"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

In ultima vreme, informatiile ce abunda in jurnul nostru nu sunt din cele mai bune. Unul din ingredintele cel mai greu de gasit acum in viata este speranta.

Bursa de valori, tranzactiile economice sunt in plina perioada de instabilitate iar urmarile acestor framantari economico-financiare pot afecta circuitul multor operatiuni si procese ce fac parte din viata de fiecare zi.

Din cauza carantinei și a crizei actuale de sănătate, vor fi oameni afectati in activitatea lor curenta. Realitata acesta ne ofera ocazia incredibila de a lua telefonul pentru a comunica cu ei, sau de a ne întâlni cu oameni unu-la-unul, și a vorbi cu ei a ne ruga pentru ei.

Cartea Pslamilor este o colectie de poezii vechi, antice, de rugaciuni care capteaza emotia umana. Psalmii exprima simtamintele umane in momente de bucurie si de tristete, de indoiala de biruinta. Pentru oamenii lui Dumnezeu sau pentru oamenii care au drag de Dumnezeu, Pslamii au fost mereu cartea favorita pentru ca exprima emotia umana intr-un context al disperarii, al framantarilor sufletesti. In cartea Psalmilor, tu si cu mine il intalnim pe Dumnezeu acolo unde suntem, in mijlocul nevoilor, bucuriilor, incercarilor, intristarilor, biruintelor.

Dumnezeu se intlaneste cu cei singuri, cu cei care sunt abuzati, care au tot felul de dependente, cu cei disperati, cei care sufera. Daca nu ti se potriveste acum niciuna din situatiile acestea, e bine de tine si cred ca indiferent de starea pe care o ai acum o incursiune in Psalmi iti va oferi incurajare si ne va da certitudinea ca lui Dumnezeu ii pasa de noi.

Dumnezeu vrea sa fie activ participant in schimbarea acestor stari in vietile noastre.

De exemplu in Ps 56 ne putem identifica cu autorul ce spune “când mi-e teamă, îmi pun încrederea în Tine. În Dumnezeu, al Cărui Cuvânt îl laud, în Dumnezeu mă încred şi nu mă tem! Ce poate să-mi facă un muritor?”

In fata oricaror crize avem aceste intrebari in noi si ele ne aduc intr-o faza de panica: “Ohh ce-am sa ma fac acum? Cum o sa traiesc?”

La un anumit nivel frica este buna, ne protejeaza. De exemplu as vrea ca cei mici sa aiba teama de foc, sa nu se arda sau sa dea foc la casa.

Ne temem uneori cand ni se intampla lucruri ingrijoratoare. Frica devine o problema cand se dimensioneaza, se proiecteaza intr-o latura extrema. Cineva spunea ca barbatii nu sunt fricosi doar alerga mai repede uneori. In viata asta ne temem pentru diferite motive. Ne temem ca vom ramane singuri la batranete. Ne temem ca se va intampla ceva cu copiii. Ne temem ca nu vom mai avea bani sa platim casa sau sa luam mancare. Ne temem de caderi, ne e teama sa ne pierdem o mana sau un picior, si asa mai departe.

 

Ne temem ca nu mai suntem in controlul unor situatii. Parintii se tem pentru copiii lor ca ar putea sa se raneasca. Intotdeauna cand ei alearga prin casa spunem “ai grija…” aceasta fiind o expresie a fricii noastre. Langa frica de genul asta se lipeste foarte bine mania. Mania de a nu fi fost in control. Copilul se loveste si noi spunem maniosi… “ti-am zis sa nu alergi…cine a lasat coaja aia de banana pe podea?”

            Realitatea este ca traim intr-o lume pe care nu o putem cotrola. Deci putem zi de zi sta fata in fata cu starea de frica. Vedem tot felul de grozavii in lume si nu exista raspunsuri usoare. In Biblie nu se spune ca lucruri rele nu se intampla oamenilor buni. In biserica, in cele mai sigure locuri poti exprimenta individual tot felul de intamplari neplacute.

David a fost omul care a experimentat frica intr-un mod real. Cand a scris aceast Psalm era intr-o situatie speciala. Aduceti-va aminte ca el era invingatorul lui Goliat. Dupa asta a fost adulat de toti oamenii, a ajuns faimos, celebru. David a scris acest Psalm intr-unul din momentele lui de disperare, de frica. Saul il urmarea si cand te urmareste cineva mai puternic te cuprinde un sens al disperarii. A pierdut prieteni, reputatie, si in fuga lui a ajuns in orasul Gat. David a fost asa de disperat sa scape de Saul incat a fugit in orasul natal al lui Goliat. Ce face el acolo? Se preface ca e nebun si asa scapa.

