătorească: legământ solemn, promisiune de căsătorie între logodnici. ”[4]


Legămîntul nerespectat

Dar ei au călcat legământul, ca oricare om de rând; şi nu Mi-au fost credincioşi atunci.” (Osea 6:7 ).

În acest legământ, Dumnezeu se identifică ca şi soţ, iar Israel ca şi soţie. Israelul, a promis ca va rămâne credincios soţului ei. Dar istoria poporului Israel e plină de situaţii când acesta nu I-a fost credincios lui Dumnezeu, ci s-a dedat la idoli, lucru considerat adulter de către Dumnezeu.

Redau mai jos câteva versete biblice din care reiese faptul că poporul evreu, poporul ales a lui Dumnezeu, nu a respectat legământul:

„Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, aşa Mi-aţi fost necredincioşi voi, casa lui Israel, zice Domnul!” (Ieremia 3:20)(s.a)

„Domnul a zis lui Samuel: “Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei.”(1 Samuel 8:7).

„În pustie, Mi-am ridicat iarăşi mâna spre ei, şi le-am jurat că am să-i împrăştii printre neamuri, şi să-i risipesc în felurite ţări, pentru că n-au împlinit poruncile Mele, şi au lepădat învăţăturile Mele, au pângărit Sabatele mele, şi şi-au întors ochii spre idolii părinţilor lor. “ (Ezechiel 20:23-24).

De-alungul timpului, relaţia dintre Dumnezeu şi Israel nu a fost cea mai bună; şi aceasta nu din cauza că Dumnezeu ar fi fost capricios, ci din cauza că Israel nu a fost credincios Lui. Ca să-i trezească la realitate, Dumnezeu le-a trimes diferiţi prooroci cu mesaje specifice pentru păcatele săvârşite la data respectivă. Şi chiar atunci, în acele situaţii de relaţii rupte, Dumnezeu încă Îşi mai iubea alesul Său popor. Să ascultăm ce ne spune Pavel în acest sens:

„Întreb dar: “A lepădat Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum! Căci şi eu sînt Izraelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte.” (Romani 11:1-2).

Apostolul Pavel face şi el referinţă de multe ori la legământul lui Dumnezeu ca poporul ales, ca la un legământ de promisiuni: „aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume. “(Efeseni 2:12).

Legământul cu Avraam găsit în Geneza 12-17, este cunoscut sub numele de fiu Brit HaBetarim, “Pactul dintre părţi” în ebraică, şi este o poruncă pentru Brit milah în iudaism. Legământul a fost pentru Avraam şi sămânţa lui, sau urmaşi, atât de naştere naturală cît şi prin adoptarea Geneza 17,1-13.

În acest legămînt se găseşte una dintre cele mai extraordinare promisiuni divine, una dintre cele mai clare revelaţii asupra istoriei şi una dintre cele mai definitive pronunţări asupra alegerii unui neam care să devină purtător al cunoştinţei care duce la mîntuire. Semnul legămîntului a fost tăierea împrejur (Gen. 17:9-14).

Acest legământ, este considerat unul dintre cele mai importante legăminte pe care Dumnezeu le-a instituit cu oamenii. Iniţial, relaţia dintre Dumnezeu şi Avraam s-a bazat doar pe încredere, era o relaţie de prietenie. Dumnezeu l-a numit pe Avraam prietenul său şi i-a cerut acestuia să lase ţara sa şi să meargă unde Îl va conduce EL. Atunci, Dumnezeu I-a promis că îl va face o mare naţiune (atunci Avraam nu avea copii, ştia doar că Sara era stearpă).

