Intr-un “nu stiu care sat” (licenta “Rosu si Negru”) un ambitios om de afaceri a construit cea mai mare fabrica de vaselina din zona.
Ducandu-se vestea, oameni din intreaga regiunea si chiar din cele mai indepartate margini ale pamantului au inceput sa vina si sa vada ceea ce devenise acum o uzina in toata regula. Deseori, deosebit de politicos si entuziasmat de anvergura proiectului sau, omul nostru de afaceri insotea personal grupurile de vizitatori si le prezenta pe rand intreg procesul, de la punctul in care carbunele era preluat din masini si pana la momentul in care praful devenea primul strop de lubrifiant.
Intr-o zi nu a fost decat un singur vizitator care a dorit sa vada procesul. Nu mai era nimeni langa el. Proprietarul l-a intampinat bucuros si i-a propus sa-l insoteasca personal la un tur al uzinei, fiind gata sa raspunda oricaror intrebari.
A inceput din locul in care carbunele era preluat din camioane. Acestea basculau incarcatura pe o linie de transport enorma care functiona pe baza a sute de angrenaje. Carbunele ajungea apoi in containere mari care se invarteau si zdrobeau roca. Dupa aceea bucatile mici erau trasportate, invartite, ametite cu ajutorul altor sute de angrenaje si asa mai departe. Vizitatorul era incantat de complexitatea mecanismelor, wow(!!) cate roti dintate, cate cabluri si curele si cat de perfect se imbina totul.
Desemenea a fost surpins de forta malaxoarelor care transformau rapid bucati mari de roca in particule fine de praf. Apoi tratementul chimic la care era supus si care ajutau praful sa devina lubrifiant. Nu mai vazuse si nici nu se gandise pana atunci la asa ceva. Era surprins; inmarmurit; uimit.
Dupa ceva timp propietarul l-a invitat la o cafea (Starbucks desigur) si l-a intrebat ce crede despre proiectul. Vizitatorul a raspuns:
“Am vazut cum intra carbunele in uzina, cum e transportat, macinat, amestecat, tratat. Sunt peste masura de uimit. Am vazut cat de perfect ai conceput intreg procesul si cum functioneaza aproape fara oprire. Dar am o intrebare; nu am vazut punctul in care vaselina este pusa in recipiente pentru a ajunge la cumparatori.”
“Ha…m-asteptam la asta…” a spus proprietarul. “…Ai spus ca esti incantat de complexitatea angrenajelor, a rotilor dintate si curelelor. Esti uimit de mecanismele pe care le-am incorporat in aceasta uzina. Cu ce vaselina crezi ca merg acestea? Eu nu am nici o vaselina de vandut” a spus faimosul om de afaceri.
Morala:
Spurgeon spunea odata: “Bisericile nu exista doar pentru ca barbati cu o exprimare gata pregatita sa poata sta in picioare cateva ore sa vorbeasca si astfel sa-si castige painea de la admiratorii lor. Exista un scop mai mare decat asta.
Aceste locasuri de cult nu sunt construite doar pentru cei care doresc sa stea confortabil in zilele de duminca si sa asculte ceva placut.
O biserica care nu merge in suburbii si mahalale pentru a-i ajuta pe cei de acolo, care nu se implica in slujirea celor aflati in zonele defavorizate ale oraselor - o astfel de biserica nu-si justifica deloc existenta.”
Emanuel C. Pavel
Pastor, AGAPE Christian Church - Vancouver, B.C.
www.blog.punctul.com