|
CRESTINISMUL CLONAT FABRICA CLOVNI - 1 |
 |
 |
 |
|
Written by Emanuel Pavel
|
|
Tuesday, 14 April 2009 19:51 |
Se folosesc in ultima periaoda termeni precum: autentic, organic, natural, original, primar etc. pentru a separa crestinismul din primul secol de crestinismul interpretativ de astazi. In paralel cu aglomeratia de termeni si definitii, sau cu asortarea la situatii din lumea animala sau tehnico-stiintifica, m-am gandit la o alta asociere – lingvistica (ca-i gratis si-mi vine natural!). A fost interesant cum s-a intamplat. Citeam intr-un supliment al The Economist despre o biserica din Marea Britanie in care slujba a fost oficiata de clerici imbracati in... clovni! (Revin cu detalii imediat) Intamplator (oare?!), langa materialul cu clovnii aveam pe masa un altul, despre cercetarea asupra embrionilor umani si ramificatiile tehnice in clonarea celulelor umane. Si...Click! Phuff! Boom! Aproape natural am mers pe filiera „clovn-clonare-crestinism”. Cu o concluzie care se impune logic: crestinismul clonat fabrica clovni!
Se tot vorbeste despre cercetarea asupra celulelor si despre clonare... dar nu cumva avem la orizont si un crestinism clonat?! Si cand spun asta, nu ma refer doar la un crestinism de eprubeta, unul contrafacut si steril, care se preda intens (si/sau ingenuu/inconstient?!) in institutii teologice, un crestinism atat de irelevant si de straniu (la limita grotescului), ca nu te mai miri de ce este din ce in ce mai greu de transpus in practica.
Privind spre domeniul instrumentarii informatiilor genetice in dimensiunea reproductiva, clonarea suporta unele paralelisme cu o forma a crestinismului contemporan care il face pe acesta din urma la fel de periculos precum experimentul stiintific al clonarii.
Cum se vede, cum se gandeste, cum se proiecteaza astazi viitorul? Pai, finalmente dominat de un alt om, mai imbunatatit si mai capabil. Ce se doreste astazi pentru un maine religios? O alta credinta crestina, mai accesibila si mai explicabila. Reinventam omul si prejudiciem crestinismul. Duplicam omul si duplicitam crestinismul.
Ce urmeaza nu are pretentia unei expuneri stiintifice. Sunt ganduri care-mi bazaie prin cutia craniana, care dau glas unei alarme interioare, asa ca sunt mai mult decat rezumatul unei suete la o pauza de cafea. Am incercat sa altoiesc si informatia stiintifica pe un suport al unei exprimari populare, libere, pentru a intelege nuante asemanatoare evidentiate in crestinismul actual.
Clon(ar)e
Conform unei definitii acceptate de mai toate dictionarele, “clona” este organ(ism)ul (sau individul, sau exemplarul) provenit prin prelucrarea/multiplicarea unui (extras dintr-un) trunchi originar, pe cale vegetativă sau asexuată. Altfel zis, se ia o celula – inteleasa ca unitatea de bază a unui organism - si este multiplicată până se formeaza un nou organism, identic cu acela din care provenea celula originala.
In crestinism, reproducerea se face astazi foarte mult prin exemplu, proliferand din pacate exempl(ar)ul uman (al transmitatorului informatiei crestine), si nu – cum ar fi normal – Exemplarul Divin generator al principiului de viata. Astfel vrem sa fim crestin unii ca altii (sau spre deosebire de altii) si nu prea (ne propunem sa) semanam niciunul cu Modelul Christos.
Cum celula contine informatie genetica care poarta caracteristicile individului, te-ai astepta ca si crestinismul clonat sa includa caracteristicile crestinismului original. Inchinare, Rugaciune, Sacramente/Ritualuri – toate sunt clonate pentru a parea originale. Creativitatea este regula de baza, inovarea este curentul principal. Vor sa aiba aceeasi functie, dar directia este numai aparent aceeasi. Totul este mai mult spre acomodarea clonei, decat spre glorificarea, multumirea si evidentierea Creatorului.
