"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Care este atributul, calitatea ce iti place cel mai mult a lui Dumnezeu?

Intrebarea blocheaza si incita. Dumnezeu nu are atribute placute si nepalcute. El este perfect in dragoste, dreptate, intelepciune, sfintenie. Nu este ca si cum ai spune…care este culoarea favorita? Care este mancarea favorita? Care este imbracamintea favorita? etc

Toate aceste preferinte personale se pot schimba cu timpul sau cu locul in care sunt.

 

E greu si pare oarecum gresit sa aplicam preferintele noastre la calitatile lui Dumnezeu. Uneori suntem coplesiti de mila Sa ce nu ne face dupa pacatele noastre. Ce ne scoate la loc larg si ne binecuvanta desi nu am facut nimic special. Uneori inotam intr-un ocean de dragoste. Alteori suntem coplesiti de sfintenia Sa si de faptul ca nu mergem la un loc cu cei pacatosi. Insa dati-mi voie sa fac o “gafa” si sa zic ca poate suveranitaea, atotputernicia lui Dumnezeu este o calitate ce imi place mai mult.

Aste inseamna ca Dumnezeu este in cotrolul tuturor lucurilor, oricand si in orice clipa. Daca il numim Suveran el este Seful intregului Univers. Suveranitatea lui Dumnezeu raspunde la o intrebare legitima a oamenilor: Cine este in control aici? Cine raspunde? Cine este seful?

Asta se leaga de intrebarea cheie de astazi: Cat de mare este Dumnezeu tau? Oamenii ce au o legatura cu Dumnezeu in momentul in care dau de greu tind sa creada si uneori spun: “Am probleme mari, si un Dumnezeu mic. Oamenii credinciosi nu sunt scutiti de probleme dar o alta perspectiva - Probleme mari si un Dumnezeu si mai mare!

 

Suveranitatea lui Dumnezeu se vede in fiecare pagina a Bibliei. Daca privim la exemplul lui Iov:

“Dar hotărârea Lui este luată, cine I se va împotrivi?Ce-I doreşte sufletul, aceea face.” (Ion 23:13). Iov intelege ca nu poate avea nici o pretentie de la Domnul. Omul nu are nici o putere de a-si schimba soarta, dar el poate sa pledeze cazul sau in fata lui Dumenzeu. Dumnezeu face ce vrea el si omul este fara putere in fata Sa.

“Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale” (Iov 42:2). Acest verset introduce ultima parte a cartii Iov cand Dumenzeu ii ofera lui Iov o lectie de teologie. Iov, omul nu poate raspunde la o singrua intrebare. Smerit, omul recunoaste ca Dumnezeu stie si poate totul.

Aceasta marturisire ne leaga de planul lui Dumenzu de manturire de salvare.

 

“Dumnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea.” (Ps 115:3). Ori de cate ori citesc sau imi amintesc aceast verset imi vine sa ma uit in oglinda si ma intreb: “ mai comentezi?”

“O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui! Şi, în adevăr, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?” Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile.” (Rom 11:33-36). Aceasta frumoasa exclamatie cu privire la Dumnezeu contine raspunsul lui Dumnezue la pacatul omului cat si in ceea ce priveste viitorul. Nimeni nu a intuit cum va rasunde Dumnezeu la rebeliunea omului. Nimeni nu i-a dat sfaturi. Totul de la El totul prin El si totul pentru el.

In textul din cartea Geneza, capitolul 41 este prezentat tanarul Iosif ce statea in inchisoare de aproape 2 ani de zile. El indeplinea zi dupa zi ce putea mai bine  dar cu singuranta ca a avut clipe in care se intreba: “De ce se intampla toate acestea cu mine? Asa fara noroc sa fiu si eu in viata...”

 

Cat de mult din ceea ce ni se intampla are sens, inteles? Foarte putin, nu? Viata are o suma de evenimente necunoscute noua - ce ne mira, ne surpind, ne contrariaza.

O persoana are cancer si moare, o alta are acelasi cancer si traieste. Un copil se naste bolnav si traieste, altul moare imediat. Familia trece prin incercari ce parca nu se mai termina. Banii nu mai ajung si datoriile par mari…si asa mai departe…

 

Multi dintre noi nu vedem niciun raspuns clar la problemele vietii si in acelasi timp Dumnezeu infaptuieste mii de lucruri zilnice pentru noi din care noi vedem doua sau poate trei ori niciunul.

Exprientele lui Iosf ne ajuta pentru ca datorita lui intelegem ca nimic din ceea ce se intampla rau, fara noima, fara sens nu este la intamplare, nu este pierdut.

Geneza 41 este un capitol lung si se poate cuprinde in 4 cuvinte :

Vise  - Faraon are doua vise (vv. 1-13).

Interpretare  - Iosif ofera interepretarea de la Dumnezeu (vv. 14-32).

Planificare -  Iosif ofera un plan de actiune (vv. 33-36).

Avansare / Promovare  - Faraon il inalta pe Iosif (vv. 37-57).

