"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

O realitate simptomatica pentru veacul pe care il parcurgem este acest simtamant de tristete sau respingere, abandon, datorat lipsei unei companii umane sau separarii de alti oameni - numit simplu, singuratate.

Nu-i de vina varsta sau contextul social; factorii ce conduc spre, si accentueaza, acest simtamant sunt variati si comuni. Unele statistici spun ca singruatatea afecteaza 75% din populatia prezenta.
Paradoxal, poti fi singur dar sa nu simti singrutatea si altii pot fi inconjurati de oameni si sa se simta singuratici. Traim intr-un rastimp in care legaturile se amplifica si devin usor de realtizat datorita tehnologizarii avansate. Cu un telefon destept sau un alt aparat poti face fara efort multe conexiuni/legaturi. Mergi pe internet, facebook ori varii retele sociale online, ne conectam dar parca tot mai singuri. Devenim sau continuam a fi insule emotionale ce ne conectam temporar pentru diferite nevoi si apoi…pauza.

Apreciatul Octavian Paler spunea: ”Despre adevarata singuratate nu vorbim decat in soapta. Nu putem tine conferinte publice despre ea. De altfel, ce mai inseamna o singuratate trambitata? Nu voi recunoaste decat in fata mea ca sunt singur. Si uneori prefer sa mi-o ascund si mie. Singuratatea are la prima vedere o conotatie negativa, dar la fel ca majoritatea conceptiilor, si acesta dispune de o perceptie relativa. Ati observat ca de fiecare data cand sunteti suparati sau ganditori aveti tendinta sa va singularizati experienta si sa va retrageti in voi insiva? Singuratatea nu e chiar rea. Exista momente in care confruntarea cu propria constiinta duce la rezolvarea problemei initiale. Desigur, ajungem in final sa povestim prin ce am trecut celor apropiati noua… dar pana in punctul acela de destainuire trebuie sa trecem de scutul pe care singuri ni-l ridicam.”

In procesul creatiei Dumnezeu a spus initial ca TOTUL e bine. Apoi a observat comportamentul omului si a spus ca ceva nu este BINE: Dumnezeu a spus nu este bine pentru om sa fie singur. Poti alege sa fii singur pentru o perioada de reflectie interioara si e bine, dar a alege sa fii singur pentru o perioada indelungata poate fi daunator emotiilor si spiritului tau. Unii aleg grupurile de terapie, prietenii de ocazie (gasiti eventual tot online) tocmai pentru a NU fi singuri. Si pentru ca un paradox nu era deajuns cei ce formeaza cupluri/familii pot fi la randul lor singuratici. Au interupt legatura de mult sunt prea ocupati cu programele lor si atunci separarea consfinteste zic ei o normalitate. Cu toate acestea vorba lui Dumnezeu ne urmareste: “nu este bine ca omul sa fie singur”.

Toti experimentam singuratatea intr-un fel sau altul iar Biblia precum o carte a experientelor umanitatii prezinta diferite stadii de singuratate: oameni din diferite categorii, sanatosi sau bolnavi, in pozitii de cinste sau nevoiasi, toti trecand prin singuratate. Psalmul 139 (ti-l recomand a-l citi chiar acum pentru a avea sens ceea ce urmeaza) prezinta 3 adevaruri care strabat singuratatea si o directioneaza spre implinire - ne abat atentia de la noi insine si ne ajuta sa ne axam pe ceea ce Dumenzeu spune, face, vrea.

In primul rand Dumnezeu ne cunoaste complet in cele mai mici amanute, intime, ale vietilor noastre.

Printre tipologiile umanitatii intalnim cele doua extreme: introvertul si extrovertul. Unul este prea rusinos iar celalat explodeaza social. Aproape toti vrem sa fim cunsocuti si sa avem in jurul nostru prieteni dar exista o teama a te deschide catre altii. Ganduri de frica precum “daca rad de mine, daca ma resping” te blocheaza. In aceasta stare de posibil blocaj psalmistul ne ofera un ajutor prin perspectiva corecta pe care o are fata de Creator - totul este limpede inainte lui Dumnezeu si tot ceea ce se intampla este in planul Sau pentur mine; nimic nu a scapat de sub controlul Sau. Cum ne ajuta asta cand suntem singuri? Creatorul Cerului si pamantului ne cunoaste intim si complet.

