(continuare din numarul precendent)
Serpuitorul ne amageste cu speranta indumnezeirii. Omul utilizeaza samanta, si nu o creeaza... Sa nu fie asta o diferenta destul de mare pentru a-mi intelege pozitia si statura (infima), in raport cu Creatorul?! OK, sunt destept si pot intelege anumite procese... dar sunt limitat in cunoastere si marginit in obtinerea materiei (ca sa nu mai spun „din nematerie”!).
In crestinimul clonat manipulam informatia divina si speram ca noi sa-i „nastem din nou” pe oameni. Dar lucrarea aceasta este autentica in momentul care se intampla din partea/cu implicarea decisiva a lui Dumnezeu! Eu nu pot sa nasc spiritual pe nimeni! Pot sa-l influentez, pot sa-l imbogatesc, pot sa-l modific... dar nu pot sa-l (re)nasc! Aceasta este lucrarea autentica a Sfintei Treimi! Doar ea creeaza/schimba omul!
Unul din efectele clonarii in domeniul stiintific este politica salturilor. Fara o expertizare amanuntita, clonarea, ca teorie, a ajuns sa fie avansata la grad de mare aplicabilitate doar datorita teoriei „gradualismului” (cum i-au spus scotienii mai savanti) – inrudita ca nuanta cu progresul. Teoria susţine că printr-o serie de paşi evolutivi, neimportanti, se poate ajunge la un rezultat radical. Pasii mici se cumuleaza si sunt transformati in salturi uriase.
In crestinismul clonat, pasii mici ai dezvoltarii si maturizarii crestine, ai intretinerii si imbogatirii unei relatii neintrerupte cu Dumnezeu, au fost inlocuiti cu pasii mari a cautarii/fortarii unor presupuse/dorite treziri spirituale – asimilate unor pasi mari care sa ne ajute sa recuperam timpul pierdut cu somnul. Pasii mari – maturitate in salturi – necesari pentru dinamica lor evidenta, si cresterea instanta invoca “necesitatea” sus-numitelor treziri. Dar nu cumva trezirea are loc in fiecare zi, cand aleg sa urmez principiul divin si nu obisnuinta pacatoasa?! De ce nu pot sa asimilez trezirea in fiecare lucru pe care il constientizez si-l practic, astazi mai mult decat ieri... In fiecare zi in care ma rog mai mult inseamna ca sunt mai treaz decat ieri, cand m-am rugat mai putin... Un crestinism care traieste din salturile trezirilor este un crestinism care isi pierde echilibrul – pentru ca salturile dezechilibreaza!
Clonarea este strans legata de teoriile/principiile/opiniile evolutioniste ale lui Darwin. Astfel, daca acceptam sa fim rezultatul unui progres al necuvantatoarelor, ceea ce se aplica lor ar trebui sa aiba acelasi rezultat si asupra omului! De aceea testele de pe animale sunt de obicei repede aplicate corpului uman. Tehnica clonarii unei oi a devenit repede valabila si pentru a clona o fiinta umana!
Imbunatatirea genetica a organismelor vii a dus la aparitia in supermarket-uri a unor produse alimentare placute la privit si imbolnavitor de gustoase! Pentru ca ti se par bune, le mananci... si te imbolnavesti! Astfel, pentru ca ne-am permis sa crestem productia de lapte si carne fara a creste numarul animalelor, pentru ca interventia noastra o consideram eficienta, folosim acelasi sablon si pentru a argumenta necesitatea clonarii omului. Vrei un om mai bun? Cloneaza-te, frate! Imbunatatirea taranii se facea in crestinismul primar prin adaugarea/asimilarea valorilor duhovnicesti. Eficienta lor se vedea prin experimentare in viata de fiecare zi. Pot fi “mai bun” datorita iluminarii launtrice a Duhului Sfant, si nu prin cumulul de presupuse cunostinte, care imi umplu pieptul de diplome, dar il goleste de inima!
Crestinismul clonat este sedus de intelectualitate si intelectualism, dar ramane dependent de duhovnicesc. As vrea sa nu fiu rastalmacit. Nu sunt nicidecum impotriva inrudirii intelectuale dintre credinta si gandire. Apreciez varietatea de forme de exprimare intelectuala a credintei crestine. Periculoasa mi se pare tentatia de a merge preponderent pe intelect in detrimentul credintei.
Crestinismul clonat inglobeaza oameni care se considera open minded – si care fac din asta virtute spirituala! – in ceea ce priveste noile curente intelectual(ist)e si considera ca performanta spirituala tine si de capacitatea analizei intelectuale. Asa am ajuns destul de plini de noi si destul de rafinati, cat sa-i dispretuim de-a binelea pe cei care inteleg/practica un crestinism simplu. Aroganta devine astfel, in crestinismul clonat, intrucatva similara cu darul deosebirii duhurilor din crestinismul autentic.