Relaţia aceasta s-a păstrat până ce Avraam s-a încrezut în Dumnezeu. În momentul în care Avraam a încetat să se mai încreadă în Dumnezeu ca la început, relaţia de prietenie s-a transformat într-un legământ necondiţionat. Promisiunea lui Dumnezeu pentru Avraam se referea la trei domenii diferite, şi anume:

referitor la urmaşi: „Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvântare.” (Geneza 12:2);

referitor la ţară: „Domnul S-a arătat lui Avram, şi i-a zis: “Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase. “ (Geneza 12:7);

referitor la binecuvântarea întregii omeniri prin sămânţa lui: „Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.“(Geneza 12:3).

Pentru o privire detaliată a legământului lui Dumnezeu cu Avraam, vezi notele de mai jos.

1. Urmaşii lui Avraam vor ajunge o mare naţiune (Israel) (Geneza 12:2; 13:16; 15:5; 17:1, 2, 7; 22:17).

2. Avraam va avea o ţară, (Canaan) (Geneza 12:1, 7; 13:14, 15, 17; 15:17-21; 17:18).

3. Avraam va fi binecuvântat din plin (Geneza12:2; 15:6; 22:15-17).

4. Numele lui Avraam va fi mare (recunoscut) (Geneza 12:2).

5. Avraam va fi o binecuvântare pentru alţii ( Geneza 12:2).

6. Toţi cei ce vor binecuvânta pe Israel, vor fie binecuvântaţi (Geneza 12:3).

7. Toţi cei ce vor blestema naţiunea lui Israel vor fi blestemaţi (Geneza 12:3).

8. Toate neamurile vor fi binecuvântate în el (Geneza 12:3; 22:18).

9. Avraam, va avea un fiu din Sara (Geneza 15:1-4; 17:16-21).

10. Urmaşii lui Avraam vor fi robi în Egipt (Geneza 15:13, 14).

11. Chiar alte naţiuni vor ieşi din sămânţa lui Avraam (Geneza 17:3, 4, 6).

12. Numele lui Avram va fi schimbat în Avraam (Geneza 17:5).

13. Numele soţiei lui va fi schimbat.

14. Circumciziunea va fi parte din legământ.

Circumcizia este semnul permanent al acestui legământ veşnic cu Avraam şi descendenţii săi de sex masculin şi este cunoscut sub numele de legământ al tăierii împrejur (Gen 17:9-14). Legămintele în vremurile biblice au fost adesea sigilate prin secţionarea unui animal, cu implicaţia că partea care încalcă legământul va suferi o soartă similară. În ebraică, sensul verbului pentru a sigila un legământ se traduce literal prin “a tăia”.

Acest legământ este considerat primul legământ dintre Dumnezeu şi Israel, având în vedere faptul că Avraam era părintele evreilor. Şi are un caracter „proto-politic” având în vedere că aici sunt implicate două promisiuni cu tentă politică: naţiunea (Israel) şi teritoriul (Canaan).

Legământul a fost perpetuat prin multele reînnoiri făcute de Dumnezeu cu urmaşii lui Avraam, astfel aflăm despre,

Legământul reînnoit cu Isaac: Dumnezeu a zis: “Cu adevărat, nevastă-ta Sara îţi va naşte un fiu; şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legămîntul Meu cu el, ca un legămînt vecinic pentru sămînţa lui după el.” (Geneza 17:19).

şi Domnul i S-a arătat chiar în noaptea aceea, şi i-a zis: “Eu sînt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme, căci Eu sînt cu tine; te voi binecuvînta, şi îţi voi înmulţi sămînţa, din pricina robului Meu Avraam.” (Geneza 26:24)

Legământul reînnnoit cu Iacob. Dumnezeu apare lui Iacov în vis, şi-i promite:
• ca i va da lui şi descendenţilor săi tara promisa lui Avraam
• că urmaşii săi vor fi numeroasi ca praful de pe pământ, si
• că toate popoarele de pe pământ vor fi binecuvântate prin el şi urmaşii lui.
Să-ţi fie supuse noroade, Şi neamuri să se închine înaintea ta! Să fii stăpînul fraţilor tăi, Şi fiii mamei tale să se închine înaintea ta! Blestemat să fie oricine te va blestema, Şi binecuvîntat să fie oricine te va binecuvînta.” (Geneza 27 :29).

