La nivel politic semnalul este clar. Acceptare, toleranta, ingaduinta - notiuni redefinite. Aceasta este matricea. Acum un an in urma premierul (crestin al) Canadei, conservatorul Stepen Harper, dupa mesajul de salut adresat de Paste tuturor crestinilor, a adresat un salut si celor 300,000 de adepti Sikh dorindu-le un “happy Baisakhi festival”. Fapt fara precedent, adresarea marcheaza un hotar la nivel social. Pana nu de mult Canada oferea o Biblie fiecarei persoane care depunea juramantul de cetatean Canadian. Astazi se mai ofera doar o diploma…
Majoritatea evanghelicilor in vad pe Harper ca unul de-al lor prin participarea sa la serviciile de inchinare ale unei biserici crestin-misionare; in plus pana a devenit prim-ministru a fost una din vocile accentuate care promovau valorile social-conservatoare.
In timpul mandatului el a uitat (ca multi alti politicieni) de a promova punctele forte ale unor principii crestine in societate, vizitand mai mult moschei si temple sikh. De fapt el a punctat o realitate. Componenta dominanta crestin-europeana in peisajul canadian actual, este intr-o mare scadere. Nou venitii nu mai sunt nici pe departe asa de multi europeni si nicidecum crestini. De aceea Harper si-a configurat politica navingand pe terenul comun al noilor elemente religios-culturale. Intre 2005 si 2007, mai mult de 100,000 imigranti au venit din tarile musulmane. De fapt, in prezent, Canada accepta mai multi imigranti din Iran decat din Franta si Germania la un loc.
Interesant ca in acest context crestinii canadieni nu par intimidati de apartenenta religioasa a vecinilor lor, dorind sa o vada ca o oportunitate si nu drept problema sau amenintare.
“Creand un climat de ingjiorare in jurul pluralismului religios nu vom obtine decat o restrangere a drepturilor religioase pentru toate gruparile spirituale si vom contribui la disparitia dialogului religios” declara recent Rick Hiemstra, director in cadrul Evangelical Fellowship of Canada.
In 2003, Centrul de statistica din Canada a prezentat un studiu comparativ despre prezenta la serviciile de inchinare ale cetatenilor nascuti in Canada si cei care au imigrat aici. Numai 28% din cei nascuti in Canada merg cel putin o data pe luna la biserica; numarul lor a scazut cu 3 procente in ultmii 10 ani. Din partea imigrantilor parciparea la serviciile bisericilor crestine a crescut cu 6 procente. “Imigrantii merg mai des la biserica decat cei nascuti in Canada.”a spus Hiemstra.
Anul trecut m-am intalnit la o conferinta cu David Macfarlane, director in cadrul “Billy Graham Evangelistic Association of Canada”. Vorbind despre presenta in media a diversitatii religioase el spunea: “Cu 20 de ani in urma daca intram in sectiunea religioasa a unei librarii vedeam acolo 4 Biblii si 2 muste moarte. Astazi sunt rafturi peste rafuri iar prezenta tipariturilor a atins o explozie astromonica, putand vedea de la carti de Tarot la calendare de meditatie. Daca te uiti al cei care stau la coada intr-o librarie vezi oameni care cauta o solutie spirituala pentru vietile lor.”
Dinamica sociala impune schimbari in manifestarea bisericilor. Atentie, in manifestare nu in mesaj. Aproape in fiecare an, am vecini noi. De difeite culori si rase. Si nu-s singurul. Crestinii trebuie sa se uite dincolo de ferestrele bisericilor lor pentru a vedea nevoile sprituale in comunitatea in care traiesc. Ce putem face pentru ei? De cele mai multe ori nu facem nimic. Dar ce facem noi? Doar ne lingem ranile pe care ni le provocam intre noi, ne zambim protocolar de la distant, printre garduri…si nu rugam pentru vremuri mai bune.
Ideea de evanghelizare a suportat modificari majore. Ceea ce era in trecut un adevar major a ajuns acum sa fie aproape anatema. Intr-o cultura care promoveaza pluralismul si acceptarea, evanghelizarea a fost abandonata in numele tolerantei. In fapt evanghelizarea si pluralismul religios pot coexista confortabil.
Depasind orice experienta trista, crestinul trebuie sa continue sa fie simpatetic la nevoile din jur, gata de ajutor, milos, concentrat pe nevoile celor din jur mai mult decat pe nevoile sale. Cu toate astea sa organizezi evenimente de intrajutoare sociala, sa cladesti o locuinta pentru cineva care nu mai are, sa dai un medicament cuiva, sa-i faci un spital sau un adapost, pentru toate acestea nu trebuie sa fii crestin. De fapt sunt multi care fac asta si nu sunt crestini. Si chiar fac asta mai bine ca multi crestini. Multi altii o pot face. Nu trebuie sa fii o biserica sa faci cele mai tari concerte de muzica. Avem U2, Andre Rieu, Andrea Bocelli. Biserica intra intr-o competitie inselatoare cu cei care nu sunt biserica si asta se intampla spre prabusirea ei. Aratati-mi o “biserica faimoasa” in lume si iti voi arata una care a pierdut tinta de a exista.
Crestinul are ceva ce altii n-au. Are Har. A primit Har. Asta face diferenta azi in lume.
Poate ai citit cartea Mizearabilii scrisa de Victro Hugo, sau vizionat adaptarea ei cinematografica. Acolo te intalnesti cu Jean Valjean, un criminal, un hot. Un om de la periferia societatii este schimbat cand un preot ii arata altceva decat el era obisnuit sa primeasca. Jean Valjean se schimba cand primeste HAR. Cand adversarul sau Javert, cauta sa-l omoare. Jean ii arata har, nu-l omara. Javer se sinucide pentru ca nu stie sa intelaga HARUL. E ceva care il bulverseaza care da peste cap toata logica umana. E ceva ce pare ca nu e drept. Nu e meritat. E HAR!
Nu stiu la ce nivel esti in viata ta acum. Nu stiu ce gandesti tu cand auzi despre acest cuvant HAR. Poate reprezenta pentru tine doar o teorie, un sablon, o snoava teologica. Daca nu ai primit HAR si nu il cunosti, nu poti sa-l dai. Si nici sa-l intelegi. Daca l-ai primit, stii despre ce este vorba si nu il dai mai deptare, nu-l arati altora, atunci e “ceva” in viata ta ce trebuie reconsiderat.
Daca ti s-a facut parte de Har trebuie sa-l dai mai departe. Neconditionat. Crestinilor li s-a dat Har ca sa faca diferenta in bine.
E greu?
Emanuel C. Pavel
Pastor, Agape Christian Church – Vancouver, BC
www.blog.punctul.com