Home Emanuel Pavel Pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi…
Pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi… PDF Print E-mail
Written by Emanuel C. Pavel   
Wednesday, 18 February 2015 13:52

Sa va zic o snoava evreiasca: Cica tot umbland prin Palestina sa vada ce a ramas din invataturile sale, Moise intra intr-o frizerie pentru a-si aranja parul si barba. La frizer, deh, ca la frizer, vorba multa despre toate, romani, politica, agricultura, educatie, impozite, exporturi cu japca catre capitala imperiului, etc. La un moment dat veni vorba si despre cele sfinte.

- Domnule, zise frizerul, eu nu cred ca exista Dumnezeu!

- De ce nu crezi? Il intreba Moise?

- Pai daca ar exista un Dumnezeu bun si atotputernic, n-ar ingadui sa fie pe lume atata suferinta, boala si saracie. Asa ca, pentru mine e clar, nu exista Dumnezeu.

 

Moise tacu, astepta ca frizerul sa-si termine treaba, plati si parasi frizeria ganditor. La coltul ulitei zari un cersetor cu o claie de par rosu nespalat, netuns, nepieptanat si neingrijit si cu o barba asemenea. Dar avea ochelari mari si negri pe ochi si o fituica in mana si zbiera in gura mare:

- Sunt discriminat ! Nu ma iubeste nimeni !

Dupa ce il studie bine, Moise se intoarse in frizerie si spuse frizerului:

- Domnule, eu nu cred ca exista frizeri!

- Cum asa? intreba nedumerit frizerul. Eu ce sunt? Tocmai te-am tuns!

- Pai daca ar exista frizeri ar mai fi oameni ca roscatul ala nespalat din strada, latos si cu barba murdara de i-a schimbat culoarea la obraz?

- E, zise frizerul, vina lui ca nu ma cauta !

Si cu Dumnezeu e la fel - a replicat Moise - cauta-L si-L vei gasi!

Traditiile iudaice interpretau si aplicau legile biblice cu privire la saraci sau nevoiasi. Si faceau lucrul acesta pentru ca intelesesera ca Dumnezeul lor era un Dumnezeu al milei si compasiunii. Deut. 10:17-19. Astfel, israelitii trebuiau sa le poarte de grija strainilor din tara lor pentru ca si ei odinioara fusesera straini in Tara Egiptului. Erau obligati de lege sa caute dreptatea saracului pentru ca Domnul Insusi le spusese ca iubeste dreptatea. Trebuiau sa ii ajute pe cei care nu isi puteau purta singuri de grija pentru ca Domnul Insusi a spus ca ii va ajuta pe orfani si pe vaduve. O parte dintre aceste porunci au fost determinate de contextul cultural in care traia acest popor. De exemplu legile care aveau in vedere ospitalitatea fata de calatori sau straini sunt expresie a climei si reliefului din zona. Chiar si arabii din ziua de astazi pun mare accent pe buna tratare a calatorilor. Pentru israeliti, aceste obiceiuri aveau o puternica baza morala si etica.

Evreii au luat in serios poruncile biblice. Inca din perioadele de inceput si pana in prezent, responsabilitatea purtarii de grija celui nevoias a fost centrala in iudaism. Inaltul preot din perioada lui Alexandru cel Mare afirma ca actele izvorate din compasiune fac parte din cele trei caracteristici care il definesc pe un iudeu. Iar a nega aceasta resonsabilitate insemna a nega insusi iudaismul.

Primii rabini studiau cu mare atentie traditiile biblice, scopul lor fiind acela de a aplica scrierile biblice tuturor fatetelor care caracterizeaza viata de zi de zi. Ei explicau modul in care aceste versete biblice trebuiau intelese si aplicate in viata comunitatii. Din acest studiu atent au izvorat o serie de activitati menite a implini poruncile biblice. Acestea s-au modificat de-a lungul anilor, insa si astazi este extrem de important ca un iudeu sa il ajute pe cel aflat langa el. In vremurile Noului Testament, iudeii aveau deja un termen care definea acest gen de activitati. Iar acesta era “acte de compasiune”.