Un capitol emblematic pentru suvernitatea lui Dumnezeu.

In primul rand intelegem ca Dumnezeu i-a dat visele lui Faraon. In versetul 8 al capitolului citat mai sus ne este exprimat cum se simte seful lumii de jos, Faraon. Lumea nu are raspunsuri pentru lucrurile ce sunt cele mai importante!

            Cei mai intelepti si importanti oameni ai lumii n-au putut sa-I dea lui Faraon talmacirea, intelesul, solutia. Fara o descoperire divina, niciodata nu vom descoperi calea salvarii. Trebuie ceva sa vina de sus spre noi. In acel moment, si nu mai devreme Dumnezeu ii zgaltaie memoria uuni slujitor - paharnicul - ce isi aduce aminte de Iosif ce i-a interpretat corect un vis ciudat.

            Dupa ce este scos din inchisoare si isi schimba hainele, un necunoscut evreu ajunge in fata celui mai puternic om de pe pamant. Cine daca numai Dumnezeu ar fi putut face asta?

Desi se afla intr-o prozitie favorita pentru cariera sa Iosif il evidentiaza pe Dumnezeu (V 15-16) ce numai El poate da descoperirea - El este sursa.

Interpretarea este o combinatie de bine si rau. Si in plus Iosif a adaugat …” Cât priveşte faptul că faraon a visat visul de două ori înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu şi că Dumnezeu se va grăbi să-l aducă la îndeplinire. “(v. 32).

Pentru a fructifica aceasta talmacire este nevoie de intelepeciune in actiune.

Faraon are nevoie de un om daruit in administratie, loial lui si sincer in toatea actiunile.

Si Faraon il alege pe Iosif. (vv. 38-40). Desi era un pagan Faraon recunoaste lucrarea Duhului lui Dumnezeu. L-a adus pe Iosif in a doua pozitie de comanda. Iar semnele admiratiei sunt evidente:

I-a dat inelul sau - (e ca si cum ai avea credit cardul regelui)

Ia dat o imbracaminte buna – semn al onoarei.

I-a dat un lant de aur – semn al autoritatii regale

I-a dat un car de transport – pentru a se misca oriunde vrea

Si-a pus soldati sa se plece cand va trece Iosif in fata lor.

      Deloc rau pentru un sclav evreu, nu? Si inca ceva vine la pachet. I-a dat ca sotie pe fata unui preot de acolo. Faraon stia ca are nevoie de un om de familie in pozitie asa de importanta.

 

Cand foametea a lovit oamenii au inceput sa tipe si sa se tanguaisaca. Si Faraon i-a indrumat spre Iosif. – faceti ce va spune El. (v.55). Iosif implinea voia lui Dumnezeu ca prim-ministru al Egiptului. Dar Iosif a primit si alceva dincolo de bogatie si faima. (vv. 50-52). Doi copii.

Manase si Efreim sunt nume evreiesti. Desi era intr-o tara straina, desi avea o sotie straina el nu a uitat radacinile sale.

            Dar mai este un accent aici ce arata modul in care el gandea si simtea. Intelesul numelui Manase este – uitare. Dumnezeu m-a facu sa uit tot ce mi s-a intamplat rau. Rautatea, dispretul, jignirile, respingerea de care a avut parte. Totul uitat!

Sunt momente in viata in care nu poti merge inainte spiritual, emotional daca nu alegi sa ierti si sa uiti.

            Al doilea copil este Efraim – care inseamna roditor. Manase trebuie sa vina inaintea lui Efraim. Nu poti fi roditor in viata daca nu uiti si ierti raul ce a fost impotriva ta.

Toata suferinta nejustificata, tot necazul provocat de altii trebuie depasit, inlaturat, uitat, iertat ca sa vina vremuri de binecuvantare.

Prima regula a maturitatii spirituale este o combinatie de trei afirmatii: Nu ma duc inapoi. NU pot sa stau aici. Trebuie sa merg inainte.

Viata merge inainte si trebuie sa navigam in ea cu Ajutorul si Harul lui Dumnezeu.

            Uneori Dumenzeu calmeaza furtuna, alteori Domnul lasa furtuna dar ne da noua calm. Poate vom auzi voci din trecut, voci care ne-au ranit si care ne-au provocat  suparare, intristare, ca vor veni spre noi si vor spune: Imi pare rau. Sa stii ca n-am nimic cu tine dar asa o fost situatia atunci…

 

     Noi nu avem nevoie doar sa stim ca Dumnezeu e bun. Noi avem nevoie de un Dumnezeu mare. Cat de mare este Dumnezeu tau?

Este El destul de mare sa iti parte povara pe care o ai?

Este El destul de mare sa se ingrijeasca de viitorul tau?

Este El deajuns de mare sa iti poarte durerea?

Este El destul de mare sa iti dea liniste in fata fricii?

 

Spune tu cat de mare este Dumnezeul tau.

 

 

Emanuel C. Pavel

Vancouver, BC, Canada