Home Ioan Sinitean REINNOIREA PRIORITATILOR
REINNOIREA PRIORITATILOR PDF Print E-mail
Written by Ioan Sinitean, Chicago   
Thursday, 24 March 2016 08:58

Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: "Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre! Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne, şi zidiţi Casa! Eu Mă voi bucura de lucrul acesta, şi voi fi proslăvit, zice Domnul." Hagai 1: 7-8

Introducere: Astăzi, în societatea noastră, toată lumea se confruntă cu sute de posibilități și opțiuni. Trăim într-o cultură bazată pe consum, unde poți alege practic tot ceea ce dorești. Avem o listă mare de lucrări și evenimente la care putem să participăm. Dar suntem într-o mare confuzie cu privire la modul în care alegem prioritățile. Ce să punem pe primul loc? În general, ne vine foarte greu să decidem. Studiul de față înfățișează un aspect importat din viața poporului ales, când prioritățile lor au fost greșite și rezulatele acestei alegeri au fost dezastruoase. Dumnezeu confruntă poporul evreu prin profetul Hagai la vremea aceea, în privița alegerii priorităților, și pe noi, astăzi.

Hagai face parte din grupul profeților așa -zis mici. Hagai se poate traduce prin “Sărbătoarea Domnului” sau „Festivalul în cinstea Domnului”. Numele lui Hagai apare de 9 ori în textul cărţii (Hagai 1:1, 3, 12, 13; 2:1, 10, 13, 14, 20).

Hagai este primul din cei trei profeți de la sfârșitul Vechiului Testament, care a vorbit rămășiței poporului ce s-a întors la Ierusalim după șaptezeci de ani de exil în Babilon. Este posibil ca Hagai să fi fost un bătrân în vârstă de 70 până la 80 de ani, așa că ar fi fost unul dintre puținii din tot Israelul, care și-ar fi putut aminti de măreția și splendoarea Templului lui Solomon, distrus de babilonieni (Hagai 2: 3).

 

Contextul istorico-geografic:

Profetul  şi-a rostit mesajele într-un interval de numai 4 luni, între 1 Septembrie şi 24 Decembrie 520 Î.C., la  15 ani după decretul dat de împăratul persan, Cir, prin care s-a îngăduit evreilor să se reîntoarcă în ţara lor şi să-şi reclădească Templul.

Conform1:1 evenimentele descrise de Hagai s-au întâmplat pe timpul lui Darius – regele medo-persan.În 538 Î.C, regele Cir al Persiei a emis un decret care a permis exilaților evrei să se întoarcă în patria lor; Regele Cirus a decretat, de asemenea, că evreii vor putea reconstrui orașul Ierusalim, inclusiv locul lor de cult, Templul.

Ca urmare a decretului lui Cir, o parte dintre evreii din Babilon sub conducerea civilă a lui Zorobabel și îndrumarea spirituală a Iosua, marele preot, s-au întors în țara lor. Aproximativ 50.000 de evrei s-au întors. Doi ani mai târziu, au început să reconstruiască Templul, dar opoziția din partea vecinilor și indiferența personală au făcut ca lucrul să fie abandonat ( Ezra 4:24). Lucrarea a fost întreruptă timp de 16 ani.

Primii evrei întorși la Ierusalim au pus bazele unui nou Templu, începând cu anul 536 Î.C; cartea lui Ezra descrie modul în care acest lucru a fost făcut cu mare emoție și bucurie. Din păcate, atunci când samaritenii și celelalte națiuni vecine au auzit că Ierusalimul și Templul au început să fie reconstruit s-au opus evreilor. Ca urmare, lucrul la Templu s-a oprit în 534 Î.C ceea ce a dus la o letargie spirituală.

 

Contextul social-religios

În acele circumstanțe nefavorabile, poporul a început să se preocupe de rezolvarea problemelor lor personale şi amânau reconstruirea Templului. Hagai alaturi de Zaharia a fost un motivator al reînceperii lucrărilor la Templu.