Iacov a făcut o juruinţă, şi a zis: “Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pîne să mănînc şi haine să mă îmbrac, şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu.” (Geneza 28:20-21)

Legămîntul Mozaic sau cu poporul Israel ca naţiune:

Totuşi, cel mai important legământ descris în Vechiul Testament a fost Legământul dintre Dumnezeu şi poporul evreu, la Muntele Sinai. A fost de fapt „baza” relaţiei dintre Dumnezeu şi poporul ales, poporul evreu. Cât de important a fost acest legământ pentru poporul evreu reiese şi din frecvenţa cu care este „pomenit” pe parcursul Sfintei Scripturi. Astfel în Vechiul Testament este „pomenit” de circa 286 ori .

În jurul anului 1450 In.Chr., Moise, a fost chemat de Dumnezeu să elibereze poporul evreu din robia egipteană. La Muntele Sinai, după ce evreii au fost salvaţi, Dumnezeu face legământ cu ei. Referinţe la acest legămînt se pot găsi în cărţile Exod, Levitic, Numeri, şi Deuteronom.

Legământul mozaic, începând din Exodul 19-24, conţine bazele Torei. În acest legământ, Dumnezeu promite:
• că va face din copiii lui Israel posesia sa specială în rândul tuturor popoarelor în cazul în care se supun lui Dumnezeu şi vor păstra legământul său [Exod 19:5].
• că va face din copiii lui Israel o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt [Exod 19:6].
• că va da copiilor lui Israel Sabatul ca semn permanent al acestui legământ [ Exod 31:12-17].

A fost un legământ condiţionat, care prevedea ca, în cazul în care evreii aveau să ţina legământul intact, ei vor fi binecuvântaţi atât material cât şi spiritual. Dar dacă vor ignora sau vor călca voit legământul consecinţele vor fi dezastruoase (Deuteronom 28; Ieremia 30:11).

În Sfânta Scriptură relaţia lui Dumnezeu cu Israel e întotdeauna definită prin intermediul legământului. De fapt, Biblia prezintă principiul legământului ca baza relaţiei dintre Dumnezeu şi om în general şi baza relaţiei dintre Dumnezeu şi Israel în mod particular: (Iosua 24:25; Exod 19:5, 24:3). De asemenea trebuie să se ia în considerare faptul că legământul atrage după sine şi obligaţii: (Iosua 24:25; Exod 19:5, 8, 20:1, 21:1). Evreilor, această relaţie nouă le conferea un nou statut, şi anume acela de:  „ un popor sfânt” (Exod 19:6),

Poporul evreu a acceptat invitaţia lui Dumnezeu de a intra în legământ, promiţând respectarea lui cu sfinţenie şi credincioşie: „Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis de dimineaţă, a zidit un altar la poalele muntelui, şi a ridicat douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.” (Exod 24: 4).

Legământul dintre Dumnezeu şi Israel e considerat un legământ de căsătorie. (vezi Exod 20:5; Deuteronom 4:24; Ezechiel 16; Ieremia 24; Osea 1-3; Ieremia 31: 31,32)

Acest legământ a fost „ratificat” prin sângele animalelor jertfite şi a mâncării cărnii acestora în prezenţa lui Dumnezeu (Exod 24). Sângele animalelor jerfite a fost stropit peste altar şi popor, simbolizând curăţirea unui popor dedicat Domnului (Evrei 9:19-23).

Dacă legământul lui Dumnezeu cu Avraam a avut un caracter semi-politic, legământul de la Sinai a fost primul mare legământ „ politic”, prin care s-a stabilit o relaţie veşnica între Israel ca naţiune şi Dumnezeu. Acest legământ a format de fapt baza de plecare pentru o organizare politico-statală a Israelului.