Crestinismul clonat merge astfel la pas cu minciuna umanismului modern – situarea omului în centrul universului – tipata sarguincios si ubicuu, chiar daca indusa soptit in acelasi fel in care serpuitorul i-a înşelat pe primii oameni: “veţi fi ca Dumnezeu”.
Clonarea te limiteaza la cele 5 simturi, mutilandu-se sufleteste. Astfel, in procesul dezumanizării, clonarea ataca direct ultima vama spre inima omului – sensibilitatea. Clonarea este vazuta mereu ca o sansa a vietii. Cu totii am pierdut, pierdem si vom pierde fiinte dragi. Clonarea este vazuta un fel de sansa a doua. Sansa cui, insa? A celui care a murit sau a celui care nu vrea sa accepte despartirea? Vei spune „si... si...” Dar cred ca e mai mult grija mea prevenitoare de a nu experimenta necazul; este mai mult interesul meu, automenajarea mea, decat binele celui care tocmai a trecut intr-o alta faza a existentei...
O altă fatza a clonarii este “crearea” unui copil pentru o familie ce nu poate avea copii. Copilul nu este produsul celor doi, ci doar copia unuia din ei. Clonarea pare o masura de compasiune dar distruge aspectul rational. Inlocuind procreerea cu replicarea, inlaturi unicitatea fiintei umane. In crestinism se spune ca modelul-tinta este Isus Christos. Apostolul Pavel a avut curajul sa spuna: “Urmati-ma pe mine, intrucat eu Il urmez pe Christos!”. Este ca si cum ai vrea sa faci o carare pentru cei care vin dupa tine prin hatisul ideilor si interpretarilor. In crestinismul clonat, poti ajunge sa-ti doresti sa fii mai mult asemenea unui om care Il interpreteaza pe Christos in gama proprie, decat sa iti doresti sa-L urmezi pe Christos-ul pe care ti-L prezinta si apropie citirea Scripturii. Si aici oameni sunt multumiti... Dumnezeu insa, nu!
Nascut din Dumnezeu sau modelat/manipulat de mine? Si aici ajung intr-un punct sensibil al promovarii mesajului christic. Sunt experiente in care impregnarea emotionala forteaza si manipuleaza simturile pana cand cel expus mesajului Evangheliei spune un “DA” fortzat, care este apoi numarat/prezentat de vorbitor ca un castig. Aleluia? Aiurea! Cate “DA”-uri de prin biserici sau locuri de inchinare nu s-au dovedit a fi de fapt “NU”-uri comportamentale?
Un crestinism clonat se vrea o copie nu prea ieftina a unui original care nu ne mai place. Voi ajunge, intr-un interval oarecare de timp, sa constat ca o clona a lui Christos se evidentiaza printr-un crestinism mutant, care devine invariabil izvorul/adeptul unei “respectabile” secte.
Clonarea este in cele din urma o tradare a autenticului; de aceea un crestinism clonat poate prejudicia urmarea lui Christos mai grav decat un ateism sincer.
Intre clona si clovn
Vorbeam la inceput despre inedita manifestare ce are loc in Holy Trinity Church din Hackney, Londra. Declinul crestinismului in Regatul britanic forteaza bisericile sa adopte metode nastrusnice pentru a atrage atentia enoriasilor plictisiti sau a vecinilor dezinteresati. Biserica anglicana din Hackney este la inceput de februarie plina. Secretul? Slujba e facuta de clerici imbracati in clovni.
Servicul din prima duminica de februarie a reprezentat serviciul anual dedicat clovnilor. Asa ceva este sarbatorit din 1946 pana in prezent in memoria lui Joseph Grimaldi, parintele clovnilor moderni. Reverendul Roly Bain apare in fata audientei purtand roba clericala anglicana, modificata in imprimeul ei cu tema clovnilor. Langa el, alti doi clovni care il ajuta sa mearga catarat pe o minge albastra. De acolo isi rosteste indemnurile spirituale, fiind intr-o permanenta miscare si chinuindu-se sa-si tina echilibrul. Apoi un alt clovn cu fata vopsita in alb si buzele puternic accentuate citeste din Evanghelia dupa Marcu.
Dupa el apar alti clovni, care spun impreuna Clown’s Prayer. Ei multumesc pentru darul rasului pe care il aduc peste oameni. Finalul rgaciunii aduce o exprimare-surpriza: „...ajuta-ma sa imi aduc aminte ca prostia Ta este mai intelepta decat desteptaciunea mea!“. Reverendul Bain conduce apoi grupul de clovni pe holul bisericii, unde se termina procesiunea. Se spune ca un ateu care a asistat curios la toata manifestarea ar fi soptit: “Daca asta s-ar intampla mereu la biserica, as fi nelipsit!”
Nu am ajuns oare sa avem un crestinism clonat la indemana clovnilor?!
Emanuel Pavel
CRESTINISMUL CLONAT FABRICA CLOVNI - 2
- Detalii
- Scris de: Emanuel Pavel
- Categorie: Emanuel Pavel