În cele din urmă, în 520 Î.C, Hagai și un profet mai tânăr, pe nume Zaharia, au început să-l îndemne pe Zorobabel și oamenii săi să reia construcția templului.

Distanța care a existat între Dumnezeu și poporul Său este sugerată de una dintre utilizările rare din Vechiul Testament a expresiei "poporul acesta" pentru a descrie sentimentul de răceală. Cu siguranță a fost un semn de neplăcere divină. Anterior, chiar și în cele mai dificile circumstanțe, Domnul a menționat Iuda și Israel ca "poporul Meu", dar acești oameni au tensionat excesiv relația lor cu El.

Pronumele demonstrativ a indicat că a existat un decalaj de proportii majore între Dumnezeu și "acest" popor, ca rezultat al păcatului lor, care a implicat, mai mult ca sigur, lipsa de angajament și participarea la închinare .

Profetul Hagai le-a readus aminte să-l pună pe Dumnezeu pe primul plan.

Hagai a fost practic cu picioarele pe pământ; așa că el a vorbit mai ales la PREZENT.

Mesajul proorocului Hagai este o chemare la o reaşezare a priorităţilor. El avertizează poporul de pericolul neglijenţei în slujirea Domnului. Hagai le-a arătat evreilor că atâta timp cât ei nu se vor angaja plenar să-L slujeaşcă pe Domnul, Dumnezeu le va încurca treburile şi le va opri binecuvântarea.

Mesajul cărţii se armonizează foarte bine cu cuvintele Domnului Isus Christos din Matei 6:33: “Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra”.

Scopul scrierii este de a-i mobiliza pe evreii din țară să restabilească prioritățile- Să-L pună pe Dumnezeu și Templul Său pe primul loc.

Cartea lui Hagai marchează o piatră de hotar în istoria lui Israel. Rezidirea Templului nu s-a făcut oricând. Data fusese aleasă de Dumnezeu din veşnicie. Acesta a fost motivul pentru care, tocmai atunci, Domnul a trezit duhul lui Zorobabel prin lucrarea lui Hagai şi a lui Zaharia. Se implinisera cei 70 de ani de “pustiire” rânduiţi de Dumnezeu asupra Ierusalimului şi asupra Templului. Ieremia anunţase acest eveniment cu 70 de ani” înainte (Ier. 25:11).

 

Contextul structural al cărții:

1. O preocupare inadecvată

Mesajul profetului Hagai descoperă consecințele pentru neglijarea priorităților divine. Prioritatea numărul unul pentru Dumnezeu a fost rezidirea Templului și închinarea. După 70 de ani de captivitate, poporul a pornit cu speranța de a reconstrui Templul, dar după puțin timp, activitatea pentru Casa Domnului a încetat, poporul a pierdut din vedere ordinea priorităților divine.

Deși propulsat de opoziția ostilă a vecinilor lor, reticența lor în cele din urmă a constat în indiferența lor egoistă pentru Domnul. Ei au pus confortul lor personal înaintea Lui Dumnezeu și a Templului Său.

Noi ar trebui să reținem nemulțumirea lui Dumnezeu atunci când El se adresează lui Israel cu "acesti oameni", și nu "poporul Meu." Unicitatea noastra ca popor al lui Dumnezeu urmează întotdeauna angajamentului nostru pe căile Lui.

Dumnezeu și lucrarea Lui trebuie să aibă primul loc. Dumnezeu și lucrarea Lui trebuie să aibă primul loc în viața poporului Său, doar așa este onorat Dumnezeu. Aceasta este o mare temă în această carte. Punerea intereselor personale înaintea lui Dumnezeu este o formă de dezonoare.

2. O consecință inevitabilă

Există un rezultat imediat al priorităților greșite. Acesta este principiul spiritual și rezultatul este inevitabil. A renunța la voia lui Dumnezeu vom avea pierderi inestimabile. Când au abandonat prioritatea divină, poporul a suportat pierderi mari, astfel Domnul subliniază cinci pierderi, de care israeliții au avut parte:

Sămănaţi mult, şi strîngeţi puţin, mîncaţi, şi tot nu vă săturaţi, beţi, şi tot nu vă potoliţi setea, vă îmbrăcaţi, şi tot nu vă este cald; şi cine cîştigă o simbrie, o pune într-o pungă spartă!