Acest legământ a schimbat statutul evreilor dintr-o “adunătură” răzvrătită de semiţi, într-o naţiune cu identitate definită: naţiunea Israel. Tot prin acest legământ s-au pus bazele sistemului socio-juridic de funcţionare a unei societăţi civilizate.

Promisiunile lui Dumnezeu prin Legământul Mozaic au fost următoarele : Israel va fi o împărăţie de preoţi ai lui Dumnezeu, o naţiune sfântă, Dumnezeu va lupta pentru Israel şi Îi va indepartă duşmanii, va avea milă, îndurare şi le va ierta păcatele : „Acum, dacă veţi asculta glasul meu, şi dacă veţi păzi legămîntul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pămîntul este al Meu;” (Exod 19:5)

Legământul mozaic a fost necesar să fie reânnoit de multe ori, şi aceasta nu pentru că Dumnezeu s-a schimbat cumva (Dumnezeu este neschimbător : Psalm 102 :27) , ci pentru că fiinţa umană este schimbătoare. Fiecare nouă generaţie trebuie să se consacre ea însăşi lui Dumnezeu şi legământului său, în dragoste şi ascultare.

Reînnoirea Legămîntului

Acest legământ a fost re-innoit prima dată de Moise însăşi în Deuteronom 26 : 16-19

Astăzi, Domnul, Dumnezeul tău, îţi porunceşte să împlineşti legile şi poruncile acestea; să le păzeşti şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău. Astăzi, tu ai mărturisit înaintea Domnului că El va fi Dumnezeul tău, că vei umbla în căile Lui, vei păzi legile, poruncile şi rînduielile Lui, şi vei asculta de glasul Lui. Şi azi, Domnul ţi-a mărturisit că vei fi un popor al Lui, cum ţi-a spus, dacă vei păzi toate poruncile Lui, şi îţi va da asupra tuturor neamurilor pe cari le-a făcut: întîietate în slavă, în faimă şi în măreţie, şi vei fi un popor sfînt pentru Domnul, Dumnezeul tău, cum ţi-a spus.” apoi pe Muntele Ebal,

„Dupăce veţi trece Iordanul, să ridicaţi pe muntele Ebal pietrele acestea, pe cari vă poruncesc azi să le ridicaţi, şi să le tencuiţi cu var. Acolo, să zideşti un altar Domnului, Dumnezeului tău, un altar de pietre, peste cari să nu treacă ferul; din pietre întregi să zideşti altarul Domnului, Dumnezeului tău. Să aduci pe altarul acesta arderi de tot Domnului, Dumnezeului tău; să aduci jertfe de mulţămire, şi să mănînci acolo şi să te bucuri înaintea Domnului, Dumnezeului tău. Să scrii pe aceste pietre toate cuvintele legii acesteia, săpîndu-le foarte desluşit “ (Deuteronom 27:4-8) iar apoi de Iosua.

Moise reaminteşte poporului că legământul făcut de Domnul cu ei nu este numai pentru ei inşişi, ci şi pentru urmaşii lor: “Stai ca să intri în legămînt cu Domnul, Dumnezeul tău, în legămîntul acesta încheiat cu jurămînt, şi pe care Domnul, Dumnezeul tău, îl încheie cu tine în ziua aceasta, ca să te facă azi poporul Lui şi El să fie Dumnezeul tău, cum ţi-a spus, şi cum a jurat părinţilor tăi, Avraam, Isaac şi Iacov. Nu numai cu voi închei legămîntul acesta încheiat cu jurămînt,” (Deuteronom 29:12-14).

Legământul mozaic făcut de Dumnezeu în prezenţa lui Moise la Sinai, va fi refăcut mai târziu, de Iosua pe platoul Moabului : „Iată cuvintele legămîntului pe care a poruncit lui Moise Domnul să-l încheie cu copiii lui Israel în ţara Moabului, afară de legămîntul pe care-l încheiase cu ei la Horeb. “ (Deuteronom 29:1).

