Am dat zilele trecute prin arhiva personala de-o snoava (nu-i mai stiu provenienta) ce spunea despre un om care tocmai devenise crestin si intalnindu-l pe Martin Luther, l-a intrebat entuziasmat:
- Ce sa fac pentru a-l sluji pe Isus Christos? Trebuie sa devin preot sau un evanghelist itinerant?
Luther l-a intrebat la randu-i:
- “Ce lucrezi acum?”
- “Acum, sunt cizmar, fac pantofi” – a spus omul.
-“Atunci fa pantofi buni si vinde-i la un pret real, de vrei sa fi crestin bun”, i-a raspuns Luther.
Cand devii un om constient de ce implica faptul ca Dumnezeu te iubeste si de mantuirea oferita prin Isus Christos, ai oarecum instinctual pornirea de a raspunde acestei generoase oferte divine intr-un mod deosebit. Iti faci tot felul de ganduri si planuri cum sa-l onorezi pe Dumnezeu mai bine. In starea aceasta esti dispus de efort si de unele sacrificii care pana de curand pareau neintelese si neavenite. Dar aceasta dorinta a ta de a fi dedicat total lui Dumnezeu nu inseamna automat parasirea sferei vocationale in care deja activezi. Nu trebuie sa te indrepti spre ocupatii mai “duhovnicesti” pentru a-ti arata atasametul tau si devotiunea ta fata de Christos. Ar fi mult mai normal sa-ti practici vocatia, meseria ta de fiecare zi, la un standard care sa-l onoreze pe cel caruia acum te inchini – asta aduce un nivel de excelenta in ceea ce faci zilnic.
O modalitate de a reflecta raportarea la Dumnezeul tau, este de a fi creativ cu darurile, talentele si abilitatile tale, acolo unde te afli. Daca am face asta, noi ne indeplinim chemarea de a aduce o diferenta spre bine in locul in care traim; in contextul acesta apare intr-o alta lumina cea ce Apostolul Pavel spune “Fiecare sa ramana in starea in care a fost chemat…”(1 Corinteni 7:20, 24).
Tot in directia asta Os Guinness spune: “principalul motiv pentru care crestinii nu aduc nici o diferenta in lume astazi este pentru ca ei nu se afla acolo unde ar trebui sa fie”. Altfel zis, sunt multi artisti, doctori, avocati, oameni de afaceri – toti crestini – care nu sunt ceea ce ar trebui acolo unde ei activeaza.
Uneori este greu de a vedea diferenta intre munca unui crestin si cea a unui om necrestin (sau care nu ii acorda lui Christos pozitia de Domn si Mantuitor); in forma in care unele activitati se desfasoara astazi (fie ca esti mecanic sau electronist sau programator ori agent publicitar) este greu de spus cine munceste ca un crestin si cine nu. Deseori fisa postului este aceiasi, uneltele la fel si tarifele chiar. Diferenta, care nu este evidenta la o prima fotografie, rezida in maniera de implementare a scopului, motivului, standarului pentru ce faci acel lucru. Il faci pentru bani? De buna seama ca da. Il faci pentru Christos? Asta ar trebui sa devanseze partea financiara. “Tot ce faceti sa faceti ca pentru Domnul” – nu inseamna neaparat gratis; inseamna cu un nivel ridicat de excelenta in executie.
Sa fim clari: Christos nu e Domn doar in Biserica. El trebuie sa fie onorat in aceasta pozitie si in familie, in arta, in stiinta, in sport, in societate. Kuyper zicea: ”Nu exista nici un centimetru in intreaga existenta umana peste care Christos sa nu poata spuna: Este al meu!” In pozitia de Creator, de Infaptuitor al unei mantuiri vesnice, Christos reclama legitim tot ce poate exprima omul cu intreaga sa fiinta.
A face o diferenta pentru Christos inseamna a aduce orice zona din aria ta de viata sub domnia Sa. Asta aduce prospetime, vitalitate, in viata de credinta. Asta inseamna inchinare cu pasiune in orice circumstanta; nu doar in duminicalele cantece sau recitari de Psalmi.
Pentru a atinge nivelul acesta crestinii trebuie sa se desparta de o meserie exercitata de dragul avantajelor personale, de o viata in are fac totul doar pentru ei. Crestinii trebuie sa nu mai ignore telul lui Dumnezeu. Separarea spirituala la nivelul scopului este mai importanta decat delimitarea spatiala – care presupune a nu merge in anumite locuri (considerate “pacatoase”). Se poate exprima o deosebire spiritual-morala fara a presupune o segregare culturala.
Textul din Luca 16.9(”faceti-va prieteni cu ajutorul bogatiilor nedrepte…”) induce valorificarea unor resurse pamantesti pentru un scop care este mai mare decat Pamantul. Crestinul trebuie sa fie axat pe vremea viitoare, pe ceea ce urmeaza sa vina, asta aducand si un plus in lume si pe termen scurt. Valorificarea prezentului spre beneficiul viitorului. Prea multi crestini se uita astazi doar dupa castiguri, pozitii, zone de profit/influenta lumesti, pamantesti. Sa ne mai miram ca nu exista o influenta crestina azi in lume?
C.S. Lewis spunea ca “acei crestini care se implica cu daruire in ceea ce fac in prezent sunt cei care se gandesc cu adevarat la viitor”.
Emanuel C. Pavel
Pastor, AGAPE Christian Church - Vancouver, B.C.
www.blog.punctul.com