Când ne-am abandonat prioritatea divină, Dumnezeu reține binecuvântarile... v. 9-11

Deoarece prioritățile lor au fost greșite, au avut așteptări neîmplinite. Ei se așteaptau la mult de fiecare dată când plantau sămânța lor, dar când a venit vremea recoltei au fost mereu dezamagiti, cu o cultură mică. Ei au fost nemultumiti și în viața lor personală. Au mâncat, dar nu au fost niciodată într-adevăr satisfăcuți.

În timp ce israeliții au fost uimiți de pierderile lor, Dumnezeu le atrage atenția asupra motivului: te-ai uitat la câștigul tău, dar l-ai uitat pe Dumnezeu!

Luați în considerare lecția. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se încadrează în societățile noastre, care-l părăsească pe El. Așa cum ploaia nu vine niciodată să ofere o recoltă fructuoasă, Dumnezeu reține binecuvântarea Cerului asupra lucrării, care ignoră Casa Lui. Acest subiect merita reflecție serioasă.

3. O scuză neîntemeiată

Scuza Poporului a fost că "timpul nu a venit încă" pentru a începe reconstruirea templului. Acum oamenii au găsit timp și resurse pentru a reconstrui casele lor și alte întreprinderi. Așa că cu încă 16 ani au intarziat lucru pe "Casa Domnului." Aceste motive au fost pretexte sau justificare pentru investițiile lor egoiste de timp și de energie și lenea față de Dumnezeu.

Ei a folosit propriile lor cuvinte, în versetul 2 :,,N-a venit încă vremea pentru zidirea din nou a Casei Domnului!"
Timpul nu a venit ... Este timpul pentru tine de a construi case căptușite cu tavan și această casă să rămână în ruine?

Versetul cinci declară, "Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre! "
Era timpul pentru poporul lui Dumnezeu de a evalua modul în care inversarea priorităților a evoluat. Evreii au pus energii masive în înfrumusețarea propriile lor case și au ignorat viața lor spirituală. Același lucru se întâmplă și cu noi. Dacă Îl punem pe Dumnezeu pe primul loc în lista priorităților noastre, El ne va oferi izbândă pentru nevoile noastre cele mai profunde. Dacă Îl pune în orice alt loc, eforturile noastre devin neîmplinite. Grija numai pentru nevoile fizice în timp ce ignori relația ta cu Dumnezeu, în cele din urmă, duce la ruină.

Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre. În ebraică, expresia cuprinde un înțeles tradus prin pune inima ta pe drumul bun.

Agenda Domnului va putea fi îndeplinită numai cu ascultare necondiționată. Du-te ... adu lemne ... construiește ... Agenda lui Dumnezeu este poporul Lui care lucrează la Casa lui. Luați în considerare motivația: Eu Mă voi bucura de lucrul acesta, şi voi fi proslăvit, zice Domnul."

Nu consider că Dumnezeu a fost supărat pe ei că aveau case frumoase, ci că au înversat prioritățile. Cu siguranță că cherestea scumpă a trebuit să fie importată pentru panoul casele lor, și forță de muncă extinsă a fost dedicată pentru a pregăti lemnul. Case cu lambriuri au fost un lux disponibil doar pentru cei cu timp și bani. Ei au fost mai preocupați de confortul lor personal și aspectul caselelor decât de lucrarea Domnului. Gândul de aici este că trebuie să punem lucrarea lui Dumnezeu înaintea luxului și indulgențelor noastre.

4. O promisiune împlinită "Eu sînt cu voi, zice Domnul."

Realinierea priorităților lui Dumnezeu a început cu conducerea. Zorobabel a fost guvernator al Israelului, și Iosua a fost marele preot. Numai după ce liderii și-au luat în serios prioritățile, a determinat ca restul oamenilor să-i urmeze.