Legământul poporului Israel reînnoit de Iosua pe Muntele Garizim (Iosua 23-24), ca un legământ cu caracter naţional. Acest legământ a fost un legământ de devoţiune totală slujirii Dumnezeului lui Avraam, Isac şi Iacob (Iosua 8:30-35).( Vezi alte texte de referinţă)[5]

Legământul poporului Israel reînnoit de Samuel. Dacă vă veţi teme de Domnul, dacă-I veţi sluji, dacă veţi asculta de glasul Lui, şi dacă nu vă veţi împotrivi cuvîntului Domnului, vă veţi alipi de Domnul, Dumnezeul vostru, atît voi cît şi împăratul care domneşte peste voi.” (1 Samuel 12: 14)

Legământul poporului reînnoit de Ilie: “În clipa cînd se aducea jertfa de seară, proorocul Ilie s-a apropiat şi a zis: “Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sînt slujitorul Tău, şi că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta. Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentruca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine.” (1 Regi 18:36-37)

Legământul poporului Israel reînnoit de Iehoida şi garda regelui: “În anul al şaptelea, Iehoiada a trimes şi a luat pe sutaşii Cheretiţilor şi alergătorilor, şi i-a adus la el în Casa Domnului. A făcut legămînt cu ei, i-a pus să jure în Casa Domnului, şi le-a arătat pe fiul împăratului. “ (2 Regi 11:4) a fost un agreement că poporul doreşte să fie loial lui Dumnezeu şi regelui.

Legământul poporului Israel reînnoit de Regele Asa: «S-au adunat la Ierusalim în luna a treia a anului al cincisprezecelea al domniei lui Asa. În ziua aceea au jertfit Domnului… Au făcut legămînt să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, din toata inima şi din tot sufletul lor. «(2 Cronici 15 :10-12).

Legământul poporului Israel reînnoit de Regele Ezechia: « Am de gînd dar să fac legămînt cu Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentruca mînia Lui aprinsă să se abată de la noi . » (1 Cronici 29:10.)

Legămîntul poporului Israel reînnoit de Regele Iosia de a asculta de cerinţele Legii (regăsite) a lui Dumnezeu:

« Împăratul Iosia a strîns la el pe toţi bătrînii lui Iuda şi ai Ierusalimului. Apoi s-a suit în Casa Domnului, cu toţi bărbaţii lui Iuda şi cu toţi locuitorii Ierusalimului, preoţii, proorocii, şi tot poporul, dela cel mai mic pînă la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din cartea legămîntului, pe care o găsiseră în Casa Domnului. Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc, şi a făcut legămînt înaintea Domnului, îndatorindu-se să urmeze pe Domnul, şi să păzească poruncile, învăţăturile şi legile Lui, din toată inima şi din tot sufletul lui, ca să împlinească astfel cuvintele legămîntului acestuia, scrise în cartea aceasta. Şi tot poporul a intrat în legămînt. » (2 Regi 23:1-3),

Legământul poporului Israel reînnoit de Ezra şi Neiemia:

« Tu, Doamne Dumnezeule, ai ales pe Avram, l-ai scos din Ur din Haldeia, şi i-ai pus numele Avraam. Tu ai găsit inima lui credincioasă înainta Ta, ai făcut legămînt cu el, şi ai făgăduit că vei da seminţei lui ţara Cananiţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Fereziţilor, Iebusiţilor şi Ghirgasiţilor. Şi ţi-ai ţinut cuvîntul, căci eşti drept …Pentru toate acestea, noi am încheiat un legămînt, pe care l-am făcut în scris. Şi căpeteniile noastre, Leviţii noştri şi preoţii noştri şi-au pus pecetea pe el. » (Neiemia 9: 7-8; 38).