Dumenzeu cunoaste actiunile si motivatiile, lucrurile mari si mici, somnul si desteptatul, jocurile, cumparaturile, cartile, filmele, cunoaste cele mai lipsite de importanta (gandim noi) lucruri. Cand te scoli, cand te ridici, cand te asezi, stie  tot ce iti trece prin minte.

Uneori gandesti: “chiar ii pasa cuiva ca sunt aici?” Dumnezeu stie caderile, starile noastre emotionale, cunoaste ceea ce nu am exprimat inca verbal, vizual - chiar inainte sa spunem un cuvant, Dumnzeu il cunoaste in-cu-totul.

Al doilea adevar de care psalmistul se leaga este faptul ca Dumnezeu nu doar ne cunoaste in cele mai mici detalii ci este cu noi in mod constant si se ingrijeste de noi.

Iti poti spune “sunt singur. Nimanui nu-i pasa de mine”. Unde este Dumnezeu? Oriunde! Est-vest, nord-sud. Nu s-a inventat busola ori instrumentul de masurare spatiala in care Dumnezeu sa nu fie prezent – “tu esti acolo” spune psalmistul iar mai sofisticat teologii vorbesc despre aceasta realitate in termenii precum omniprezenta lui Dumnezeu.

Este cu tine cand in multime toti vorbesc unii cu altii si cu tine nu vorbeste nimeni si nu doar asista la experienta ta, ci este acolo sa te spijine, sa te ajute, sa se ingrijeasca de tine.

Printre experientele umane poate cea mai nefericita alaturare este singuratatea si intunericul. Cu toate acestea nici intunericul nu-l poate tine departe pe Dumnezeu. Cand este El prezent intunericul este precum lumina. Acest adevar biblic este pentru cei care umili, simtind falimentul inimii lor se apropie de Dumnzeu prin credinta.

In al treilea rand prezenta lui Dumnezeu alaturi de noi ne aminteste despre faptul ca El ne-a modelat, inzestrat, cu abilitati extraordinare.

Gandesti, “n-am nici un sens, viata n-are nici un rost”. Cand esti pus in fata unei noi relatii, un serviciu nou sau o scoala noua. Ii pasa cuiva ca sunt aici sau nu? O astfel de gandire defetista ne ajuta sa ne vedem doar un numar intr-un sir evolutiv. “Daca n-am nici un scop atunci nimic n-are nici un rost in jurul meu”.

Corpul uman este extraordinar. Fiecare square inch contine 19 mil celule; corpul contine 50000 km de vase sangvine; detaliile ochiului, irisul, forma nasului, amprentele, fiecare detaliu este cunoscut de Dumnezeu. Tu nu esti fara scop! Dar ce zici de personalitatea ta, nu doar de corpul tau? Asa cum suntem intocmiti suntem creatia intelepciunii Sale si este spre binele nostru. Prin ceea ce ne-a dat, pus, oferit, Dumnezeu isi arata scopul sau.

Singuratatea mentine ridicat nivelul instrospectiilor sufletesti. In astfel de momente te gandesti la ce ai, la ce au altii, de ce nu avem si noi ce au altii, s.a.m.d. O viata cu semnificatie gasim cand ne deplasam grija de la noi spre ce vrea Dumnezeu sa facem si sa fim pentru ca Dumnezeu ne provoaca cu pasiune sa fim impreuna cu El in proiectul Sau.

David nu este doar un individ din multime ce are o criza emotioanal si se simte singur. Nu, el este si regele ales de Dumenzeu si are obligatia de a purta pasiunea unei indignari fata de necinstea adusa lui Dumnezeu. Cat de mult iti pasa de ce se intampla cu imaginea lui Dumnezeu, cu numele lui Dumnezeu acum in jurul tau?

In singuratate, Dumnezeu ne cheama sa iesim din “cuibul nostrum” si sa ne uitam la ceea ce EL face. De aceeea o recalibrare a singuratii te va ajuta sa urmaresti prioritatile lui Dumnezeu pentru prezent.

Emanuel C. Pavel

Pastor, Biserica crestina romana AGAPE – Vancouver Area, B.C.