Psalmistul experimenteaza cam tot ce ni se poate intampla si noua. A pierdut slujba, a pierdut casa, a pierdut pozitia, pentru David frica era cat se poate de reala.

Ce pot face cand mi-e frica? Este o intrebare foarte reala ce transpare din acest psalm.

Ce facem cand suntem in postura aceea? Cand mi-e frica imi pun increderea in Tine! Wow, puteti spune asta e un raspuns simplu, de biserica, de scoala duminicala…“mi-e frica? incredeti-va copii in Dumnezeu...” Nu, David face conexiunea intre frica si incredere. Cand ma tem, ma incred in Dumnezeu. Cand ma incred in El, nu ma tem. In orice situatie in care este prezenta frica este prezenta increderea (sau lipsa ei).

Nu ne e frica de o furnica, pentru ca ne incredem in abilitatea de a zdrobi acea furnica….dar cand coduceti peste un pod nu va e putin teama ca poate se rupe podul asta chair acum…?

            Cat de multe pastile trebuie sa iei ca sa stii ca vei fi sanatos? Cati bani intai trebuie sa stii ca ai dejuns pentru batranete? Intrebari ce ne framanta nu doar in perioada de criza. Legat de increderea in Dumnezeu vine o intrebare retorica: ”ce mi-ar putea face omul?”

Te curpinde groaza, frica cand te gandesti cate iti poate face omul; te poate concedia, accidenta, omori si cate si mai cate. Scopul intrebarii nu este sa facem o lista cu ce ni se poate intampla. Scopul este sa punem aceasta lista (daca tot am facut-o) in perspectiva lui Dumnezeu.

 

Proiectand imaginea lui Dumnezeu peste ingrijorarea mea, ce mi-ar putea face omul? In Evanghelia lui Matei (10.28) Domnul Isus spune sa nu ne temem de cei care ucid trupul dar nu sufletul; insa e bine sa ne temem de cel ce poate ucide si trupul si sufletul. Ce mod ciudat de a obtine incredere? Ce e mai groanic sa stai in fata unui judecator care te trimite in Iad. Compartiv cu toate fricile din lume avem o frica substantiala: teama de Dumnezeu. Asta nu alunga celelalte temeri dar daca ne temem de Dumnezeu celelalte temeri nu trebuie sa ne domine, sa ne conduca.

Asta a inteles si Apostolul Pavel care a spus in Romani 8, daca Dumnezeu este pentru noi cine poate fi impotriva noastra?

Increderea in Dumnezeu nu este ceva care se intampla o data in viata. Este ceva care continua si merge oriunde vom fi si orice vom experimenta.

David ne spune ca increderea este legata de cunoastere. Nu te poti increde in ceea ce nu cunosti. Dumnezeu ne cheama intr-o relatie cu EL, sa-l cautam, sa vorbim cu El in rugaciune; sa meditam la Cuvantul Sau; Dumnezeu ne cheama sa-L cunoastem si apoi sa ne incredem in El.

“In Dumnezeu pe care il laud, in acela ma incred...“

Una din cele mai dese porunci pe care Dumnezeu le spune in Biblie, una din cele mai frecvente imperative este: sa nu va temeti! Se repeta de mai multe ori. Cel care a zis aceste cuvinte, “nu va temeti” este Fiul ui Dumnezeu care a murit pentru mine. Evanghelia ne spune ca Dumnezeu este pentru mine, nu impotriva mea. Isus in Gradina Ghetsimani a fost fata in fata cu teama. Lucrul care produce groaza pentru noi a fost cel pentru care a murit Isus Christos.

Daca Dumenzeu este pentru mine ce poate sa-mi faca omul?

 

Nu stiu daca te-I gandit astazi ca noi suntem oamenii chemati de Dumnezeu sa umblam in mijlocul acestor evenimente dificile sisa aducem in jurul nostru o  sclipire de speranta.

Noi am fost instruiti si lasati de Dumenzeu in aceasta lume tocmai pentru vremuri ca acestea. De aceea trebuie sa umblam intelept si sa aratam prin comportamentul nsotru ca viata poate fi grea insa Dumenzeu este si ramane bun, drept in orice circumstanta.

 

Emanuel C. Pavel – Vancouver BC