Rabinul Eleazar interpreta Prov 21:3 spunand ca actele de caritate faptuite pentru un nevoias erau mai importante decat sacrificiile facute la templu. Saracul are un drept divin la ajutor iar cel care da, care ofera, are obligatia sa se comporte in acest fel. Iudeii foloseau aici termenul de porunca. Astfel actele caritabile nu erau o povara pentru iudei; acestea reprezentau doar o parte din comportamentul lor de oameni ai lui Dumnezeu, implinitori ai Cuvantului Sau. Si faceau toate aceste acte din bucurie.

Atitudinea si convingerea care se afla in spatele actelor de caritate era aceea ca toate posesiunile, pamanturile si bunurile ii apartineau lui Dumnezeu.

Saracia era destul de raspandita printre iudeii din vechime si adesea aceasta era considerata simplu, conditie a existentei omului. Ei realizau care era suferinta provocata de saracie, considerand-o chiar cea mai rea dintre suferintele pe care un om la poate indura vreodata. In directia aceasta un rabin spunea odata ca saracia intr-o casa este mai rea decat 50 de rani. Cu toate acestea ii acordau si o valoare pozitiva: saracia il facea pe om sa depinda de Dumnezeu. Si de asemenea era o modalitate prin care cei mai bogati ii puteau sluji lui Dumnezeu.

Bogatia nu era in mod cert un lucru rau iar scopul celor care posedau averi era desigur acela de a-I ajuta pe fratii lor in nevoie. Fiecarui membru al comunitatii I se cerea sa dea. Chiar si cei saraci erau pusi sa ii ajute pe cei si mai saraci decat ei. Cei care refuzau sa faca acest lucru erau facuti public de rusine. O persoana putea da nu mai mult de 1/5 din averea sa si oricum nu intr-atat de mult incat la randu-I sa devina sarac. Femeile aveau intaietate, apoi rudele in fata strainilor si membrii comunitatii inaintea calatorilor. Cei care aveau proprietati dar treceau prin perioade grele erau si ei ajutati, nerecomandandu-li-se, poate asa cum ne-am fi asteptat, sa isi vanda pamantul.

O atentie deosebita era acordata sentimentelor saracului, sau ale celui in nevoie, astfel incat acesta sa nu fie jignit in vreun fel.

Un invatat iudeu din vechime a clasificat 8 modalitati prin care poti da ceva unui om:

-   sa dai cu tristete

-   sa dai mai putin decat are nevoie repectiva persoana, dar cu bucurie

-   sa dai dupa ce ti s-a cerut

-   sa dai fara sa stii cine va fi beneficiarul

-   sa dai astfel incat beneficiarul sa nu stie cine a facut fapta

sa dai astfel incat nici cel ce da, nici cel care primeste sa nu stie nimic unul despre celalalt

sa il ajuti pe cel in nevoie fie angajandu-l, fie imprumutandu-l, fie invatandu-l meserie.

Exista cazuri in care, din cauza ca persoana in nevoie era mandra si nu vroia sa recunoasca starea in care se afla, ajutorul i se dadea sub forma de imprumut; imprumut care dupa un timp era dat uitarii. De asemenea in repetate randuri saracii erau indemnati sa accepte si sa nu le fie rusine de starea in care se afla. Iudeii respectau porunca biblica din Lev. 19:9-10 sau Deut. 24:19-21. Fiecare comunitate aloca un fond pentru saraci si tot pentru saraci erau stranse haine si mancare. Exista in prezent numeroase societati de caritate care efectiv ii ajuta pe evreii sau neevreii aflati in nevoie. Un exemplu este ceea ce se intampla la fiecare Craciun In Oklahoma City, loc unde in aceste zile evreii iau locul angajatilor de la diferitele birouri sau casierii ale aeroproturilor, pentru ca acestia sa isi poata sarbatori Craciunul impreuna cu familiile.

Crestinismul a aparut pe filiera spiritual iudaica si ar trebui sa exceleze la capitolul compasiune, darnicie, bunatate.

Nu este prea tarziu sa incepi sa fii sensibil la nevoile din jurul tau chiar acum.

 

Emanuel C.Pavel

Pastor, Biserica Crestina AGAPE – Vancouver B.C.

 

Last Updated on Wednesday, 18 February 2015 13:53
 
Copyright © 2007-2017 Romanian Times. All Rights Reserved!
Please visit romaniantimes.org for the past articles!
 

Revista in format electronic

Editii anterioare

Banners

Polls

Spuneti-va parerea despre acest website