Metode si similitudini
Metoda folosita in procesul de clonare consta in introducerea informatiei genetice a unei celule mature intr-o celula-ou, care este apoi implantata intr-un mediu numit “mama”.
Similar, iei cativa teologi cunoscuti sau semiapreciati, le publici si mediatizezi invatatura/interpretarea lor biblica, promovezi intens ideea ca nici o interpetare nu e absoluta si ii lasi pe acestia intr-un nou spatiu de manifestare. Poti sa-i pui numele de „biserica” sau „centru spiritual”. Oamenii vor recunoaste crampeie de invatatura curata (care este lasata sa se dezvolte liber in noul mediu), pana cand interpretarea data de teologi Adevarului devine adevar pentru cei alimentati spiritual de ei! Asa apare noul adevar al crestinismului clonat. Isus nu mai e Domn, ci Maestru; nu mai e Salvator, ci Sef de banda; nu mai e Ispasitor, ci mai degraba Regenerator... etc.
Omenirea şi-a permis dreptul de A CREA, in pofida faptului ştiut că unic Creator este Dumnezeu: “Şi au zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul nostru şi după asemănare”; şi au făcut Dumnezeu pre om.” (Facerea, 1:26-27)
Civilizaţia umană a ajuns de-a lungul timpului la o concepţie din ce în ce mai materialistă, care se insoteste tot mai ades si indeaproape cu progresul tehnologic si stiintific. Este pacat sa cunosti? Nu! Pacat este sa nu recunosti limitele cunoasterii. Vom deveni noi “adami” mai buni? Nicidecum, ci – precum in Eden – omul modern si-a lasat dorinta buna de cunoastere sa zburde liber prin gradinita de idei, colaborand cu „serpuitorul” intru distrugere. O cunoastere nealimentata duhvniceste duce spre un spiritism tehnic, in care abilitatea de interpretare (nu conteaza cat de competenta/sanatoasa!) tine loc de iluminare divina.
Si astfel am ajuns nu doar sa uitam de Dumnezeu, ci si sa-L dam la o parte din sistemul nostru de valori, sfidandu-L prin simpla afirmare a preceptului ca El e nedrept, daca ne limiteaza cunoasterea! Fata de o astfel de “nedreptate”, sa ne facem noi dreptate!
Astfel ca am largit calea spre visul de aur al nemuririi cu ideea de a infiinta/dezvolta „banci de organe” care ne pot ajuta in caz de nevoie (citeste imbatranire/accidente). Iar frica de moarte s-a transfomat asadar in cautarea febrila a unor metode de a scapa de moarte. Ne dorim nemurirea „de unii singuri” (in absenta Dumnezeirii), si ne facem singuri probleme (mari!) crezandu-ne mai destepti decat Cel care ne-a dotat cu creier!
In crestinismul clonat, Supranaturalul trebuie explicat. Trebuie sa intelegem cum functioneaza minunea. Ca noi nu suntem copii usor de pacalit. Magicianul sa-si arate trucurile, si le vom face si noi, devenind finalmente ucenicii ce-si depasesc maestrul! In crestinimul orginar, minunea era sa cred in minuni... Insemna sa cred ca saliva lui Dumnezeu poate transforma si innobila tarana , doar atingand-o... Astazi, a fi stapanit de anumite duhuri este invariabil interpretata ca o simpla (banala?!) boala. Uneori este asa, alteori nu... Dar mergand pe aceasta acceptiune (ca totul este o maladie, o boala), gandim in consecinta ca aceasta trebuie tratata. Ca sa o tratezi, iti trebuie un compus chimic, care reiese doar din urma cercetarii. Daca cercetez si am observatii stiintifice, inseamna ca imi pot explica. Daca am antidotul, inseamna ca am inteles cauza. Iar daca am inteles cauza, ce ma opreste pe mine sa fiu supra-cauza care inlocuieste cauza (si previne criza)?! Wow, ce logic si tare sunt!... Si astfel omul ingenuncheaza in fata stiintei si tehnologiei, facandu-se vinovat de idolatrie, de slavă deşartă şi necredinţă!
(continuare in numarul viitor) |
Copyright © 2007-2012 Romanian Times. All Rights Reserved!
|
|
Revista in format electronic
|
Emanuel Pavel