"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

In fata aglomeratiei de vesti neplacute si situatii triste aratate in mai toate palierele sociale imi vine adesea in minte realismul vorbelor Mantuitorului care a spus: “In lume veti avea necazuri…” si nu s-a oprit acolo doar marcand o fatidica opinie. El a continuat… “dar indrazniti…” invitindu-ne sa ne ridicam capul, sa speram, sa alegem ce e bun din orice si sa mergem inainte stiind ca El nu este strain de mersul vremurilor trecute, prezente si viitoare.

Dupa seria de proteste si atacurile virulente la adresa unei normalitati in care fiecare voce trebuie sa fie auzita, crestinii din America de Nord (si mai intregul Occident) isi exprima ingrijorarea cu privire la direcția in care se misca societatea noastra. In orice directie ne-am uita, la guvernanti, lumea divertismentului, literatura, educație, drept, vedem ca peste tot fundația pe care au fost asezate se clatina, se erodeaza, se sfarama.

Mediul online, mesajele ce se transmit in biserici, carțile de orientare crestina abordeaza in mod repetat acest fapt concentrandu-se predilect asupra forțelor care imping in mod activ cultura in direcții opuse lui Dumnezeu. Este usor de remarcat impactul filozofiilor post-iluministe asupra fauritorilor de opinie contemporani. Se constata impactul devastator al revoluției sexuale la nivel multigenerational. Cu alte cuvinte, tindem sa ne uitam doar la ceea ce fac ei. Toate acestea sunt importante de observat, dar daca ramane unicul nostru obiectiv, vom trece cu vederea, vom diminua un alt factor care poate contribui la schimbare.

Crestinii sunt chemați de Domnul Isus Christos sa fie sare si lumina in lume, dar ce se intampla cand crestinii inceteaza sa mai fie sare si lumina? Cand cultura si societatea prezenta este putrezita si intunecata, ne gandim ca am putea face parte din problema? Sarea este prin natura sa un conservant, dar daca isi pierde calitațile de baza, sarurile sale, nu mai e buna la nimic si trebuie aruncata. Lumina prin natura disipa intunericul, dar daca lumina este pusa sub cos sau stinsa in alt mod, intunericul se stapaneste absolut.

Au existat in istorie multe vremuri intunecate si ce au dus spre o anihilare si descompunere socio-culturala. Au fost si sunt crestini fideli principiilor biblice care au acționat si acționeaza ca factori de contrast si insanatosire in circumstanțe foarte dificile. Aceasta fidelitate / credinciosie nu garanteaza ca intunericul acelor/acestor vremuri se va schimba peste noapte sau vreodata in viața noastra. Unele vremuri pot ramane intunecate si in descompunere pana la finalul istoriei prezente. Cand ne aratam public pozitia – de lumina si sare – celor care navigheaza in intuneric li se arata calea de iesire, indiferent daca o urmeaza sau nu.

Vremurile prezente au confirmat un fapt trist: mulți crestini rareori mai citesc si mediteaza la Scriptura. Rezultatul? Mulți crestini care se considera practicanti actioneaza in virtutea unor idei (fie ele si „teologice”...) care sunt antitetice crestinismului si nu se mai pot distinge de necrestini in ceea ce priveste opiniile si practicile lor etice. Daca multi crestini permit lumii sa le dicteze ideile si comportamentul, n-ar trebui sa ne surpinda cat de intunecate sunt vremurile, nu? Devenim tacit parte a intunericului.

Atata timp cat comportamentul, manifestarea noastra crestina este formata de ceea ce este popular azi in lume, este modelata de lume in detrimentul Scripturii, nimic din ceea ce facem sau spunem nu va opri raspandirea decaderii si a intunericului. Nu va conta pe cine alegem la guvern. Nu va conta ce cauze sau miscari susținem sau ne opunem. Nu va conta cat de mult protestam pe facebook si cat de furiosi am devenit pe tweet-er. Daca Biserica inceteaza sa mai fie sare si lumina, tot ce facem este sa construim castele de nisip pe masura ce se apropie un val. Fiecare dintre noi trebuie sa-si examineze propria inima. Fiecare dintre noi care pretinde ca este un adept al lui Christos trebuie sa se intrebe daca ințelege ce presupune cu adevarat asta. Daca nu cautand sfințenia individuala , asa cum porunceste Dumnezeu (1 Pet. 1:16), nu vom fi sare si lumina.

In orice vreme, prin boli si suferinte, prin vreme de pace sau razboi, Biserica trebuie sa fie Biserica. Aceasta inseamna promovarea dedicata a Evangheliei, rugaciune si administrarea sacramentelor. Uneori trebuie sa fim creativi in adminstrarea formala a acestora. Si sunt idei bune in directia aceasta. La nivel personal fiecare dintre noi trebuie sa ne analizam daca suntem urmasi reali ai lui Christos, mai degraba decat urmasi ai lumii. Cand ne luptam unul pe altul pentru a vedea care dintre noi are mai multa dreptate in opiniile lui, cand afisam intr-un “spirit umil” lucrari ale firi pamantesti si pacate ale limbii, nu il urmam pe Christos si trebuie sa ne pocaim.

Domnul Isus Christos este lumina lumii. Cei pierduți din fiecare vreme trebuie sa vada aceasta lumina. Aceasta lumina este singura speranța. Pentru ca suntem uniți cu Christos, El ne cheama si pe noi sa raspandim lumina Sa. Daca cultura devine mai intunecata, ar fi bine sa facem un simplu exercitiu optic: ne uitam in oglinda. Daca nu exista suficienta lumina pentru a vedea oglinda, atunci poate ca am devenit parte a problemei si trebuie sa ne caim la fel de mult ca toti acesti necredinciosi care ne tulbura atat de tare. Si parafrazandu-l pe Ralph Emerson, sa nu tindem a ne considera martiri si persecutati ori de cate ori cineva ne contrazice.

Sa ne amintim ca atunci cand vom sta inaintea Lui Dumnezeu, ceea ce va conta cel mai mult nu vor fi dezbaterile pe care le-am castigat, ci sufletele pe care le-am adus cu noi.

Fie ca alegem sa ne pocaim sau nu, fie ca vremea prezenta va continua in decadenta ei spre rau, mizerie si intuneric, Christos Domnul  este invingator. Națiunile lumii pot face tot ce vor dar nu vor schimba acest fapt. Cei care au avut incredere si l-au urmat pe Isus Christos aici, il vor urma si intr-un cer nou si un pamant nou in care nu vor mai exista intuneric si decadere.

 

 

Emanuel C. Pavel – Vancouver BC Canada