Home Emanuel Pavel JAZZY CRESTINISM
JAZZY CRESTINISM PDF Print E-mail
Written by Emanuel C. Pavel   
Sunday, 19 October 2014 12:40

Apar conversatii in rastimpuri despre o corelare culturala pe anumite paliere a mesajului despre Dumnezeu si din partea lui Dumnezeu. Exista in acelasi timp si o paradigma ce include respingerea oricarei alinieri culturale si presupun promovarea unul sablon care a fost sfintit prin rezultate istorice.

Ascultand ceva muzica zilele astea m-am gandit din nou la flexibilitatea si suficienta unor metode de exprimare fara alterarea continutului sau a substantei Evangheliei in context actual.

Etichete precum modernism, postmodernism, preformatism si asa mai departe se lipesc inca pe declaratii si luari de pozitie incolonand actiuni si expresii - din dorinta de a intelege totul in anumite tipare.

Tranzitiile culturale cu impact social lasa urme, includ riscuri si la nivelul perceptiei mesajului Evangheliei, a prezentei Evangheliei in spatial public cat si al apartenentei oamenilor la centre eclesiale, biserici.

Cam fiecare perioada/etapa culturala a avut un gen specific musical, ceva ce a definit, promovat si/sau structurat mesajul ideologic.

O buna parte din modernism a fost structurat pe ideea de “mars”; langa marsuri mergea bine fanfara – ce nuanta, cadenta forme ale exprimarii democratice si accentua fermitatea unor schimbari.

Sunt cateva cuvinte ce descriu bine muzica de fanfara: cadenta, ordine, reguli, uniformitate si mai ales o persoana ce conduce – nu imi pot frange memoria - “Trecea fanfara militara. In frunte c-un tambur major”, nu?

Adica daca exista ceva logic de urmat, noi ne vom aseza in uniformitate in spatele acelui motiv.

Orice forma de improvizatie in muzica de fanara este precum un pacat capital. Nu-ti poti permite sa rupi ritmul sau sa iesi din cadenta; trebuie sa te incadrezi in mersul trupei.

Varietatea are de obicei putina zona de miscare si vine mai mult din prezenta sau absenta unor instrumente. Asta da ceva varietate dar se urmeaza cam aceiasi partitura.

Ce stil musical ar fi propriu exprimarii contemporane? Poate “indie” – in mixul de folk-pop cu introspectii jazz.

In mediul acesta musical – ma refer la jazz - ai ceva mai multa libertate de improvizare iar daca te uiti la definirea termenului gasim jazz-ul ca fiind un stil de muzical cu radacini afro-americane in care se intalnesc sincope in fraza musicala puternic accentuate ritmic. Cuvintele cheie in lumea jazz-ului sunt: improvizatie, creativitate, libertate, imaginatie si asta fara un scrip mereu bine aranjat – un stil ce incurajeaza libera exprimare individuala si creeaza mediu pentru diversitate si varietate.

Aceasta analogie mi s-a parut a ajuta in intelegerea decalajului marturiei crestine in timpul prezent.

Cred ca prea mult bisericile inca interpreteaza partituri de fanfara si se misca precum o fanfara in fata unei audiente obisnuita sa asculte jazz (si careia ii si place jazz-ul).

Comunicarea si exprimare umana se desfasoara astazi la nivelul altor “partituri” si parca biserica sta incremenita in niste sabloane ce nu mai spun nimic decat pentru cei ce o frecventeaza.

Desigur lipsa de impact nu trebuie cautata doar in impotenta stilistica dar substanta poate fi alterata si de rigiditatea unei forme nu doar de noutatea unei exprimari. Se folosesc unelte din epoca moderna spre a raspunde unor provocari ce au depasit deja perioada postmoderna. Perceptia mea este ca de prea mute opri biserica se bate cu fantome ale trecutului contrazicand maniera de abordare a Apostolului Pavel care spunea curajos, ferm ca el “nu da cu pumnul in vant”.

Daca Evanghelia nu rezoneaza nu rasuna cu nevoie prezenta a omului atunci nu este vina ei pentru aceast lipsa de sincronizare. Biblia in structura si continutul ei are principii, precepte si luari de pozitie ce raspund unor nevoi profund umane si contemporane.

Se spune – si sunt de accord – ca Evanghelia a fost mereu contraculturala. Avem insa probleme in a intelege clar ce inseamna asta. Din pacate a innota in alta directie inseamna pentru multe biserici doar a gasi o forma subculturala confortabila de exprimare. Astfel exprimarea nu este contracultarala (chiar daca este diferita) ci este subculturala; nu in alta directie ci intr-un ghetou undeva… Conformitatea prezenta in crestinism duce la aparitia unor cretini de tip “Xerox” care nu sunt duplicarea originalului Christos (cum se pretinde) ci copii ale liderilor eclesiali locali sau contemporani.

Intr-un mediu caracterizat prin pluritate, diversitate, libertate de miscare si inovare – precum cel contemporan - cunoasterea identitatii, a apartenetei, a radacinilor ajuta la exprimarea filonului distinctiv, unic. Un crestinism jazzy presupune cunoasterea radacinilor si filosofiei despre viata din perspectiva lui Dumnezeu si exprimarea ei intr-o maniera creativa, usor de asimilat pentru audienta prezenta. Pentru mine e mai greu sa fii musician intr-un grup jazz decat un participant la fanfara.

Notele Harului lui Dumnezeu trebuiesc auzite de audienta prezenta. Cum te gandesti sa faci asta?

Emanuel C. Pavel

Pastor, AGAPE Christian Church, Vancouver BC

 

Last Updated on Sunday, 19 October 2014 12:40
 
Copyright © 2007-2017 Romanian Times. All Rights Reserved!
Please visit romaniantimes.org for the past articles!
 

Revista in format electronic

Editii anterioare

Banners

Polls

Spuneti-va parerea despre acest website