Clădirea templului a fost în ruine din anul 586 Î.C. Babilonienii l-au distrus în mod sistematic și a lăsat doar roca de bază, astfel încât a trebuit să fie reconstruit.

Un amănut despre Hagai este acela că el a început încurarjarea poporului să reconstruiască Templul din Ierusalim, începând cu un cuplu de oameni, și anume cu Zorobabel și unul numit Iosua. Cine erau ei? Zorobabel a fost guvernatorul lui Iuda numit de Regele persan. El era de fapt un descendent al lui David și probabil sub influența lui Daniel. Funcția lui nu era cea de un rege, dar cel puțin există un descendent al lui David în conducerea în Ierusalim. Iosua sau Jeșhua era Marele Preot. Acestea erau cei doi lideri; liderul politic și lider religios.

Odată ce conducerea și poporul lui Israel au auzit cuvântul profetic al lui Hagai, au fost mișcați la pocăință. Ei au răspuns cu ascultare și cu o nouă reverență pentru prezența lui Dumnezeu. Apoi, receptiv la mișcarea oamenilor, Domnul a dat o promisiune puternică: "Eu sînt cu voi, zice Domnul."
Neascultarea și indiferența față de casa lui Dumnezeu sunt anihilate prin pocăință adevărată și supunere. Angajamentul de încadrare în agenda Lui întâlnește furnizarea de prezență și ajutor.

Dl Isus a promis ucenicilor Săi, "Voi veți primi o putere când Duhul Sfânt a venit peste voi; și veți fi martori ... ... până la sfârșitul pământului "(Fapte 1: 8). Ideea principală de aici este va veni peste (eperchomai ") viața noastră - fiind cufundați într-o nouă realitate.

Cu alte cuvinte, Duhul Sfânt vrea să remodeleze perspectiva noastră asupra lumii, pasiunea noastră pentru cei pierduți și prioritățile noastre de slujirea oamenilor. Cu prezența Duhului vine abilitatea pentru munca cerută, dar de o prioritate divină.

Dumnezeu binecuvântează pe cei care L-au pus pe primul loc în viața lor.Munca este evaluată în modul în care aceasta este conformă cu voia lui Dumnezeu

Concluzia

Dumnezeu prin profetul Hagai ne îndemnă și pe noi să stabilim în viețile noastre priorități corecte și focalizări corespunzătoare. Care este punctul central al vieții tale? Care sunt prioritățile în călătoria ta spirituală? Ce este cel mai important lucru pentru tine? Unde este Dumnezeu pe lista ta de prioritate? Pune-ți inima pe ceea ce este drept și fă-o! Ia prioritățile în serios!

Doar atunci când poporul evreu și-a schimbat prioritățile, Dumnezeu l-a binecuvîntat. La fel și cu noi, credincioșii de astăzi, doar atunci când ne realiniem prioritățile noastre cu prioritățile lui Dumnezeu, El poate se ne binecuvinteze și a făcut-o și o să o mai facă de multe ori.

Problema lui Israel a fost prioritățile confuze. Ca și Israel prioritățile noastre implica ocupație, familie și timp liber. Acest pasaj arată foarte clar că trebuie să ne oprim a oferi lui Dumnezeu resturile de timp și energie.Lui trebuie să-i dăm inima mintea și energia noastră.

Atunci Dumnezeu ne va binecuvânta nu numai productivitatea terenului, dar și lucrarea mâinilor noastre. Mă rog ca Bunul Dumnezeu să te ajute să-ți reordonezi prioritățile în așa fel încât El și tot ce este legat de închinarea față de El să fie pe Primul loc în viața ta.

Ioan Sinitean, Prezbiter in Biserica Logos, Chicago

 

Last Updated on Thursday, 24 March 2016 09:01
 
Copyright © 2007-2017 Romanian Times. All Rights Reserved!
Please visit romaniantimes.org for the past articles!
 

Revista in format electronic

Editii anterioare

Banners

Polls

Spuneti-va parerea despre acest website