Legământul poporului Israel reînnoit Regele Zedechia şi Iuda: « Iată cuvîntul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce împăratului Zedechia făcuse o învoială cu tot poporul Ierusalimului, ca să vestească slobozenia robilor, » (Ieremia 34:8).

Legământul cu David.

A fost Legământul final din Vechiul Testament dat lui Israel ca naţiune. Legământul cu Avraam s-a concentrat asupra descendenţilor şi a ţării(terenurilor). În urma lui Moise, Dumnezeu a făcut un legământ special cu David, regele lui Israel.

Despre Legământul davidic găsim în 2 Samuel capitolul 7, Psalmul 89, Psalmul 132. Aceste pasaje fac în mod clar că aspectul vital al acestui legământ a fost stabilirea familiei lui David ca dinastia regală permanentă în poporul lui Dumnezeu. Familia lui David a avut probleme şi eşecuri, dar totuşi Dumnezeu a ales această familie să fie dinastia peste poporul Lui pentru totdeauna. Nu atit regala ci prin care sa vina mîntuirea în întreaga lume.

Legământul rupt şi legământul Nou:

Cu durere citim în Sfânta Carte că poporul legământului (poporul evreu) nu au avut « inima » să ţină legământul exact aşa cum Dumnezeu dorea: “Pe Mine Mă va părăsi, şi va călca legămîntul Meu, pe care l-am încheiat cu el (Deuteronom 31:16b) şi « Vedem dar că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor.” Evrei 3 :19

Legământul mozaic a avut multe instrucţiuni referitoare la închinare, dar el nu a transformat inimile şi constiinţa lor. În condiţiile aceste, Dumnezeu proroceşte un alt legământ, un legământ nou, dar de data aceasta va fi un legământ de « carne » care să « taie imprejur inima «  (Deuteronom 30 : 4-10).

În jurul anului 600 în.Chr., Ieremia vorbea de intenţia lui Dumnezeu de a face un legământ cu poporul sâu, dar de data aceasta va fi unul pus în inima: « Iata vin zilele, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou. » (Ieremia 31:31.)

Acest legământ se referă atât la poporul Israel (Ezechiel 37 :23) cât şi la noul popor al lui Dumnezeu, numit « biserica răscumpărată » a lui Christos ( Romani 11).

În Epistola către Romani Pavel se adresează relaţiei de legământ al lui Dumnezeu cu poporul evreu. El afirmă cu tărie că Dumnezeu nu a respins poporul evreu. El scrie că respingere evreiască a deschis calea pentru Neamuri care urmează să fie mîntuite. Pavel consideră că această turnură a evenimentelor a fi o mare binecuvântare pentru neamuri.

Legământ Nou presupune o nouă relaţie între Dumnezeu şi oameni, mediată de către Domnul Isus prin intermediul sîngelui său vărsat la Golgota. Această nouă relaţie este disponibilă pentru toţi oamenii, atât evrei cît şi neamuri.

Dragă cititor te întreb dacă ai intrat în aceast legământ nou oferit de Dumnezeu prin Sîngle jerfei Fiului Său? Dacă nu, te îndemn să o faci chiar acum. Bunul Dumnezeu să te ajute la aceasta. Amin.



[1] (Geneza 17 :9-11 ;22 :15-18 ; Exod 20 :2 ; Matei 7 :21-23 ;25 :31-33 ;1Ioan 2 :3)

 

[2] (DEX 1998, pagina 565)

 

[3] W.E. Vine, Vine’s Complete Expository Dictionary of Old and New Testament Words, 1985, “Covenant”).

 

[4] DEX 1998, pagina 580

[5] ( Deuteronom 7:1-8, 33:9; Ieremia 33:21; Maleahi 2:4)

 

Last Updated on Friday, 27 September 2013 00:04
 
Copyright © 2007-2014 Romanian Times. All Rights Reserved!
Please visit romaniantimes.org for the past articles!
 

Revista in format electronic

Editii anterioare

Banners

Polls

Spuneti-va parerea despre acest website